Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Februarie 2014

 
 

pagina păstorului

Februarie 2014

 
2 februarie

   

      Viaţa este ca un tren, iar etapele vieţii, asemenea vagoanelor care compun trenul. Procesul vieţii este asemenea călătoriei din primul în ultimul vagon şi riscul călătorilor este să creadă că tot trenul este asemenea vagonului în care se afla ei la un moment dat. După fiecare perioadă de zece ani, mintea omului se schimbă şi el vede viaţa de la un alt nivel, procesul acesta punându-l în situaţia să accepte multe dintre lucrurile refuzate în trecut şi să refuze multe dintre lucrurile acceptate cândva. Oamenii se uită la trecut prin memorie, la prezent prin percepţie şi la viitor prin anticipaţie, creativitate şi imaginaţie. 

       Asemenea vieţii biologice este şi viaţa spirituală - o înşiruire de evenimente care compun existenţa. Viaţa spirituală începe atunci când omul iese din lume şi intră în Împărăţia lui Dumnezeu, momen- tul acesta numindu-se naştere din nou. Această naştere din nou este realizată prin Cuvântul lui Dumnezeu, care îl învaţă pe om ce să facă, şi prin Duhul lui Dumnezeu care îi dă omului puterea să facă ce trebuie să facă. Evenimentul naşterii din nou este urmat de procesele sfinţirii şi slujirii. Prin credinţă omul primeşte mântuirea, însă pentru slujire omul primeşte răsplata. Prin naşterea din nou se schimbă poziţia omului, din păcătos în mântuit/iertat.

        Mântuirea este o lucrare interioară, tainică, în om, pentru folosul omului. Slujirea este o lucrare exterioară, publică, prin om, pentru folosul altora. Fiecare om mântuit trebuie să slujească şi să se sfinţească, acestea fiind cele două mari obiective din Împărăţia lui Dumnezeu. Naşterea din nou îi oferă omului harul mântuirii, bot- ezul cu Duhul Sfânt îi oferă omului puterea sfinţirii şi slujirii. Intenţia sfinţirii şi încercarea slujirii în afara lucrării şi puterii Duhului Sfânt sunt asemenea mântuirii în afara naşterii din nou. Viaţa spirituală începe prin credinţă, iar credinţa vine prin auzirea Evangheliei (Fapte 2:37). Potrivit învăţăturii din predica lui Petru, pocăinţa şi botezul în apă conduc la iertarea păcatelor şi sunt urmate de primirea darului Sfântului Duh (v. 38). Oamenii care primesc Cuvântul se cunosc după faptul că îl ascultă şi îl împlinesc: ,,Cei ce au primit propovăduirea, au fost botezaţi" (v. 41). Priorităţile acestor oameni născuţi din nou erau să ,,stăruiască în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni" (v. 42). Viaţa lor spirituală era caracterizată de unitate şi dărnicie (v. 44-45). Părtăşia şi puritatea erau obligatorii. Închinarea lor înaintea lui Dumnezeu întărea mărturia lor în faţa oamenilor, iar mărturia lor îi conducea pe cei din jur la mântuire (v. 46-47). O pocăinţă care nu se reflectă în fapte bune e o iluzie. Pocăinţă pe care o prezintă Petru presupune ascultarea de Evanghelie, fixarea priorităţilor spirituale, practicarea unităţii şi dărniciei, păstrarea părtăşiei şi purităţii.                                                                        

 

februarie

        Relaţiile dintre oameni se realizează, se dezvoltă şi se întreţin prin comunicare de calitate, aceasta fiind secretul cunoaşterii, al colaborării şi al convieţuirii. În capitolul cinci al epistolei adresate Bisericii din Efes, în contextul sfaturilor pentru familie, apostolul afirmă: ,,Vorbiţi între voi..." Ce a vrut apostolul să spună?

 

I. VORBIŢI, NU TĂCEŢI - nevoia comunicării

Printre marile nevoi ale omului sunt următoarele:

1. Nevoia de a comunica

2. Nevoia de a fi înţeles

3. Nevoia de semnificaţie

4. Nevoia de a fi valorizat

5. Nevoia de a influenţa

6. Nevoia de intimitate

7. Nevoia de afecţiune

Deşi comunicarea este indispensabilă într-o relaţie, ea este foarte complexă şi uneori dificilă:

1. Doar 10 din comunicare se realizează prin cuvinte.

2. Aproximativ 30 se realizează prin tonul vocii.

3. În jur de 30 se realizează prin expresia feţei.

4. Aproape 30 se realizează prin expresia corpului.

 

II. VORBIŢI, NU VĂ CERTAŢI - calitatea comunicării

Calitatea comunicării este determinată de caracterul persoanelor implicate. Una dintre dificultăţi este şi faptul că soţul comunică idei, timp în care soţia comunică stări sufleteşti. Evaluând comunicarea din punct de vedere al căldurii sufleteşti, statisticile spun următoarele:

1. Doar 7 din afectivitatea comunicării se transmite prin cuvinte.

2. Aproape 38 se transmite prin tonul vocii.

3. În jur de 55 se transmite prin expresia feţei şi a corpului. Mesajul verbal transmite cel mai puţin, în timp ce limbajul nonverbal/gestual transmite cel mai mult. Comunicare nu înseamnă doar ce spunem, ci în mod special cum spunem şi foarte mulţi oameni nu ţin cont de acest mare amănunt.

