Noiembrie 2018

 
 

PAGina pastorului

Noiembrie 2018

4 noiembrie

    

    Atunci când vorbim despre viața spirituală a unui om, vorbim despre o dimensiune foarte complexă, superioară dimensiunii biologice, care e limitată în timp și spațiu. Omul e făcut de Dumnezeu duh/spirit, suflet și trup, după modelul triunic al Creatorului: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Lipsa relației spirituale cu Dumnezeu e moarte spirituală, adică neactivarea dimensiunii spirituale, singura prin care omul poate intra în relație spirituală personală cu Dumnezeu. Nu religia sau faptele bune îl așază pe om într-o relație spirituală cu Dumnezeu, ci împăcarea. De ce împăcarea? Pentru că omul, prin încălcarea legilor divine, a devenit dușmanul Creatorului, intrând într-o stare de conflict și adversitate cu El. O persoană care încalcă legile sociale trebuie să fie pedepsită, un șofer care încalcă legile de circulație trebuie să fie amendat. După cum ispășirea pedepsei sau a achitării amenzii îl scoate pe cel vinovat de sub acuzația legii, tot la fel, ispășirea pedepsei pentru păcat îl face pe om liber înaintea lui Dumnezeu. 

   Care e pedeapsa pentru un furt sau pentru un jaf? Probabil închisoare pentru o perioadă de timp. Care e pedeapsa pentru trecerea pe culoarea roșie a semaforului? Probabil o sumă de bani. Care e pedeapsa pentru păcat? ,,Plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23a). În Împărăția lui Dumnezeu pedeapsa pentru păcat este moartea în iad. Niciun om nu se miră dacă o persoană e închisă pentru furt; de asemenea, niciun om nu se miră dacă un șofer e amendat pentru că a trecut pe culoarea roșie a semaforului. Ciudat e faptul că cei mai mulți oameni se miră dacă Dumnezeu îi pedepsește pe cei care încalcă legile divine, cu pedeapsa de a merge în iazul de foc, locul pregătit pe diavolul și îngerii lui. Aceasta e dreptatea lui Dumnezeu, aceasta este justiția Lui. În dreptatea Sa, Dumnezeu urăște și pedepsește păcatul. În dragoste și bunătatea Sa, El îl iubește pe păcătos. Din dragoste, Dumnezeu Tatăl a proiectat un plan de salvare, de restaurare, de împăcare cu omul vinovat, punând vinovăția omului deasupra Fiului Său, Isus Hristos. Astfel, Isus S-a întrupat prin fecioara Maria și a venit ca om în lume ca să-Și asume vinovăția omului, să suporte pedeapsa acestuia, murind în locul lui. Din acest motiv, Mântuitorul a murit pe crucea de pe dealul Golgota, la marginea Ierusalimului, cu două mii de ani în urmă. În felul acesta, omul e grațiat, iertat, mântuit în fața justiției divine care a fost satisfăcută de moartea înlocuitoare a Mântuitorului. Omul e mântuit prin moartea Domnului Isus. Mântuirea presupune iertarea tuturor păcatelor până în prezent.
De-acum omul mântuit trebuie să trăiască în puritate și să nu mai păcătuiască, ca să nu intre din nou sub incidența legii divine. Aceasta înseamnă că omul trebuie să crească în credință, să se maturizeze spiritual și, fiind umplut de Duhul lui Dumnezeu, să devină un mântuit duhovnicesc. Explicând acest adevăr spiritual, Petru spunea: ,,El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcat, să trăim pentru neprihănire...” (1 Petru 2:24)
   În concluzie, Biblia explică faptul că prin moartea lui Hristos pentru păcat, noi devenim mântuiți, însă prin moartea noastră față de păcat, devenim maturi spiritual. Sunt mulți oameni mântuiți prin credință, dar sunt imaturi prin absența înfrânării de la păcat. Hristos a murit pentru păcatele lor trecute, însă ei nu au murit față de păcatele lor prezente. Hristos a murit pentru păcat și i-a mântuit, însă ei nu au murit față de păcat și continuă să păcătuiască. În felul acesta mântuirea lor, lucrarea iertării realizată de Hristos prin moartea Sa e compromisă în fața lui Dumnezeu. Dacă un șofer își plătește amenda pentru trecerea pe roșu, aceasta nu înseamnă că el nu va mai fi pedepsit pentru eventualele treceri pe roșu în viitor. Fiecare astfel de faptă e pedepsită, pentru fiecare există amendă.
   Ce se întâmplă cu omul mântuit care continuă să păcătuiască? Pavel răspunde: ,,Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit viața veșnică” (Rom. 6:22). Iertarea de păcat oferită de Hristos ne-a făcut copii ai lui Dumnezeu. Efectul acestei schimbări e sfințirea, iar sfârșitul ei e viața veșnică. Ce se întâmplă în absența sfințirii? Absența sfințirii produce absența vieții veșnice. ,,Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă...” (2 Petru 3:11)



