Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 14
    Mai
    Noapte de veghe @ 7pm
     
    16
    Mai
    Serviciu de Rusalii
     
    22
    Mai
    Mic dejun cu bărbații
  • 06
    Iunie
    Cina Domnului @ 9am
     
    06
    Iunie
    Absolvirea Școlii Duminicale
     
    12
    Septembrie
    Botez în apă
 

Februarie 2020

 
 

PAGina pastorului

Februarie 2020

2 februarie

 

Începând de la Cincizecime lucrarea Duhului Sfânt a ocupat un loc de cinste atât în învăţătura, cât şi în practica Bisericii Primare. Odată cu trecerea timpului, practica și mai apoi și învățătura despre Duhul Sfânt au fost lăsate pe un plan secundar, până la începutul secolului XX, când a apărut mişcarea Penticostală şi cea Carismatică. Învățătura despre Duhul Sfânt este una dintre cele mai importante învăţături ale Bibliei pentru că este prezentă în creaţie, în răscumpărare și în slujire. Această învățătură susține că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu împuternicește, sfințește, unifică, promovează dreptatea, ne ajută să cunoaștem adevărul, dă daruri credincioșilor... Iată câteva caracteristici ale botezului cu Duhul Sfânt:
1. Botezul cu Duhul Sfânt se cere cu stăruință: ,,Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13); ,,Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui” (Faptele Ap. 1:4).
2. Botezul cu Duhul Sfânt are ca semn interior sfințirea și Roada Duhului: ,,Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului” (Faptele Ap. 1:8); ,,...ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfințită de Duhul Sfânt” (Romani 15:16); ,,Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege” (Galateni 5:22-23).
3. Botezul cu Duhul Sfânt are ca semn exterior vorbirea în alte limbi: ,,Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească” (Faptele Apostolilor 2:4).
Biblia prezintă cinci evenimente ale botezului cu Duhul Sfânt în cartea Faptele Apostolilor:
1. Ierusalim, Fapte 2
2. Samaria, Fapte 8
3. Damasc, Fapte 9
4. Cezareea, Fapte 10
5. Efes, Fapte 19
În Ierusalim, Cezareea și Efes acest fenomen este prezentat în mod explicit, iar în Samaria și Damasc fenomenul este implicit. Performanța slujirii apostolilor a fost determinată de prezența și lucrarea Duhului atât în interiorul vieții lor, cât și în exterior, în viețile altora.
Cine ne împuternicește pe noi, cine ne determină lucrarea? 

 

 9 februarie

 

Atunci când Mântuitorul le cere credincioșilor practicanți să-și sfințească viețile și să se dedice misiunii și evanghelizării, El știe că lucrul acesta va fi posibil doar cu ajutorul Duhului Sfânt care locuiește în inimile lor. În rândurile care urmează vreau să pledez pentru două dintre lucrările supranaturale pe care le face Duhul lui Dumnezeu în viețile oamenilor credincioși practicanți:
1. Lucrarea de sfințire transformatoare
2. Lucrarea de slujire împuternicitoare
1. Lucrarea interioară se petrece în inima omului cu scopul trasformării lui, a sfințirii vieții, o lucrare în om și pentru om. Această lucrare nu implică minuni vizibile și nici predestinare, fiind începutul vieții spirituale, produs de credință și pocăință personală. Credința presupune încrederea totală în Dumnezeu și în Cuvântul Său din Biblie. Pocăința înseamnă întoarcerea la Dumnezeu cu adâncă părere de rău pentru faptele păcătoase din trecut. Credința și pocăința conduc la nașterea din nou, care înseamnă înnoirea interioară a omului vechi, păcătos și corupt - ,,Noi am fost morți în greșelile și în păcatele noastre” (Efes. 2:1); ,,Dumnezeu... ne-a adus la viață împreună cu Cristos (prin har ați fost mântuiti)” (Efes. 2:5). Nașterea din nou este o lucrare tainică, enigmatică și conduce la sfințirea vieții în toate detaliile acesteia. Sfințirea înseamnă justificarea făcută de Mântuitorul Cristos în fața lui Dumnezeu Tatăl și transformarea continuă a vieții credinciosului, până la identificarea acestuia cu Isus Cristos.
2. Lucrarea exterioară a Duhului conduce la slujirea credinciosului practicant, prin împuternicirea făcută de Duhul lui Dumnezeu, care mai înainte i-a sfințit viața interioară. Această lucrare implică minuni și predestinare, este făcută prin om pentru beneficiul altor oameni - ,,Și pe tine, adevărat tovarăș de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement și cu ceilalți tovarăși de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în Cartea vieții” (Fil. 4:3). Lucrarea împuternicitoare manifestă puterea darurilor, autoritatea slujbelor și mărturia Roadei Duhului lui Dumnezeu (caracterul spiritual).
a) Puterea Duhului Sfânt se exprimă prin daruri - ,,Sunt felurite daruri, dar este același Duh” (1 Cor. 12.4). Scopul lucrării de putere prin daruri este ,,descoperirea tainelor, zidire, sfătuire și mângâiere” (1 Cor. 14.2-3).
b) Autoritatea Duhului Sfânt se exprimă prin slujbe - ,,Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, evangheliști, păstori și învățători” (Efes. 4:11). Scopul lucrării de autoritate prin slujbe este ,,desăvârșirea sfinților, unirea credinței, creșterea în toate privințele” (Efes. 4:12-16).
c) Caracterul Duhului Sfânt se exprimă prin Roada Duhului - ,,Roada Duhului dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Gal. 5:22). Scopul lucrării caracterului creștin este proslavirea lui Dumnezeu - ,,Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit și voi veți fi astfel ucenicii Mei” (Ioan 15:8). De aceea Biblia spune: ,,Fiți plini de Duh".

