Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Septembrie 2018

 
 

PAGina pastorului

Septembrie 2018

 2 septembrie

 

 

     Istoria își urmează nestingherită cursul și viața merge înainte, lasând posterității realizările și falimentele oamenilor. Unii se nasc și alții mor și bucuria se împletește în mod tainic cu suferința. Ne oprim în puținele clipe de răgaz, încercând să înțelegem care este sensul vieții, căutând insistent semnificația care justifică existența noastră vremelnică. Uneori ne simțim ca niște fire într-o uriașă țesătură spirituală, socială, familială, lipiți și dezlipiți de alte opt miliarde de fire care vin și pleacă în mod neînțeles din viața noastră. Nici un fir nu este toată țesătura, însă fiecare aduce întregului particularitățile sale specifice. Simțim nevoia să cunoaștem tot mai mult, neglijând faptul că tot ce știm așază pe umerii noştri responsabilitatea împlinirii.
     Una dintre caracteristicile omului este să-și piardă entuziasmul pentru lucrurile pe care altădată le adora. Așa s-a împământenit în viața de familie expresia ,,luna de miere" și în viața spirituală ,,dragostea dintâi". Fiecare dintre noi am avut cândva o jucărie preferată, o mașină, o haină, o casă preferată, însă obișnuința s-a impus și preferințele s-au mutat neobosite la lucruri mai noi. Acest fenomen capătă domensiuni dramatice atunci când îl raportăm la viața spirituală. Din nefericire, exista în viața spirituală ,,dragostea dintâi". Și apoi ce urmează? ,,Din pricina înmulțirii fărădelegilor dragostea celor mai mulți se va răci" (Matei 24:12). Este adevărat, Mântuitorul precizează ,,dragostea celor mai mulți", nu a tuturor. Ce înseamnă ,,dragostea celor mai mulți"? Probabil 80%, 90%, 95% din creștinii născuți din nou? Mulți dintre creștinii născuți din nou au devenit informați, dar necredincioși. Știu, cunosc, dar nu practică, fenomen specific până acum doar bisericilor istorice. Biblia este interpretată. Prezența la biserică a devenit opțională, părtășia și unitatea frățească a pierdut războiul cu umanismul ,,privat". Atitudinea critică, nemulțumirea și bârfa au devenit obișnuite, demascând absența fricii de Dumnezeu și a rușinii de oameni. Serile de studiu biblic și rugăciune au fost înlocuite de mulți cu alte activități, deși așteptările noastre în raport cu Dumnezeu au rămas aceleași. Mă întreb, ce ar trebui să facă Dumnezeu ca să trezească generația noastră? Mântuitorul întreba retoric pe oamenii din vremea Sa: ,,V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și nu v-ați tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și ei zic: ,,Are drac". A venit Fiul omului mâncând și bând, și ei zic ,,Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și păcătoșilor" (Matei 11:18-19). Unul dintre marile riscuri ale creștinilor este să nu mai găsească pe nimeni calificat să-i slujească.
     Istoria își urmează nestingherită cursul și viața merge înainte. Va veni o clipă când noi, unul câte unul, vom rămâne în urmă și atunci toate aceste predici și îndemnuri nu ne vor mai folosi la nimic. Până atunci, atât timp cât se mai zice "astăzi", Dumnezeu vorbește inimilor noastre ca să ne pocăim și să ne întoarcem la ,,dragostea dintâi", făcând din întreaga noastră viață o lună de miere.

 

 9 septembrie

 

