Matei 22:1-14
1 Isus a luat cuvântul, şi le-a vorbit iarãşi în pilde. Şi a zis: 2 „Împãrãţia cerurilor se aseamãnã cu un împãrat, care a fãcut nuntã fiului sãu. 3 A trimis pe robii sãi sã cheme pe cei poftiţi la nuntã; dar ei n-au vrut sã vinã. 4 A trimis iarãşi alţi robi, şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iatã cã am gãtit ospãţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrãşate au fost tãiate; toate Sunt gata, veniţi la nuntã.” 5 Dar ei, fãrã sã le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. 6 Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bãtut joc de ei, şi i-au omorât. 7 Când a auzit împãratul s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea. 8 Atunci a zis robilor sãi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. 9 Duceţi-vã, deci, la rãspântiile drumurilor, şi chemaţi la nuntã pe toţi aceia pe care-i veţi gãsi.” 10 Robii au ieşit la rãspântii, au strâns pe toţi pe care i-au gãsit, şi buni şi rãi, şi odaia ospãţului de nuntã s-a umplut de oaspeţi. 11 Împãratul a intrat sã-şi vadã oaspeţii; şi a zãrit acolo pe un om, care nu era îmbrãcat în haina de nuntã. 12 „Prietene” i-a zis el „cum ai intrat aici fãrã sã ai hainã de nuntã?” Omul acela a amuţit. 13 Atunci împãratul a zis slujitorilor sãi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afarã; acolo va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor. 14 Cãci mulţi Sunt chemaţi, dar puţini Sunt aleşi.”
