Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 02
    Mai
    Stăruință @ 7pm
     
    03
    Mai
    Stăruință @ 7pm
     
    04
    Mai
    Stăruință @ 7pm
  • 05
    Mai
    Stăruință @ 7pm
     
    22
    Mai
    Mic dejun cu bărbații
     
    12
    Septembrie
    Botez în apă
 

Martie 2020

 
 

PAGina pastorului

Martie 2020

1 martie

 

Dependența este o tulburare psihică greu de controlat, fiind localizată în dimensiunea inconștientului, adică dependentul nu-și mai dă seama că are o problemă. Faptul că unii oameni devin dependenți și alții nu se explică prin diferențele de variabilitate genatică, istoric și mediu familial, factori psihologici, sociali, economici, stil de viață, puterea voinței etc. Dependența de substanțe este diferită de abuzul de substanțe prin faptul că în cazul dependenței apare toleranța și sevrajul.
De ce încep oamenii să folosească substanțe care creează dependențe?
Neoropsihologia încearcă să găsească cauza adicțiilor și oferă mai multe variante: copilăria în care nu a primit atenție și iubire, geneticul înnăscut, mediul toxic din familie, anturajul toxic, curiozitatea, vindecarea depresiei, caracterul slab, presiunea anturajului, tentaţia, stresul, scăderea inhibiției la adolescenți și tineri, o situație precară în familie, dorința de afirmare într-un anturaj anume, conformismul, plictiseala, rutina, dorința de distracție, dorința de integrare, stima de sine foarte scăzută, primirea atenției celor din jur, nevoia de a-și consuma energia, exemplul ori influența părinților, dorința de experimentare a unor stări psihice înalte, probleme în familie, cu prietenii, la școală, criza financiară, frustrările de la locul de muncă și din relațiile personale, mediul familial precar în care copilul este sub influența părinților cu vicii (fumat, consum de alcool sau droguri), neglijarea copilului de către părinți, lipsa atașamentului, a afecțiunii și a grijii constante față de copil, performanțe școlare slabe, apartenența la un grup de prieteni cu comportament deviant, speranța că îi va da putere, curaj, succes etc.
Pot deveni dependenți și oamenii credincioși?
La modul general, orice persoană poate deveni dependentă, în situația în care începe să consume substanțe care conduc la dependență. Pentru un credincios practicant, păcatul cel mai greu de făcut este primul păcat, apoi este din ce în ce mai ușor. La început omul are capacitatea să aleagă dacă folosește sau nu drogul, însă în urma instalării automatismului, dependenței, voința omului este depășită.
Care sunt cele mai periculoase substanțe care creează dependență?
1. Heroina - creşte cu până la 200% nivelul de dopamină din sistemul de recompensă al creierului.
2. Alcoolul - are multe efecte asupra creierului și creşte nivelurile de dopamină din sistemul de recompensă al creierului cu 40-360%.
3. Cocaina - distrage atenția neuronilor pentru a nu opri semnalul dopaminei, în felul acesta rezultând o activitate anormală în sistemul de recompensă al creierului.
4. Barbituricele - cunoscute şi sub numele de „gloanţe albastre”, „gorile” sau „doamnele roz”, ele reprezintă o categorie de droguri care au rolul sa trateze anxietatea şi să dea somn.
5. Nicotina - ingredientul dintr-o ţigară care creează cea mai mare dependenţă.
,,Nimic nu trebuie să pună stăpânire pe tine” (1 Corinteni 6:1).
(va urma) 

8 martie  


Unul dintre marile vise pentru fiecare om este să-şi întemeieze o familie, să se căsătorească şi să aibă copii. Această tendinţă este determinată de mai mulţi factori:

1. Este scrisă de Creator în zestrea genetică a omului.
2. Este o influenţă culturală.
3. Există simţământul că trăieşte prin copii şi după ce pleacă în veşnicie.
4. Este unul dintre lucrurile cele mai personale în care omul se întrece cu sine, în care dă viaţă şi modelează viaţa.
5. Este oportunitatea fiecărui muritor să participe la procreere.
Toate aceste tendinţe şi multe altele transformă fiecare adult căsătorit într-un potenţial părinte. Totuşi, un părinte nu e perfect decât după ce copiii i s-au făcut mari şi, prin căsătorie, şi-au întemeiat propriile lor familii. Fiecare om are simţământul că ştie ce face, însă procesul vieţii îl expune la o schimbare de mentalitate la fiecare zece ani. Din acest punct de vedere, viaţa este o experienţă asemănătoare cu vizita la un muzeu pe care îl cunoşti mai bine cu fiecare cameră pe care o vizitezi, însă cunoaşterea muzeului se realizează de-abia la ieşire.
Atunci când o persoană devine părinte, el este produsul tuturor experienţelor de viaţă de până atunci. Toate influenţele din mediul lui de hrănire îi conturează personalitatea, mentalitatea de viaţă, valorile şi priorităţile. Fiecare părinte este marcat de copilăria lui, de influenţa părinţilor care l-au crescut, de cultura în care s-a format, de şcoală şi prieteni, el fiind produsul factorilor de influenţă din viaţa lui de până atunci. În mintea oricărui părinte există acest bagaj pe care îl poartă în suflet, care îl defineşte ca stil şi mentalitate de viaţă. În ciuda acestei diversităţi date de zestrea înnăscută, dar şi de cea dobândită, fiecare părinte este unic în felul lui, însă de la fiecare părinte se cere să facă acelaşi lucru - să crească şi să educe copilul pe care l-a primit de la Dumnezeu pentru slava şi gloria lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, părintele este doar un educator, prezent în viaţa copilului în perioada ,,şcolii vieţii", care ţine aproximativ douăzeci de ani. Această şcoală îi formează caracterul copilului, îi determină valorile şi convingerile de viaţă, îi conturează comportamentul şi priorităţile. Dacă toate aceste lucruri se realizează în familie şi părintele e responsabil de calitatea lor, înseamnă că orice copil e în mare măsură ceea ce l-au format părinţii să fie.
Privind viaţa unui copil, instruirea şi formarea lui din această perspectivă, un părinte ar trebui să exercite influenţa celor trei oficii:
1. Oficiul de preot. Părintele se roagă pentru copil şi îl prezintă mereu şi mereu lui Dumnezeu prin rugăciune.
2. Oficiul de profet. Părintele educă, instruieşte şi învaţă copi- lul, prezentându-L pe Dumnezeu mereu şi mereu copilului prin învăţătură.
3. Oficiul de împărat. Părintele îl conduce pe copil în viaţă, ajutându-l să se formeze, să se maturizeze şi să devină om în stare să-L urmeze pe Dumnezeu.
Toate acestea şi multe altele sunt munca nevăzută şi deseori nepreţuită a unui părinte, care pleacă în veşnicie cu misiunea îndeplinită, faţă de Dumnezeu şi de propria lui conştiinţă, misiunea cu privire la familia lui.

 15 martie

Viața umană este plină de crize și ele sunt foarte diferite, atât prin cauzele cât și prin efectele lor. Pasajul cu cei zece leproși din Luca 17 este un bun exemplu pentru situația în care ne aflăm. Lepra este o boala foarte veche, gravă și contagioasă, motiv pentru care leproșii erau plasați în carantină, izolați social. Ce să faci într-o astfel de vreme?
I. ATUNCI CÂND EȘTI ÎN CRIZĂ CAUTĂ-L PE DUMNEZEU. ,,Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leprosi”. Boala, lepra a fost suficientă ca să-L caute pe Dumnezeu. ,,Isus trecea prin Samaria și Galileia" (v. 11). Este remarcabil faptul că Isus trece întotdeauna pe lângă omul bolnav, împreună cu oportunitatea încurajării și a vindecării.
II. ATUNCI CÂND EȘTI ÎN CRIZĂ ROAGĂ-TE LUI DUMNEZEU. ,,Ei au stat departe, și-au ridicat glasul, și au zis: Isuse, Invățătorule, ai milă de noi”. Este demnă de remarcat responsabilitatea bolnavilor, ,,au stat departe". Acești oameni au înțeles că trebuie să-i protejeze pe cei sănătoși din jurul lor. Condiția căutării și găsirii ajutorului divin stă în pasiunea căutării: ,,Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta din toată inima” (Ier. 29:13).
III. ATUNCI CÂND EȘTI ÎN CRIZĂ ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU. Leproșii au cerut milă: ,,Ai milă de noi". Mântuitorul le-a dat o soluție care verifica ascultarea lor: ,,Duceți-vă și arătați-vă preoților”. Miracolul vindecării a fost ascuns în ascultare și încredere: ,,Pe când se duceau au fost curățiți”.
IV. ATUNCI CÂND DUMNEZEU TE SCOATE DIN CRIZĂ, MULȚUMEȘTE-I. ,,Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare”. Este jenant raportul nouă la unul. Cel care s-a întors ,,s-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus, și I-a mulțumit”.
V. ATUNCI CÂND VII LA DUMNEZEU, CAUTĂ ÎN PRIMUL RÂND MÂNTUIREA SUFLETULUI, NU DOAR VINDECAREA TRUPULUI. Oamenii sunt disperați atunci când se îmbolnăvesc fizic, merg la medic, își cheltuie banii, fac tot ce depinde de ei să-și recapete sănătatea, însă este greu de înțeles lipsa de interes pentru boala spirituală a sufletului - păcatul. Boala fizică ne afectează viața biologică, care este temporară, însă boala spirituală ne afectează viața spirituală care este eternă.
În vremea aceasta bântuie o boală contagioasă, Coronavirus (COVID-19). Oamenii au intrat în panică, domnește stare de isterie. Oamenii credincioși vor fi precauți în ce pot controla și se vor baza pe suveranitatea lui Dumnezeu în lucrurile pe care nu le pot controla.
Precauție, nu panică, încredere în Dumnezeu, nu diperare.