Oamenii nu se nasc buni sau răi, ci devin aşa datorită condiţiilor de mediu. Slujitorii maturi, integri şi consacraţi nu se nasc, ei se fac şi procesul este lung şi greu.
 

Dacă o biserică nu are o anumită categorie de slujitori, este pentru faptul că nu i-a format. Începând cu practica rugăciunii şi până la cele mai grele forme de slujire, oamenii au avut nevoie să fie învăţaţi. Grupele mici, pe categorii de vârstă, subiect sau interes, constituie cel mai potrivit loc pentru învăţătură, creştere spirituală şi părtăşie.
 

În serviciul divin din sanctuar învăţătura se adresează unui auditoriu foarte divers - în acelaşi timp ascultă tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, noi şi vechi convertiţi… Însă diferenţa dintre nevoile şi aşteptările lor este aşa de mare, încât nu poate fi împlinită pe deplin decât într-un grup mic, acolo unde oamenii au cât mai multe lucruri în comun şi cât mai puţine diferenţe.
 

În jurul persoanei Domnului Isus au fost multe grupuri de oameni: mulţimile care-L urmau, cei şaptezeci de ucenici, cei doisprezece ucenici, cei trei ucenici, o singură persoană (ucenicul iubit, Nicodim, Samariteanca…). Intensitatea părtăşiei, învăţăturii, dedicării, uceniciei a fost întotdeauna mai mare acolo unde grupul de oameni a fost mai mic.
 

Familiile bisericii împărţite pe grupuri de vârstă, grupuri de bărbaţi, de femei, de familii, de tineri, de predicatori începători… sunt locurile cele mai potrivite pentru ca învăţătura spirituală, formarea pentru slujire şi părtăşia frăţească să fie cât mai eficiente.
 

În fiecare zi te aşteptăm. Fii binevenit!