 

III. VORBIŢI ÎNTRE VOI, NU ÎNTRE ALŢII - contextul comunicării

O mare parte a comunicării din familie are caracter privat, de aceea discuţiile personale nu trebuie purtate în spaţiul public. Atunci când comunicarea se referă la atenţionare, avertizare sau corectare, este interzis să fie făcută în prezenţa oricăror altor persoane. Aşa se explică faptul că binecuvântarea comunicării se poate transforma în blestemul conflictului. Excelenţa vieţii, caracterului şi relaţiilor unui om este exprimată prin calitatea comunicării lui.                                                      

                                

 

16 februarie

  Unul dintre subiectele biblice care creează cel mai mare interes, dar în egală măsură stârneşte cele mai aprinse polemici, este revenirea Domnului Isus Hristos. Definirea termenilor este necesară pentru înţelegerea fenomenului:

1. Venirea lui Isus se referă la întruparea Sa prin fecioară, cu aproximativ 2000 de ani în urmă. El a venit pe pământ ca Mielul lui Dumnezeu, Mântuitorul care a realizat mântuirea pentru omul păcătos.

2. Revenirea lui Isus se referă la cea doua venire. De data acesta El va reveni ca Regele cerului, Domnul care va împărăţi cu cei mântuiţi. Revenirea Domnului este tema centrală a Bibliei, termenul fiind întâlnit de 1846 de ori în Scriptură. Ea a fost promisă şi organizată de Dumnezeu, fiind aşteptată de toţi credincioşii născuţi din nou.

 

I. CARACTERISTICILE REVENIRII DOMNULUI

1. Revenirea este personală

2. Revenirea este reală

3. Revenirea este vizibilă

 

II. SCOPUL REVENIRII DOMNULUI  

1. Să-i învieze pe cei morţi şi să-i transforme pe cei vii  

2. Să răsplătească după faptele lor pe credincioşii născuţi din nou  

3. Să judece după faptele lor pe necredincioşi  

4. Să pedepsească pe cei păcătoşi

 

III. DATA REVENIRII DOMNULUI

Oamenii în general şi credincioşii născuţi din nou în special au avut din întotdeauna o mare curiozitate în legătură cu detaliile revenirii Domnului - când, unde, cum...

1. Domnul nu le spune data concretă, ,,ziua şi ceasul", precizând că numai Dumnezeu ştie acest detaliu.

2. Mântuitorul le spune însă timpul, la modul general, şi semnele care se vor întâmpla în jurul revenirii Sale.

Domnul Hristos prezintă trei categorii de semne:

a) Semne naturale

b) Semne sociale

c) Semne religioase

 

IV. REACŢIA OAMENILOR LA REVENIREA DOMNULUI

1. Bucuria credincioşilor

2. Groaza păcătoşilor Revenirea Domnului va fi în egală măsură sfârşitul erei păcatului şi începutul erei neprihănirii.

Revenirea Sa împlineşte marea aşteptare a milioanelor de credincioşi, care au refuzat păcatul în aşteptarea unei ,,patrii mai bune". Acesta este motivul pentru care ei se înfrânează refuzând păcatul. Acesta este motivul pentru care ei slujesc cu dedicare, aşteptând cu răbdarea vremea răsplătirilor. Ferice de cei care vor răbda până la sfârşit, aşteptând cu speranţă, în veghe şi rugăciune, pe Domnul care a promis că Se va întoarce cu răsplata.  

 

23 februarie

  Deşi viaţa este uneori grea, rămâne cel mai bun lucru pe care îl avem. Nu toţi oamenii se bucură de viaţă, motiv pentru care unii trăiesc în ură şi frustrare, iar alţii chiar se sinucid. Ei văd moartea ca pe o soluţie, ca pe o scăpare de sub povara responsabilităţilor vieţii cu care nu mai vor să se lupte. Aceasta este percepţia şi mentalitatea multor oameni. Ce spune Biblia despre viaţă şi moarte?

I. VIATA NE PUNE ÎN FAŢA RESPONSABILITĂŢILOR

Responsabilităţile pe care le avem în viaţă sunt personale, familiale, intelectuale, profesionale, materiale, sociale, spirituale... Printre responsabilităţile spirituale sunt şi următoarele:

1. Responsabilitatea mântuirii, prin credinţă şi pocăinţă

2. Responsabilitatea sfinţirii, prin desăvârşirea vieţii

3. Responsabilitatea slujirii, prin împlinirea intereselor Împărăţiei cerurilor.

Dintre acestea trei, numai responsabilitatea slujirii este diferită, funcţie de chemare, putere, daruri... primele două fiind egale pentru toţi oamenii.

II. MOARTEA NE PUNE ÎN FAŢA JUDECĂŢII

Oamenii care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu şi trăiesc în neascultare sau cei care se sinucid, sperând să scape de povara responsabilităţilor vieţii, după moarte se confruntă cu judecata. ,,După cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata" (Evrei 9:27). Biblia ne asigură de faptul că moartea este obligatorie, însă raiul este opţional. ,,Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata acesta se va face cu privire la  tot ce este ascuns, fie bine fie rău" (Ecl. 12:14)

II. JUDECATA NE PUNE ÎN FAŢA RĂSPLĂŢII SAU A PEDEPSEI

1. Credinţa în Dumnezeu conduce la răsplată, necredinţa conduce la pedeapsă. ,,Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întăi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică..." (Fapte 13:46)

2. Pocăinţa faţă de păcat conduce la răsplată, nepocăinţa conduce la pedeapsă. ,,Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu" (Romani 2:5).

3. Caracterul spiritual conduce la răsplată, caracterul murdar conduce la pedeapsă. ,,Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care îl vor fi rostit" (Matei 12:36).

4. Slujirea conduce la răsplată, nepăsarea la pedeapsă. ,,Apoi va zice celor de la stânga Lui: `Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau..." (Matei 25:41-46).

Judecata care va avea loc după moarte este în legătură cu responsabilităţile pe care oamenii le-au avut în viaţă. Cine trăieşte pentru cer va avea parte de el.