Privind cu responsabilitate în Biblie, descoperim câteva principii de slujire, în baza cărora ar trebui condusă Biserica lui Dumnezeu:
1. Manifestă o atitudine de slujire. ,,Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce." (Filipeni 2:5-8).
2. Cultura şi tradiţia nu este Scriptura. Fiecare națiune și fiecare biserică locală are tradiții și cultură specifică, însă acestea nu sunt „așa vorbește Domnul”, ci doar „așa se obișnuiește la noi”. Încredințările noastre nu trebuie confundate cu principiile lui Dumnezeu. Orice concept care mută atenția de la slujire la poziție sau de la modestie la merite personale este lumesc. Calitatea slujirii nu trebuie evaluată prin prisma pragmatismului omenesc, ci prin sfinţenie.
3. Comparibilitate între „a şti” - „a fi” - „a face”. Nu-i poți conduce pe alții decât atunci când știi bine unde vrei să-i duci și nu-i poți duce acolo unde tu nu ești.
4. Manipularea este interzisă. Deşi este ideal să influenţezi pozitiv comportamentul altora, dar nu este deloc corect să-i manipulezi sau să-i ții sub control, oricât de bine intenționat ai fi. Când ucenicii Domnului au fost preocupaţi de cine va fi ,,cel dintâi", Isus le-a spus că ei trebuie să lucreze în echipă, slujindu-se reciproc (Luca 22:24-27). Scopul slujirii este zidirea bisericii.
5. Conducerea în smerenie. Un angajat primește acceptul Stăpânului în slujire atâta timp cât evită mândria, atotsuficiența, infailibilitatea și indispensabilitatea. Un angajat care fură slava Stăpânului este un hoț, nu un slujitor.
6. Interzicerea excesului de autoritate. Manipularea prin orice mijloace este împotriva modelului spiritual de conducere prin slujire. Dacă autoritatea unui conducător spiritual nu este recunoscută de cei mai mulți, foarte probabil că nici nu există.
7. Relaţii bazate pe încredere. Mântuitorul, știind că oamenii au porniri de invidie și concurență nesănătoasă, le-a poruncit: ,,Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiţi și voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi ca sunteți ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." (Ioan 13:34-35). Lipsa iubirii frățești și a încrederii dintre lideri sau dintre membrii Bisericii reduce eficiența lucrării bisericii Domnului.
8. Responsabilitatea spirituală. Niciun conducător și niciun membru nu este deasupra obligației de a da socoteală trupului lui Hristos. Trebuie să existe un sistem de răspundere, în cadrul căruia oricine încalcă principiile etice creştine să dea socoteală de fapta sa, sau oricine ajunge în situaţii critice să poată beneficia de sfatul și suportul bisericii.
9. Multiplicarea conducerii. „Și ce ai auzit de la mine în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții” (2 Tim. 2:2).
La o astfel de slujire ne-a chemat Dumnezeu pe toți.

 

 

23 septembrie

 

Referendumul naţional aprobat de Senatul României în vederea schimbării articolului 48 din Constituţie, organizat pe 6-7 octombrie, a stârnit o avalanşă de opinii contradictorii. Care sunt câteva dintre argumentele celor care sunt împotriva acestui referendum?
1. Este o încălcare flagrantă a legislaţieii Uniunii Europene
    Amnesty International este îngrijorată că un asemenea referendum ar putea duce la încălcarea obligaţiilor internaţionale privind drepturile omului la care s-a angajat în mod voluntar România. Ar putea duce la o discriminare a homosexualilor, o stigmatizare şi o ostilitate la adresa comunităţii LGBTI. Pe lângă asta, ,,ar putea afecta toate acele cupluri care nu sunt căsătorite. Deci ar avea consecinţe mai largi pentru societate”, a declarat Barbora Cernusakova.
    În calitate de credincioşi practicanţi, credem că este timpul să reprezentăm interesul românilor şi al României, nu doar al Uniunii Europene care ne-a transformat într-o piaţă de desfacere pentru produsele ei.
2. Este o mişcare politică iniţiată de PSD
     Domnul Florin Negruţiu, realizator al emisiunii „În fața ta”, la Digi24, spunea: ,,Refuz să fiu unul dintre cei 5.500.000 de români alarmați de domnii Dragnea și Tudose".
    Noi ştim că intenţia modificării articolului 48 din Constituţie este o acţiune spirituală, nicidecum politică. Este manifestarea credinţei românilor care cred în Dumnezeu şi în Biblie. Oamenii care intepretează viaţa prin prisma politicului proiectează această paradigmă de gândire asupra celorlalţi oameni, Această percepţie substitutivă le dă sentimentul că ceea ce cred ei cred toţi ceilalţi români.
3. Este un vot popular inutil, homosexualitatea nu este imorală.
    Domnul Cristian Tudor Popescu a afirmat: ,,Stimați 3 milioane de iniţiatori ai Referendumului, homosexualitatea nu e imorală."
Noi suntem convinşi că unii scriitori şi jurnalişti îşi asumă faptul că homosexualitatea nu este imorală, însă Biblia spune că este un păcat.
4. Este o acţiune a Bisericii care a frânat progresul.
    Domnul Dragoș Pătraru, realizator al emisiunii ,,Starea Naţiei" la Prima TV, spunea: ,,Pentru mine, bunicii care îşi cresc nepotul după ce părinţi au plecat la muncă în străinătate formează o familie. Mama singură care-şi creşte copilul formează o familie. Două fete sau doi băieţi care se iubesc ar trebui să poată să formeze o familie... Biserica care acum interzice practica homosexuală, cu mult timp în urmă interzicea spălatul corpului şi parfumatul pe motiv că invită la desfrâu."
     Noi toţi ştim, asemenea autorului afirmaţiei de mai sus, că nici unul dintre noi nu s-a născut într-o familie unde tata şi mama au fost ,,două fete" sau ,,doi băieţi"... De asemenea, noi ştim din Biblie că Dumnezeu, nu Biserica, a proiectat familia cu un bărbat şi o femeie. Bisericii îi putem reproşa multe lucruri, însă lui Dumnezeu Îi putem reproşa doar că ne-a creat, ne-a mântuit prin Isus Cristos, ne-a binecuvântat zilnic, ne-a dat sănătate şi ne cheamă să moştenim cerul.
    Stimaţi credincioşi, lumea a fost întotdeauna împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor Sale. Apostolul Pavel explică: ,,Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte" (1 Cor. 2:14) Vom merge să votăm pentru Dumnezeu şi vom vota ceea ce El ne-a poruncit! Crezul nostru este Biblia!

