Pașaport Spre Cer |
Una dintre marile nevoi ale oamenilor este să iubească şi să fie iubiţi. Aceasta le dă valoare şi motivaţie să existe, înfruntând dificultăţile vieţii. Tot ceea ce ştim despre dragoste este că dragostea este totul. Dragoste înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti - teama, speranţa, durerea, bucuria, valorile, plăcerea - să nu depindă decât de o singură fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită dedicării, a-ţi închina viaţa lui Dumnezeu; înseamnă a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere, a atinge excelenţa într-o viaţă de om care-şi urmează Creatorul. Dragostea este cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, este responsabilitatea supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un început. Dragostea este chemarea supremă pentru fiecare muritor să se desăvârşească, să atingă excelenţa, să semene cu Creatorul său.
I. SURSA DRAGOSTEI Trăind într-o natură pervertită de păcat, omul încearcă gustul amar al neputinţei să iubească practic atât cât îşi propune teoretic, căci oricât de mare este idealul de a iubi, resursele sunt foarte limitate. Când omul se converteşte, Dumnezeu intră în viaţa lui şi manifestă prin el iubirea Sa. Hristos foloseşte acest principiu când afirmă: ,,După roade îi veţi cunoaşte”. În concluzie, dragostea nu este expresia eforturilor şi ambiţiilor omeneşti, ci Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în inima omului produce în şi prin el Rodul Sfânt, adică dragostea. Sursa dragostei este Dumnezeu, iar instrumentul prin care se manifestă este omul plin de prezenţa lui Dumnezeu.
II. IMPORTANŢA DRAGOSTEI Dacă dragostea lui Dumnezeu este absentă din inima unei persoane, o exclude din împărăţie, pentru că absenţa Roadei Duhului demonstrează absenţa Duhului lui Dumnezeu: ,,Atunci a zis vierului: <Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l, la ce să mai cuprindă şi locul degeaba?” (Luca 13:7). Ceea ce dă valoare şi importanţă existenţei umane este prezenţa lui Dumnezeu în viaţa oamenilor.
III. VALOAREA DRAGOSTEI Evanghelia după Ioan începe vorbind despre dragostea lui Dumnezeu care a oferit şi încheie vorbind despre dragostea noastră care trebuie să ofere. Dragostea este Dumnezeu, iar când este prezentă într-o persoană, se vede, pentru că Dumnezeu nu poate trece neobservat. Valoarea oricărui lucru omenesc este dată de prezenţa dragostei alături de lucrul respectiv. Biblia spune: ,,Chiar dacă aş vorbi în limbi cereşti şi îngereşti şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Chiar dacă aş avea darul proorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic” (1 Corinteni 13:1-3). Orice lucru în viaţa unui om fără dragoste, este prea puţin:
IV. IDEALUL DRAGOSTEI:
V. EXPLICAŢIA DRAGOSTEI
Dragostea omenească este limitată, sporadică, condiţionată, reacţională, meritoasă. Dragostea lui Dumnezeu este nelimitată, permanentă, necondiţionată, ia iniţiativă, nemeritoasă. Caracteristicile acestei dragoste sunt:
Atât de importantă este dragostea, încât pur şi simplu va fi un act de identitate pentru a dovedi pe pământ pe cine slujeşti şi, mai mult, pentru a intra in cer. Pe noi, oamenii, ne satisface dragostea lui Dumnezeu, pentru că este o astfel de dragoste, de aceea vom iubi pe oameni cum ne iubeşte Dumnezeu pe noi, sau Dumnezeu ne va iubi pe noi cum îi iubim noi pe oameni.
Pastor Luigi Miţoi |