|
PAGina pastorului
|
Ianuarie 2019
|
6 ianuarie
Pentru a ne aminti de înaintaşii noştri care nu mai sunt în viaţă, folosim monumentele funerare. Aceste pietre de aducere aminte au rolul să întârzie procesul normal al uitării. Folosind aceste simboluri, aducem mereu şi mereu în prezent oameni şi evenimente care au existat demult, în negura timpului. Această metodă a fost iniţiată de Dumnezeu în legătură cu lucrurile spirituale. Ori de câte ori Creatorul a făcut un legământ cu omul, a realizat şi un simbol vizibil de aducere aminte. Cu acest scop, Dumnezeu a iniţiat curcubeul, tăierea împrejur, Paştele, pietrele de aducere aminte, ciucurii cu fir albastru de la colţurile hainei, Cina Domnului... Atunci când ne împărtăşim cu trupul şi sângele Mântuitorului, ne aducem aminte de jertfa Domnului depusă pe cruce cu două mii de ani în urmă. Azima şi rodul viţei devin simboluri prin care ne amintim de trupul şi sângele Său. Pentru a nu uita acest eveniment măreţ, Dumnezeu a poruncit practicarea Cinei Domnului, care devine un monument de aducere aminte. Înainte să intre evreii în Canaan, ţara promisă, Dumnezeu îi instruieşte să nu uite pe Domnul şi să-şi aducă mereu şi mereu aminte de binecuvântările Sale (Deut. 8:1-20). După intrarea în Cannan, Dumnezeu îi cere lui Iosua să ia douăsprezece pietre din Iordan şi să facă un monument de aducere aminte la Ghilgal. Doisprezece bărbaţi au realizat acest lucru, ca pe un simbol al protecţiei divine, dar şi ca pe o metodă pedagogică pentru educaţia copiilor lor în spiritul credincioşiei faţă de Dumnezeu. Perioada patriarhală este introdusă de Avraam şi Isaac, iar simbolul este tăierea împrejur. Perioada naţiunii evreieşti este introdusă de Moise, iar simbolul este Paştele. Perioada regilor este introdusă de Samuel, iar simbolul este Tronul lui David, pe care va sta Mesia. După ce monarhia se instaurează în Israel, poporul este cuprins de idolatrie şi mediocritate spirituală. Dumnezeu Îşi retrage protecţia şi filistenii îi atacă şi îi înving de două ori, omorându-le treizeci şi patru de mii de soldaţi: ,,Atunci toată casa lui Israel a plâns după Domnul" (1 Samuel 7:2b). Samuel cere poporului să se pocăiască şi să se sfinţească, iar el aduce Domnului o jertfă. Dumnezeu vede şi acceptă pocăinţa evreilor şi în cea de-a treia bătălie pe care o au cu filistenii îi ajută să-şi învingă vrăjmaşii. Erau şi de data aceasta la fel de puţini, la fel de neinstruiţi, la fel de neînarmaţi, dar diferenţa a făcut-o prezenţa lui Dumnezeu, onorat de pocăinţa poporului. Atunci Samuel a luat o piatră şi a pus-o între Miţpa şi Şen, numind-o Eben Ezer: ,,Până aici Dumnezeu ne-a ajutat." Suntem la un nou început, numit 2019. O nouă şansă, o nouă oportunitate de a ne sfinţi, de a-I sluji Stăpânului, de a-L mărturisi. Vom sta cu emoţie în faţa Domnului la prima împărtăşire cu trupul şi sângele Domnului din acest nou an şi ne vom aminti de singura dragoste desăvârşită, de singurul Mântuitor autentic, de singura Împărăţie reală, de faptul ,,că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană" (1 Petru 1:18-19).
