Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Decembrie 2012

 
 

pagina păstorului

Decembrie 2012

 
2 decembrie

   

Calitatea vieţii unui om se exprimă în performanţa vieţii sale de familie. Familia este de departe cel mai exigent test al vieţii, pentru că verifică caracterul. Viaţa de familie înseamnă, de fapt, relaţie, capacitatea de a trăi într-o atmosferă de prietenie cu tovarăşul ales, însă această nevoie este în conflict cu individualismul bolnav al generaţiei noastre. Lumea virtuală a înlocuit relaţia fizică, în general, şi relaţia de familie, în special. Cei mai mulţi muritori au devenit un ,,X.com", dar acest tip de relaţie virtuală nu funcţionează în familie. În spatele acestei adrese, ,,X.com", fiecare îşi poate ascunde adevărata identitate, falimentele şi handicapurile. De cele mai multe ori, imaturitatea şi mândria îi împing pe oameni în lumea virtuală, pentru că le oferă posibiltatea să ascundă o parte din viaţa lor, pozând în prinţi şi prinţese. Aşa s-a născut conceptul de mândrie virtuală. Este uşor să-l suporţi pe ,,X.com" o jumătate de oră pe internet, în timp ce îţi arată doar ce-ţi place să vezi. ,,X. com" nu are defecte pentru că este ireal, nu este un om, este doar o adresă.
Viaţa de familie presupune relaţie, prietenie, iubire, bunătate, iertare şi respect, or aici ,,X.com" probabil este falimentar. Este uşor să ai prieteni în lumea virtuală în cele mai îndepărtate colţuri ale planetei, în timp ce nu poţi trăi în pace şi armonie cu tovarăşul de viaţă şi copiii. În lumea virtuală, omul se poate ascunde, se poate da drept altul, însă în viaţa de familie secretele nu supravieţuiesc. Socializarea virtuală nu este relaţie, nu oferă prietenie, nu ajută. Lumea virtuală este doar o afacere a celor care au iniţiat-o, fiind cea mai puternică metodă de centralizare şi globalizare a vremurilor sfârşitului. Lumea virtuală nu este reală, nu este posibilă, nu este normală. În viaţa reală, în viaţa de familie oamenii au defecte, uneori transpiră, se îmbracă cu haine normale.
Feminismul sfârşitului de secol XX şi lumea virtuală a începutului de secol XXI sunt doi dintre factorii care au schimbat lumea pentru totdeauna. Au creat un alt om, o altă mentalitatre, o altă religie, o altă perspectivă, o altă lume. O lume fără Dumnezeu, fără puritate, fără familie, fără eternitate. Toate acestea au facut posibilă apariţia unor cărţi precum cea cu titlul ,,Moartea instituţiei căsătoriei". În lumea virtuală, tonul nu este dat de oamenii de caracter, ci de oamenii cu bani. Unul dintre cei mai îndrăgiţi actori de la Hollywood a donat o sută de mii de dolari pentru referendumul de redefinire a căsătoriei în statul Washington. El este un actor apreciat şi în cercurile evanghelice, în timp ce luptă împotriva lui Dumnezeu. Cât de credincioşi lui Dumnezeu sunt evanghelicii care devin prieteni cu duşmanii lui Dumnezeu? Biserica şi familia sunt mărturia lui Dumnezeu în lume şi amândouă sunt astăzi asediate. Ce fac creştinii în această situaţie? De cele mai multe ori stau liniştiţi, vinovat de liniştiţi.