 

 11 noiembrie

 

Cercetând cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu descoperim câteva principii importante de slujire, în baza cărora trebui condusă Biserica.
1. MANIFESTĂ O ATITUDINE DE SLUJIRE
,,Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce." (Filipeni 2:5-8).
2. CULTURA ȘI TRADIȚIA NU ESTE SCRIPTURĂ
Fiecare națiune și fiecare biserică locală are tradiții și cultură specifică, însă acestea nu sunt „așa vorbeste Domnul”, ci doar „așa se obișnuiește la noi”. Încredințările noastre nu trebuie confundate cu principiile lui Dumnezeu. Orice concept care mută atenția de la slujire la poziție sau de la modestie la merite personale este lumesc. Calitatea slujirii nu trebuie evaluată prin prisma pragmatismului omenesc, ci prin prisma sfințeniei divine.
3. COMPATIBILITATE ÎNTRE „A ȘTI” – „A FI” – „A FACE”
Nu-i poți conduce pe alții decât atunci când știi bine unde vrei să-i duci și nu-i poți duce acolo unde tu nu ești.
4. MANIPULAREA ESTE INTERZISĂ
Deşi este ideal să influenţezi pozitiv comportamentul altora, nu este deloc corect să-i manipulezi sau să-i ții sub control, oricât de bine intenționat ai fi. Când ucenicii Domnului au fost preocupaţi de cine va fi ,,cel dintâi", Isus le-a spus că ei trebuie să lucreze în echipă, slujindu-se reciproc (Luca 22:24-27).
5. CONDUCEREA ÎN SMERENIE
Un angajat primește acceptul Stăpânului în slujire atâta timp cât evită mândria, atotsuficiența, infailibilitatea și indispensabilitatea. Un angajat care fură slava Stăpânului este un hoț, nu un slujitor.
6. INTERZICEREA EXCESULUI DE AUTORITATE
Manipularea prin orice mijloace este împotriva modelului spiritual de conducere prin slujire. Dacă autoritatea unui conducător spiritual nu este recunoscută de cei mai mulți, foarte probabil că nici nu există.
7. RELAȚII BAZATE PE ÎNCREDERE
Mântuitorul, știind că oamenii au porniri de invidie și concurență nesănătoasă, le-a poruncit: ,,Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiţi și voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi ca sunteți ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." (Ioan 13:34-35). Dragostea față de oameni este dovada iubirii de Dumnezeu. Lipsa iubirii frățești și a neîncrederii dintre lideri sau dintre membrii Bisericii reduce eficiența lucrării bisericii Domnului.
8. RESPONSABILITATEA SPIRITUALĂ
Niciun conducător și niciun membru nu este deasupra obligației de a da socoteală trupului lui Hristos. Trebuie să existe un sistem de răspundere în cadrul căruia oricine încalcă principiile etice creştine să dea socoteală de fapta sa, sau oricine ajunge în situaţii critice să poată beneficia de sfatul și suportul bisericii.
9. MULTIPLICAREA CONDUCERII
„Și ce ai auzit de la mine în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții” (2 Tim. 2:2). La o astfel de slujire ne-a chemat Dumnezeu pe toți.

 18 noiembrie

 