 16 februarie

În preajma anului 66 d. Hr, cu puțin timp înainte să moară, apostolul Pavel este în închisoarea din Roma, de unde îi scrie lui Timotei cea de-a doua scrisoare. În capitolul trei, omul lui Dumnezeu, Pavel, îl avertizează pe tânărul Timotei: ,,Să știi că în vremurile din urmă vor fi vremuri grele.” Apoi Pavel explică faptul că dificultatea vremurilor la care se referă nu este de natură financiară sau materială, ci de natură spirituală și morală, drept pentru care argumentează cu o listă de douăzeci și una de caracteristici ale tipului de om din ,,vremurile grele”. Oricare dintre noi, citind aceste caracteristici, vom crede că apostolul se referă la oamenii din anul 2020, pentru faptul că în generația noastră este abuzată inocența copiilor, familia monogamă, biserica creștinilor născuți din nou și credința în Dumnezeu.
Prezentarea apostolului Pavel este dramatică în legătură cu ,,vremurile din urmă", conţinând douăzeci şi una de caracteristici negative. Evanghelistul Matei precizează că ,,dragostea celor mai mulţi se va răci, din pricina înmulţirii fărădelegii" (Matei 24:12). Evanghelistul Luca, folosind interogaţia retorică, sugerează absenţa credinţei în vremurile din urmă: ,,Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:8) Interogaţia retorică este figura de stil alcătuită din una sau mai multe întrebări care nu sunt puse pentru a obține un răspuns, ci pentru a comunica o idee sau o atitudine. Atunci când Mântuitorul este întrebat de ucenicii Săi despre semnele vremurilor din urmă, El evidenţiază următoarele caracteristici: adversitate, conflicte armate, cataclisme naturale, lipsă de hrană, boli, persecuţie, trădare între fraţi, înmulţirea prorocilor mincinoşi şi înmulţirea fărădelegii (Matei 24:4-12). Partea bună în această pesimistă prezentare este faptul că nu toţi creştinii vor fi compromişi, ci doar ,,mulţi". ,,Mulţi", dar nu ,,toţi": ,,vor înşela pe mulţi"; ,,mulţi vor cădea"; ,,mulţi proroci mincinoşi"; ,,dragostea celor mai mulţi se va răci".
Diavolul i-a chinuit pe creştinii din comunism cu persecuţia, însă îi ispiteşte pe creştinii din capitalism cu materialismul: ,,Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci" (Exod 5:9). De asemenea, dacă în generaţiile trecute mulţi oameni credeau în mod greşit că omul este mântuit prin fapte, fără credinţă, în generaţia noastră, mulţi oameni cred, în mod greşit, că omul este mântuit prin credință, fără fapte. Toată lumea crede, însă ,,cei mai mulţi" trăiesc în păcat. Recomandarea apostolului este: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva." Mântuitorul sugerează un proces de observare şi evaluare: ,,Veţi auzi de...", ,,când veţi vedea..".
Trebuie să auzim, să vedem, să cercetăm şi să tragem concluziile. În felul acesta vom face parte din rămăşiţa care supravieţuieşte, nu dintre cei mulţi care cad şi se prăpădesc.