9 decembrie

  Al şaptesprezecelea împărat al Regatului lui Iuda a avut opt ani când a ajuns împărat, de aceea a intrat în istorie sub numele de ,,copilul împărat". În virtutea împrejurărilor de la palat, tatăl lui Amon a fost ucis de propriii slujitori şi copilul Iosia a ajuns prematur împărat. În a doua Carte a Cronicilor, sunt prezentate etapele creşterii lui spirituale, ale manifestării autorităţii în mod practic, dar şi ale nivelelor de responsabilitate prin care a trecut:
1. La vârsta de opt ani, Iosia a ajuns împărat, din cauza morţii subite a tatălui său, Amon (2 Cronici 34:1). Ce privilegiu pentru acest copil, ce responsabilitate pentru acest tinerel neîncercat!
2. La vârsta de şaisprezece ani ,,a început să caute pe Dumnezeul tatălui său, David". (34:3a). Această afirmaţie explică convertirea tânărului Iosia şi înnoirea lui spirituală. Bunicul său, Manase şi tatăl său, Amon au fost doi dintre împăraţii răi şi păcătoşi ai Regatului de Sud. Ca împărat, a fost înconjurat de tot felul de oameni, a fost martor la tot felul de lupte pentru putere, însă în ciuda acestora el a hotărât să îşi închine viaţa Domnului. Deşi a rămas de copil lipsit de autoritatea tatălui său, Amon, a primit privilegiul de a fi împărat, privilegiu pe care alţii l-au folosit pentru a căuta plăcerile păcătoase. Iosia a ales să caute pe Domnul. Este interesant şi faptul că ,,a căutat pe Dumnezeul tatălui său, David", selectând cu maturitate pe cel mai pios dintre regii lui Iuda. El a demonstrat a fi unul care l-a urmat îndeaproape pe predecesorul său, David, în neprihănire, umblând într-un mod responsabil înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Ce anume l-a determinat pe acest tânăr înconjurat de putere şi oportunităţi să caute pe Domnul, la o vârstă la care alţi tineri sunt obsedaţi de curiozitatea experimentării păcatului? Cel mai probabil educaţia primită de la mama lui, Iedida, care a fost pentru el exemplul omului pios într-o poziţie proeminentă; probabil oamenii de calitate cu care s-a înconjurat când a ajuns împărat, oameni pe care i-a selectat dintre mulţimea slujitorilor de la palat, care înconjurau tronul împăratului.
3. La vârsta de douăzeci de ani ,,a început să curăţească Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de idolii Astarteii, de chipuri cioplite şi de chipuri turnate" (34:3b). Este impresionant că în timp ce mulţi părinţi nu stiu cum să-i ajute pe copiii lor care sunt pierduţi în păcat la vărsta de douăzeci de ani, Iosia face reformă spirituală în ţară, dispunând, în calitate de rege, eliminarea idolatriei. Ce anume l-a motivat pe acest rege foarte tănâr să se dedice pentru Dumnezeu şi pentru neprihănire? Cel mai probabil educaţia şi influenţa mamei lui, Iedida, dar şi modelului străbunicului său, David, al cărui exemplu se vede că l-a urmat cu responsabilitate.
4. La vârsta de 26 de ani, ,,după ce a curăţit ţara şi casa, a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, Maaseia, căpetenia cetăţii şi pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă casa Domnului, Dumnezeului său" (34:8). Un tinerel care a reuşit să-şi ţină în frâu atât viaţa, cât şi ţara peste care Dumnezeu a îngăduit ca el să fie rege. Un tinerel care a reuşit să trăiască în neprihănire şi să-i conducă şi pe alţii la sfinţenie, timp în care atâţia regi în vârstă au trăit în păcat şi au atras toată naţiunea în destrăbălare. O mamă pioasă a reuşit să conducă inima fiului ei înspre neprihănirea lui Dumnezeu.