|
13 ianuarie
Într-o lume plină de bunăstare, restaurante, confort, idolatrizare a industriei alimentare, subiectul despre post pare ciudat. Dicționarul Explicativ al Limbii Române prezintă postul ca fiind „interdicţia de a mânca unele alimente (de obicei de origine animală) prescrise credincioşilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului”. Dicționarul Biblic spune că postul este „abținerea voluntară de la hrană pentru o anumită perioadă de timp”. Postul este abţinerea voluntară de la mâncare, băutură sau alte plăceri ale trupului, pentru o perioadă limitată de timp, cu scopuri spirituale. Aceasta nu înseamnă că nevoile umane ale vieții sunt rele, însă ele trebuie deseori ignorate pentru concentrarea pe lucrurile spirituale. În Biblie postul este prezentat ca fiind o sursă de putere, dar pe măsură ce spiritualitatea vieţii creştine a scăzut şi a înflorit secularismul, practicarea postului a decăzut, punându-se un accent tot mai mare pe aspectul exterior, în detrimentul atitudinii interioare. În Biblie postul are în vedere abţinerea de la mâncare, de la băutură şi relaţii sexuale. Postul aproape întotdeuna implică renunțarea totală la mâncare; deseori este menționată renunțarea totală la lichide, alteori nu este menționată deloc. Din cauza relativismului teologic există creștini care cred, practică și învață faptul că postul nu este o practică biblică și necesară. Unii nu-l practică, alții îl practică din motive greșite, iar alții îl practică în mod greșit. Mulți creștini minimalizează importanța postului, justificând faptul că este o formă exterioară fără valoare spirituală. Ei spun că numai lucrurile din inimă sunt importante, nu și cele exterioare. Dacă acest argument ar fi real ar trebui aplicat și la celelalte discipline și acțiuni spirituale: rugăciunea, citirea Bibliei, venirea la Biserică, faptele credinței, cântarea de laudă, predica... Adevărul este că postul, fiind o disciplină spirituală, presupune seriozitate, determinare, efort și angajament spiritual. De-a lungul istoriei bisericii au existat anumite perioade de timp în care credincioșii nu au accentuat postul. Spre exemplu, între anii 1861-1954 nu s-a scris nici o singură carte despre post. Motivele pentru care uneori postul nu a fost apreciat: 1) Ascetismul exagerat din perioada Evului Mediu. 2) Industria alimentară ne-a inoculat în minte faptul că dacă nu luam trei mese pe zi cu gustări între ele ne vom îmbolnăvi de stomac. 3) Idolatria confortului și al satisfacerii plăcerii. Postul a fost practicat cu perseverență de oamenii lui Dumnezeu din Biblie: Moise, David, Ilie, Estera, Daniel, Ana prorocița, Pavel; de oamenii lui Dumnezeu din istoria bisericii: Martin Luther, Jean Calvin, John Knox, John Wesley, Jonathan Edwards, David Brainerd, Charles Finney; de anumite personalități necreștine: Zoroastru, Confucius, Platon, Socrate, Aristotel, Hipocrate (părintele medicinei). Postul, rugăciune și citirea Scripturilor sunt trei dintre cele mai puternice discipline spirituale pe care creștinii autentici le practică cu seriozitate, perseverență și responsabilitate.
|
20 ianuarie
Atunci când a fost întrebat de ce ucenicii Săi nu postesc, pe când fariseii şi ucenicii lui Ioan botezatorul posteau, Isus a răspuns: ,,Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti" (Matei 9:15). Mirele a fost luat de la noi şi acum este vremea postului. Există anumite condiţii pentru post? Da, există. 1. ABSTINENŢĂ DE LA MÂNCARE - „Moise a stat acolo cu Domnul 40 de zile si 40 de nopţi; nu a mâncat paine şi nu a băut deloc apă...” (Exod. 34:28). 2. ABSTINENŢĂ DE LA BĂUTURĂ - „Du-te de strânge pe toţi iudeii care se află în Susa şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi nici să beţi trei zile, nici noaptea, nici ziua; şi eu voi posti odată cu slujnicele mele...” (Estera 4:16). 3. ABSTINENŢĂ DE LA VIAŢA INTIMĂ - „Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăşi ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre” (1 Cor. 7:5). 4. SMERIREA INIMII - „În a 24-a zi a aceleeaşi luni copiii lui Israel s-au adunat îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu țărână pentru ţinerea unui post” (Neemia 9:1). 5. RUGĂCIUNI STĂRUITOARE - „Rămasă vaduvă... Ana nu se depărta de Templu şi ziua şi noaptea slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni” (Luca 2:37). 6. POCĂINŢĂ ŞI RENUNŢARE LA PĂCAT - „...La ce ne foloseşte să postim zic ei, dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul dacă Tu nu ţii cont de lucrul acesta? Pentru că zice Domnul în ziua postului vostru vă lasaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri. Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea ca să vi se audă strigătul sus” (Isaia 58:3-4). 7. MĂRTURISIREA PĂCATELOR - „S-au strâns la Miţpa, au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului şi au postit în ziua aceea zicând: Am păcătuit împotriva Domnului...” (1 Sam. 7:6). 8. CITIREA BIBLIEI - „De aceea du-te tu însuţi şi citeşte din carte ce ai scris în ea după spusele mele, şi anume cuvintele Domnului în ziua postului...” (Ier. 36:6). Suntem în cea de-a 16-a zi de post dintre cele 21 şi căutăm faţa Domnului, ne smerim şi ne rugăm. Ştim din Biblie că postul poate fi personal, public, comunitar, naţional. Noi ne-am învoit cu biserica să-L căutăm pe Dumnezeu cu post şi rugăciune, iar El ne va răspunde din ceruri. Când noi ne rugăm Dumnezeu ne ascultă. Slavă Lui!