 23 februarie

Dependența este un fenomen relativ nou, fiind un subiect foarte vast, complex și profund. Abordarea de față are rolul să atragă atenția și să introducă dramatismul subiectului. La început este doar intenția de a experimenta, apoi apare preocuparea, acomodarea cu noua experiență, așteptarea de o repeta și, în final, apare adicția. Dependența conduce la probleme sociale, deteriorarea condiției de viață, izolarea socială, crește doza de drog și frecvenţa repetării administrării acestuia.
DEFINIREA TERMENILOR
1. Dependența, adicția, este un automatism care se instalează în creier pe suportul unei funcții pe care neuropsihologia încearcă să-l înțeleagă, să-l explice și să-l trateze. Cuvântul ,,adicție” este derivat din latinul ,,înrobit de” sau ,,obligat să”. Dependența apare atunci când corpul se adaptează la prezența unui drog. În general, dependența este evidentă atunci când o persoană nu se poate abține nici măcar o zi să folosească substanța sau să facă lucrul care a creat adicția. Dependența este, pe de-o parte, o problemă comportamentală care se automatizează prin repetare; însă pe de cealaltă parte este o problemă chimică, din cauza eliberării unor substanțe chimice neurotransmițătoare: endorfină, dopamină (hormonul plăcerii), serotonină (hormonul fericirii), adrenalină, oxitocină… Dopamina este un neurochimic care provoacă activitate în creier, stimulând sistemul de recompense de care avem nevoie pentru supravieţuire. Exemple: mâncarea, actul intim, somnul, legăturile afective, evitarea durerii etc. Spre exemplu, persoanele cu boala Parkinson nu procesează suficientă dopamină. Persoanele cu schizofrenie procesează prea multă dopamină și acest lucru poate duce la furtuni emoționale extreme. Odată instalată dependența, omul nu mai poate renunţa la repetarea automatismului prin simpla folosire a voinţei.Dependenţa este o boală progresivă și nu va trece de la sine. După ce s-a instalat, nu se poate vindeca uşor.
2. Toleranța este un fenomen potrivit căruia creierul se adaptează la doza de drog și nu mai simte plăcerea, motiv pentru care solicită creșterea dozei și a frecvenței utilizării substanței. Dependența apare atunci când corpul se adaptează la prezența unui drog. În timp, creierul se adaptează și substanța sau activitatea dorită provoacă din ce în ce mai puțină plăcere. În această situație, persoanele implicate trebuie să consume mai mult stimulator (drog) pentru a obţine același efect, deoarece creierul lor s-a adaptat – acest fenomen este numit toleranţă.
3. Sevrajul presupune o puternică suferință fizică și psihică, cauzată de lipsa stimulului (drog, alcool, sex, jocuri de noroc etc). Dependența apare atunci când corpul se adaptează la prezența unui drog, însă drogul își pierde efectul inițial, rezultând consumul unei cantități crescute din acel drog pentru a obține același efect. Atunci când corpul este lipsit de această substanță, se produce sevrajul. El se manifestă prin dureri puternice, grețuri, vomă, transpirație, crampe puternice, halucinații, stări de șoc și delir. Biblia spune: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine." (1 Corinteni 6:12). 

Dependența este o tulburare psihică greu de controlat, fiind localizată în dimensiunea inconștientului, adică dependentul nu-și mai dă seama că are o problemă. Faptul că unii oameni devin dependenți și alții nu se explică prin diferențele de variabilitate genatică, istoric și mediu familial, factori psihologici, sociali, economici, stil de viață, puterea voinței etc. Dependența de substanțe este diferită de abuzul de substanțe prin faptul că în cazul dependenței apare toleranța și sevrajul.
De ce încep oamenii să folosească substanțe care creează dependențe?
Neoropsihologia încearcă să găsească cauza adicțiilor și oferă mai multe variante: copilăria în care nu a primit atenție și iubire, geneticul înnăscut, mediul toxic din familie, anturajul toxic, curiozitatea, vindecarea depresiei, caracterul slab, presiunea anturajului, tentaţia, stresul, scăderea inhibiției la adolescenți și tineri, o situație precară în familie, dorința de afirmare într-un anturaj anume, conformismul, plictiseala, rutina, dorința de distracție, dorința de integrare, stima de sine foarte scăzută, primirea atenției celor din jur, nevoia de a-și consuma energia, exemplul ori influența părinților, dorința de experimentare a unor stări psihice înalte, probleme în familie, cu prietenii, la școală, criza financiară, frustrările de la locul de muncă și din relațiile personale, mediul familial precar în care copilul este sub influența părinților cu vicii (fumat, consum de alcool sau droguri), neglijarea copilului de către părinți, lipsa atașamentului, a afecțiunii și a grijii constante față de copil, performanțe școlare slabe, apartenența la un grup de prieteni cu comportament deviant, speranța că îi va da putere, curaj, succes etc.
Pot deveni dependenți și oamenii credincioși?
La modul general, orice persoană poate deveni dependentă, în situația în care începe să consume substanțe care conduc la dependență. Pentru un credincios practicant, păcatul cel mai greu de făcut este primul păcat, apoi este din ce în ce mai ușor. La început omul are capacitatea să aleagă dacă folosește sau nu drogul, însă în urma instalării automatismului, dependenței, voința omului este depășită.
Care sunt cele mai periculoase substanțe care creează dependență?
1. Heroina - creşte cu până la 200% nivelul de dopamină din sistemul de recompensă al creierului.
2. Alcoolul - are multe efecte asupra creierului și creşte nivelurile de dopamină din sistemul de recompensă al creierului cu 40-360%.
3. Cocaina - distrage atenția neuronilor pentru a nu opri semnalul dopaminei, în felul acesta rezultând o activitate anormală în sistemul de recompensă al creierului.
4. Barbituricele - cunoscute şi sub numele de „gloanţe albastre”, „gorile” sau „doamnele roz”, ele reprezintă o categorie de droguri care au rolul sa trateze anxietatea şi să dea somn.
5. Nicotina - ingredientul dintr-o ţigară care creează cea mai mare dependenţă.
,,Nimic nu trebuie să pună stăpânire pe tine” (1 Corinteni 6:1).