Septembrie 2018

 
 

PAGina pastorului

Septembrie 2018

 2 septembrie

 

 

     Istoria își urmează nestingherită cursul și viața merge înainte, lasând posterității realizările și falimentele oamenilor. Unii se nasc și alții mor și bucuria se împletește în mod tainic cu suferința. Ne oprim în puținele clipe de răgaz, încercând să înțelegem care este sensul vieții, căutând insistent semnificația care justifică existența noastră vremelnică. Uneori ne simțim ca niște fire într-o uriașă țesătură spirituală, socială, familială, lipiți și dezlipiți de alte opt miliarde de fire care vin și pleacă în mod neînțeles din viața noastră. Nici un fir nu este toată țesătura, însă fiecare aduce întregului particularitățile sale specifice. Simțim nevoia să cunoaștem tot mai mult, neglijând faptul că tot ce știm așază pe umerii noştri responsabilitatea împlinirii.
     Una dintre caracteristicile omului este să-și piardă entuziasmul pentru lucrurile pe care altădată le adora. Așa s-a împământenit în viața de familie expresia ,,luna de miere" și în viața spirituală ,,dragostea dintâi". Fiecare dintre noi am avut cândva o jucărie preferată, o mașină, o haină, o casă preferată, însă obișnuința s-a impus și preferințele s-au mutat neobosite la lucruri mai noi. Acest fenomen capătă domensiuni dramatice atunci când îl raportăm la viața spirituală. Din nefericire, exista în viața spirituală ,,dragostea dintâi". Și apoi ce urmează? ,,Din pricina înmulțirii fărădelegilor dragostea celor mai mulți se va răci" (Matei 24:12). Este adevărat, Mântuitorul precizează ,,dragostea celor mai mulți", nu a tuturor. Ce înseamnă ,,dragostea celor mai mulți"? Probabil 80%, 90%, 95% din creștinii născuți din nou? Mulți dintre creștinii născuți din nou au devenit informați, dar necredincioși. Știu, cunosc, dar nu practică, fenomen specific până acum doar bisericilor istorice. Biblia este interpretată. Prezența la biserică a devenit opțională, părtășia și unitatea frățească a pierdut războiul cu umanismul ,,privat". Atitudinea critică, nemulțumirea și bârfa au devenit obișnuite, demascând absența fricii de Dumnezeu și a rușinii de oameni. Serile de studiu biblic și rugăciune au fost înlocuite de mulți cu alte activități, deși așteptările noastre în raport cu Dumnezeu au rămas aceleași. Mă întreb, ce ar trebui să facă Dumnezeu ca să trezească generația noastră? Mântuitorul întreba retoric pe oamenii din vremea Sa: ,,V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și nu v-ați tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și ei zic: ,,Are drac". A venit Fiul omului mâncând și bând, și ei zic ,,Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și păcătoșilor" (Matei 11:18-19). Unul dintre marile riscuri ale creștinilor este să nu mai găsească pe nimeni calificat să-i slujească.
     Istoria își urmează nestingherită cursul și viața merge înainte. Va veni o clipă când noi, unul câte unul, vom rămâne în urmă și atunci toate aceste predici și îndemnuri nu ne vor mai folosi la nimic. Până atunci, atât timp cât se mai zice "astăzi", Dumnezeu vorbește inimilor noastre ca să ne pocăim și să ne întoarcem la ,,dragostea dintâi", făcând din întreaga noastră viață o lună de miere.

 

 9 septembrie

 

Privind cu responsabilitate în Biblie, descoperim câteva principii de slujire, în baza cărora ar trebui condusă Biserica lui Dumnezeu:
1. Manifestă o atitudine de slujire. ,,Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce." (Filipeni 2:5-8).
2. Cultura şi tradiţia nu este Scriptura. Fiecare națiune și fiecare biserică locală are tradiții și cultură specifică, însă acestea nu sunt „așa vorbește Domnul”, ci doar „așa se obișnuiește la noi”. Încredințările noastre nu trebuie confundate cu principiile lui Dumnezeu. Orice concept care mută atenția de la slujire la poziție sau de la modestie la merite personale este lumesc. Calitatea slujirii nu trebuie evaluată prin prisma pragmatismului omenesc, ci prin sfinţenie.
3. Comparibilitate între „a şti” - „a fi” - „a face”. Nu-i poți conduce pe alții decât atunci când știi bine unde vrei să-i duci și nu-i poți duce acolo unde tu nu ești.
4. Manipularea este interzisă. Deşi este ideal să influenţezi pozitiv comportamentul altora, dar nu este deloc corect să-i manipulezi sau să-i ții sub control, oricât de bine intenționat ai fi. Când ucenicii Domnului au fost preocupaţi de cine va fi ,,cel dintâi", Isus le-a spus că ei trebuie să lucreze în echipă, slujindu-se reciproc (Luca 22:24-27). Scopul slujirii este zidirea bisericii.
5. Conducerea în smerenie. Un angajat primește acceptul Stăpânului în slujire atâta timp cât evită mândria, atotsuficiența, infailibilitatea și indispensabilitatea. Un angajat care fură slava Stăpânului este un hoț, nu un slujitor.
6. Interzicerea excesului de autoritate. Manipularea prin orice mijloace este împotriva modelului spiritual de conducere prin slujire. Dacă autoritatea unui conducător spiritual nu este recunoscută de cei mai mulți, foarte probabil că nici nu există.
7. Relaţii bazate pe încredere. Mântuitorul, știind că oamenii au porniri de invidie și concurență nesănătoasă, le-a poruncit: ,,Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiţi și voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi ca sunteți ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." (Ioan 13:34-35). Lipsa iubirii frățești și a încrederii dintre lideri sau dintre membrii Bisericii reduce eficiența lucrării bisericii Domnului.
8. Responsabilitatea spirituală. Niciun conducător și niciun membru nu este deasupra obligației de a da socoteală trupului lui Hristos. Trebuie să existe un sistem de răspundere, în cadrul căruia oricine încalcă principiile etice creştine să dea socoteală de fapta sa, sau oricine ajunge în situaţii critice să poată beneficia de sfatul și suportul bisericii.
9. Multiplicarea conducerii. „Și ce ai auzit de la mine în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții” (2 Tim. 2:2).
La o astfel de slujire ne-a chemat Dumnezeu pe toți.