|
27 ianuarie
După învierea Domnului, chiar înainte de înălţarea la cer, ucenicii erau curioși cu privire la lucrurile sfârşitului. Domnul nu le-a răspuns la întrebare, însă le-a spus despre lucrurile prezentului: ,,El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Fapte 1:7-8). Puterea pe care urmau s-o primească era Marea Împuternicire. Această împuternicire este dăruită credincioşilor născuţi din nou, cu scopul slujirii altora, desăvârşirii personale şi proslăvirii lui Dumnezeu. I. ÎMPUTERNICIŢI PENTRU EVANGHELIZARE Această împuternicire este făcută cu scopul comunicării eficiente a Cuvântului, oamenilor nemântuiţi: ,,Ci voi veţi primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului" (Fapte 1:8). Cine se va duce dacă nu cei împuterniciţi? Ce se va întâmpla cu oamenii din Ierusalim, Iudeea... dacă cei împuterniciţi nu merg la ei? De ce au primit împuternicirea dacă refuză să o folosească după porunca Stăpânului? Cum se vor duce fără împuternicire? II. ÎMPUTERNICIŢI PENTRU MATURIZARE Această împuternicire este făcută pentru educarea poporului mântuit: ,,Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor" (Efes. 4:11-12). Cum vor ajunge desăvârşiţi sfinţii dacă nu sunt expuşi la procesul de maturizare spirituală? Pentru ce au primit credincioşii darurile de apostol, proroc, evanghelist, pastor şi învăţător, dacă nu le folosesc pentru edificarea acestor sfinţi aflaţi la început de cale spirituală? Ce se întâmpla cu Iosua, dacă Moise nu-l uceniciza? Ce se întâmpla cu Elisei, dacă Ilie nu-l maturiza? Ce se întâmpla cu cei 12 ucenici, dacă Mântuitorul nu-i ajuta să crească spiritual? Ce se întâmpla cu Tit, Timotei, dacă Pavel nu se ocupa de ei să ajungă desăvârşiţi? III. ÎMPUTERNICIŢI PENTRU ÎNCHINARE Această împuternicire este făcută pentru sărbătorirea prezenţei lui Dumnezeu - închinare prin muzică, prin rugăciune şi prin dărnicie. IV. ÎMPUTERNICIŢI PENTRU PĂRTĂŞIE Această împuternicire este făcută pentru unirea familiei lui Dumnezeu, pentru părtăşia sfântă a sfinţilor. V. ÎMPUTERNICIŢI PENTRU SLUJIRE Această împuternicire a fost făcută pentru manifestarea dragostei lui Dumnezeu prin sfinţi, către oameni, către toţi oamenii. Eşti un om chemat la mântuirea lui Dumnezeu? Ce ai răspuns? Eşti un om chemat la instruire? La ce nivel practic ai ajuns acum? Eşti chemat la împuternicire? Ce ai făcut cu puterea până acum? Dincolo de capacităţile noastre limitate şi imperfecte, avem acces la ,,Marea Putere" a lui Dumnezeu, de care avem atâta nevoie.
|
|
|
|
|