 

 

 30 septembrie

Biblia spune că ,,Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Adevărata dragoste este o acţiune, un principiu, nu un sentiment. Dragostea Lui se manifestă prin bunătate, har, îndurare şi îndelungă răbdare.
1. Dragostea lui Dumnezeu se manifestă prin bunătate. Bunătatea Lui este manifestarea dragostei pentru cei aflaţi în necaz, preocuparea Sa pentru bunăstarea celor pe care îi iubeşte - ,,Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Rom. 5:8). În bunătatea Sa, El a găsit o soluţie pentru restaurarea omului păcătos din Eden: „Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta… vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Genesa 3:14-15).
2. Dragostea lui Dumnezeu se manifestă prin har. Harul Lui este dragostea arătată faţă de cei care merită doar pedeapsa. Dumnezeu Se raportează la oameni nu după merite, ci după nevoile lor: ,,...Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efes. 2:8-9).
3. Dragostea lui Dumnezeu înseamnă îndurare. Îndurarea Lui este dragostea arătată prin neaplicarea pedepsei pentru cei care păcătuiesc o vreme. Îndurarea este compasiunea Lui faţă de cei prăbuşiţi - ,,Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta" (Luca 19:5).
4. Dragostea lui Dumnezeu înseamnă îndelungă răbdare. Îndelunga răbdare este capacitatea Sa de a Se abţine de la mânie, de a-Și încetini mânia. Răspunsul pe care Domnul îl dă lui Petru, în legătură cu iertarea, exprimă voinţa şi capacitatea de a te abţine de la mânie: ,,nu de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte” (Matei 18:22). De aceea Domnul Hristos a spus ucenicilor: ,,Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu” (Ioan 15:12).
Care este învăţătura şi modelul Mântuitorului în legătură cu manifestarea dragostei?
(a) Biblia ne învaţă să-L iubim pe Dumnezeu mai mult decât ne iubim pe noi înşine: ,,Să-L iubeşti pe Dumnezeu cu tot sufletul, cu toată puterea, cu tot cugetul” (Luca 10:27).
(b) Biblia ne învaţă să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine: ,,...şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
(c) Biblia ne învaţă că dovada iubirii faţă de Dumnezeu se arată prin iubirea aproapelui: ,,Dacă zice cineva: `Eu iubesc pe Dumnezeu` şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Şi acesta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său” (1 Ioan 4:20-21).
Suntem iubiţi de Dumnezeu şi în numele Lui suntem chemaţi să-i iubim pe oameni, pe toţi oamenii, aşa cum îi iubeşte El: ,,Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:35).