16 decembrie
          Vorbind despre războiul spiritual care se petrece în inima omului credincios, Pavel recomandă: ,,Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi faptele firii pământeşti" (Gal. 5:16). Duhul Sfânt este pus în opoziţie cu firea pământească şi apostolul explică faptul că ,,firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul pofteşte împotriva firii pământeşti".
Când un om credincios este condus de Duhul? Evident, atunci când Duhul lui Dumnezeu este prezent în inima lui, producând rodul sfânt. Roada Duhului este caracterul spiritual al omului credincios şi are mai multe caracteristici:
1. UNITATEA
Roada Duhului este la singular, fiindcă este produsă de Duhul lui Dumnezeu, în timp ce faptele firii sunt la plural, fiind produse de om.
2. DOVADA
Roada este vizibilă: ,,Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele" (Iacov 2:18).
3. IMPORTANŢA
,,Nu voi M-aţi ales pe mine, ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, să vă dea" (Ioan 15:16).
4. NATURA
Rodul unui om spune despre Duhul care îl călăuzeşte: ,,Nu este nici un pom bun, care să facă roadă rea, şi nici un pom rău, care să facă roadă bună. Căci orice pom se cunoaşte după roada lui..." (Luca 6:43)
5. PRIORITATEA
Când Duhul conduce viaţa unui om, are libertatea să producă rodul, pe care omul îl va manifesta. ,,Mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod, dacă nu rămâneţi în Mine" (Ioan 15:4).
6. MĂRTURIA
Mărturia caracterului spiritual este cea mai puternică predică. ,,Dacă aduceţi mult rod, prin acesta Tatăl meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei" (Ioan 15:8).
7. FINALITATEA
Sămânţa este Evanghelia predicată, rodul este sfinţirea faptelor neprihănite ale sfinţilor. ,,O altă parte a căzut între spini, spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat roadă. O altă parte a cazut în pământ bun, a dat roadă, care se înălţa şi creştea, şi a adus una treizeci, alta şaizeci şi alta o sută" (Matei 13:7-8).
8. SECRETUL
Dacă firea omului este răstignită, atunci inima este condusă de Duhul. ,,Dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur, dar dacă moare aduce mult rod" (Ioan 12:24).
Firea păcătoasă controlează viaţa omului, până când este răstignită şi Duhul preia conducerea vieţii.

23 decembrie

  Sfârşitul fiecărui an este încununat de bucuria sărbătorilor de iarnă. În mod tradiţional, aceste sărbători presupun mese încărcate cu mâncăruri alese, chefuri, întâlnirea cu rudele şi prietenii. În mod duhovnicesc, aceste sărbători presupun evaluarea relaţiei spirituale cu Dumnezeu din anul care se încheie şi perspectiva spirituală din anul care urmează. De asemenea, aceste sărbători presupun manifestarea mulţimirii faţă de Dumnezeu pentru viaţă, sănătate, familie şi biserică.
Întruparea Mântuitorului în grajdul hanului de poposire din Betleem s-a petrecut cu două mii de ani în urmă, însă, în mod convenţional, creştinătatea a ales ziua de 25 decembrie ca să aniverseze şi să sărbătorească pe Mesia care a venit la noi. Crăciunul înseamnă sărbătoare, bucurie şi speranţă. Cu aproximativ patru mii de ani în urmă a făcut Dumnezeu promisiunea venirii lui Mesia şi acum, într-un oraş modest ca Betleemul, se împlineşte promisiunea divină.
În vremea aceea, un grup de păstori care-şi păzeau turmele au primit vizita miraculoasă a unui înger, motiv pentru care s-au speriat foarte tare. Îngerul i-a liniştit, spunându-le: ,,Nu vă temeţi; căci vă aduc o veste bună, care va fi o bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle" (Luca 2:10-12). Păstorii ascultau uimiţi. Deşi nu erau oameni cu carte, ştiau şi ei că va veni Mesia. Dar acum să vină un înger chiar la ei să-i anunţe despre asta? În timp ce nu ştiau ce să creadă, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: ,,Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui". Apoi îngerii s-au retras discret, după cum au şi venit. Păstorii, asemenea nouă, au rămas să mediteze la mesajul cerului şi la harul divin care li se arătase.
Fiecare dintre noi ne-am dori să auzim cântarea unor îngeri, însă acest grup de păstori au avut această unică oportunitate. Cântarea îngerilor avea un mesaj ceresc, de care ei aveau nevoie:
1. MESAJUL EXPRIMĂ PROCLAMARE
,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte." Această proclamare explică atmosfera cerului.
2. MESAJUL CONŢINE PROMISIUNE
,,Pace pe pământ." Această promisiune explică perspectiva lui Dumnezeu cu oamenii credincioşi de pe pământ.
3. MESAJUL ADRESEAZA PROVOCARE
,,Pace pe pământ... între oamenii plăcuţi Lui." Această provocare explică aşteptarea lui Dumnezeu de la oameni.
Este din nou Crăciunul, unul care nu a mai fost. Dumnezeu a mai adăugat încă un an cu experienţe care au îmbogăţit înţelegerea noastră despre viaţă, despre pământ şi cer. Crezi că a venit timpul să faci ceva diferit cu privire la Dumnezeu şi la propriul suflet? Crezi că a venit vremea să accepţi faptul că această sărbătoare, dincolo de tradiţionalismul ei, este aniversarea lui Isus Hristos care S-a întrupat în formă de copilaş pentru noi, oamenii?