    Ziua Mulțumirii este plină de frumusețe, fiind ziua în care ne privim Creatorul în ochi și Îi spunem într-un fel special și unic ,,Mulțumesc”. Pare banal, dar este divin. Pare puțin, dar este suficient. Pare neimportant, dar este indispensabil.
    Mulțumirea este o misiune nobilă, un mandat ceresc, o dorință a demnității umane, a excelenței vieții pamântești. Astăzi privim mulțumitori în trecutul celor unsprezece luni ale anului 2018, minunându-ne de îndurarea, iertarea și protecția lui Dumnezeu. Din nefericire, nu toți oamenii cântăresc viața în felul acesta, motiv pentru care Ziua Mulțumirii surprinde mai multe categorii de oameni.
    Biblia ne învață să fim mulțumitori lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, fiindcă în providența Sa, prin tot ce ni se întâmplă în viață, Dumnezeu vrea să ne facă bine. ,,Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (Efeseni 5:20). Iată câteva motive concrete de mulțumire dintre cele menționate în Biblie:
1) Mulțumim pentru har - ,,Mulțumesc Dumnezeului meu cu privire la voi, pentru harul care v-a fost dat..." (1 Cor. 1:4). Harul este bunătatea prin care Dumnezeu ne dă lucrurile pe care nu le merităm.
2) Mulțumim pentru credință - ,,Mulțumesc lui Dumnezeu pentru voi toți, prin Hristos, fiindcă credința voastră este vestită în toată lumea" (Romani 1:8).
3) Mulțumim pentru ascultarea rugăciunii - ,,Tată, Îți mulțumesc pentru ca M-ai ascultat" (Ioan 11:41).
4) Mulțumim pentru mâncare - ,,Dacă mănânc aduc mulțumiri" (1 Cor. 10:30). Dintre cei 120.000 de oameni care au murit ieri, 22.000 au murit de foame.
5) Mulțumim pentru darurile spirituale - ,,Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți" (1 Cor. 14:18).
6) Mulțumim pentru mărturia bisericii - ,,Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi" (Fil. 1:3).
7) Mulțumim pentru onoarea să-I slujim lui Dumnezeu - ,,Mulțumesc lui Hristos Isus... care m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui" (1 Tim. 1:12).
    Biblia ne asigură de faptul că a fi mulțumit și mulțumitor nu este o problemă de circumstanță, ci de caracter, de disciplină - ,,M-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 4:11). A fi mulțumitor lui Dumnezeu este un semn de închinare în fața Sa - ,,Fiindcă am primit o Împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori, și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică" (Evrei 12:28). De asemenea, a-I mulțumi lui Dumnezeu este tot una cu a-I aduce slavă - ,,Nu s-a gasit decât străinul acesta să dea slavă lui Dumnezeu" (Luca 17:18).
   Astăzi este ziua potrivită să facem o sărbătoare în cinstea Domnului și să-I muțumim pentru că este Dumnezeul nostru, să-i mulţumim pentru că este bun!

 25 noiembrie

   Orice lucru are un preț în viață, chiar dacă a fost plătit în trecut, este plătit în prezent sau va fi plătit în viitor. Starea de a fi un om mulțumit are și ea un preț: încrederea în Dumnezeu, disciplina spirituală, înțelegerea faptului că nimeni nu are tot ce-și dorește, faptul că niciodată nu este suficient, că întodeauna este cineva care are mai mult... Starea de a fi nemulțumit are și ea prețui ei: lipsa bucuriei, satisfacției, păcii sufletești, concurenței, materialismului, laudei și mândriei, a neîncrederii în Dumnezeu, scop greșit în viață, imaturitate spirituală...
Nemulțumirea este prezentată în Biblie ca fiind un păcat al vremurilor din urmă: ,,Să știți că în vremurile din urmă vor fi vremuri grele. Oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori…” (2 Tim. 3:1-2). Unul dintre aspectele cele mai grave ale păcatului nemulțumirii este faptul că persoana care-și va permite acest păcat va fi la fel de permisivă și cu alte păcate.
   Există situații în care nemulțumirea poate să nu fie păcat? Da. Nemulțumirea este pozitivă și chiar benefică atunci când este îndreptată înspre propria performanță, când este îndreptată înspre ceea ce ești, nu înspre ceea ce ai. În această situație nemulțumirea generează progres, motivează la standarde mai înalte în viata personală, spirituală, morală, intelectuală, profesională, familială. Persoana care se mulțumește cu sine nu va mai progresa, va deveni mediocră, leneșă, nepăsătoare și indiferentă. Cine este mulțumit cu cât se roagă, nu se va ruga mai mult.
   Iona a fost un proroc care a trăit cu aproximativ 750 de ani înainte de Isus Cristos, fiind unul dintre oamenii care au manifestat o formă rară de nemulțimire.
1. Nemulțumit de planul lui Dumnezeu (Iona 4:1-2a). Iona a fost nemulțumit pentru faptul că Dumnezeu are milă de oamenii păcătoși și a încercat să oprească împlinirea planului de mântuire pentru dușmanii poporului său, locuitorii orașului Ninive.
2. Nemulțumit de caracterul lui Dumnezeu (4:2b). Iona este nemulțumit pentru că Dumnezeu are milă, pentru că este îndurător, răbdător, bun și iertător.
3. Nemulțumit de condițiile lui de viață (4:8-9). De câteva ori a repetat poezia fatalistului: ,,Mai bine să mor decât să traiesc.” În ciuda acestor comportamente păcătoase, în grația Sa, Dumnezeu îl implică pe Iona în experiențe punitive și corective pentru a-l disciplina.
Soluția pentru nemulțumire este încrederea în Dumnezeu și disciplinarea vieții personale: ,,Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos" (2 Cor. 10:5). Manifestarea nemulțumirii nu rezolvă problema, ci doar demască visul nesătul al omului de a avea cât mai multe lucruri materiale, atenție, cinste... Dumnezeu ne-a chemat la altceva - ferice de cine înțelege.