30 decembrie

Pilda smochinului neroditor din Biblie este potrivită pentru retrospectiva anului 2012 şi perspectiva anului 2013. Retrospectivă, pentru că arată trecutul smochinului până în prezent şi perspectivă, pentru că prezintă viitorul smochinului începând din prezent. În această pildă trecutul dureros şi viitorul promiţător se împletesc, ambele fiind ancorate în prezent.
Retrospectiva smochinului este sumbră, pentru că stăpânul viei unde era sădit avea de gând să-l taie. Decizia stăpânului (care-L simbolizează pe Dumnezeu) nu era pripită, pentru că acesta era al treilea an în care stăpânul căuta rod în el, fără să găsească. În primii doi ani a avut înţelegere, răbdare, speranţă, dar acum, în al treilea an, a hotărât să-l taie, din cauza lipsei de rod. Scopul cu care stăpânul l-a sădit în via sa a fost rodul şi după trei ani de aşteptare el nu a făcut rod. Din atitudinea stăpânului viei înţelegem că el nu va păstra în via sa un smochin care nu face rod. Via lui nu este gradină botanică, el caută rod, nu decor.
În Matei 21, Mântuitorul caută rod într-un smochin de pe marginea drumului şi pentru că nu găseşte decât frunze, îl blesteamă şi se usucă. Una dintre particularităţile smochinului este faptul că mai întâi apar fructele şi apoi frunzele, or smochinul din Matei 21 avea doar frunze. Lipsa rodului este atât de gravă, încât atrage blestemul, nicidecum binecuvântarea. Atitudinea Domnului ne ajută să înţelegem principiile Împărăţiei. Aparenţele nu-L satisfac pe Dumnezeu, El caută rodul. Un smochin cu frunze este un pom frumos, face o impresie bună, face umbră şi se strâng mulţi oameni fără treabă la umbra lui, dar are o singură problemă: NU ARE ROD. Lipsa rodului atrage blestemul şi pedeapsa divină. Smochinul este primul pom amintit în Biblie (Geneza 3:7). Aici primii oameni îşi acoperă goliciunea provocată de păcat cu frunze de smochin. În acest pasaj, frunzele de smochin simbolizează îndreptăţirea de sine a omului. Cu ele a încercat să-şi rezolve în aparenţă problema.
Pentru oamenii care salvează aparenţele, Domnul spune pilda smochinului neroditor. El spune această pildă, după trei ani de misiune publică printre evrei, timp în care a predicat pocăinţa de păcat şi credinţa în Dumnezeu. ,,A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit..." (Ioan 1:11). În urma acestei perioade de trei ani de investiţie, de speranţă, de aşteptare, Domnul pronunţă sentinţa: ,,Taie-l, de ce să mai cuprindă pământul degeaba?" (Luca 13:7).
Uneori, oamenii confundă bunătatea, îndurarea şi dragostea lui Dumnezeu, care-i cheamă şi-i aşteaptă, cu slăbiciunea. Dumnezeu nu este slab. Dumnezeu investeşte. Dumnezeu aşteaptă. Dumnezeu are răbdare, dar Dumnezeu evaluează şi Dumnezeu pronunţă sentinţa.
Perspectiva smochinului începe aici şi acum, prin intervenţia vierului (care-L simbolizează pe Isus Hristos). El mijloceşte spunând: ,,Mai lasa-l un an, am să mă ocup de el..." Retropectiva nu o poţi schimba, dar poţi învăţa din ea: ,,Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?" (Rom. 2:4). Retrospectiva nu o poţi schimba, dar poţi schimba perspectiva, lăsându-L pe Isus Hristos să-ţi schimbe viaţa. Viaţa, nu aparenţele, pentru că Dumnezeu va căuta rodul, nu frunzele. Fiind la sfârşit de an, retrospectiva lui 2012 ne conduce la perspectiva anului 2013: ROD PENTRU STĂPÂN. Vom porni bucuroşi la drum, pentru că Isus Hristos a promis că Se va ocupa în mod personal de noi. El ne va ajuta să rodim în cinstea Stăpânului.