Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 19
    August
    Înscrieri Awana

     

    31
    August
     Convenţia română
    - Pasadena, CA

     

    07
    Septembrie
    Conferinţă
    ,,Ţara Sfântă"
  • 08
    Septembrie
    Conferinţă ,,Ţara Sfântă"

     

    13
    Septembrie
    Începe Awana

     

    15
    Septembrie
    Proiectul ,,Copiii şi
    tinerii memorează
    Scriptura"
 

Mai 2018

 
 

PAGina pastorului

Mai 2018

 

6 mai

 

Evanghelizarea este misiunea primordială a Bisericii: ,,Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile" (Matei 28:19). Evanghelizarea justifică existența Bisericii, iar succesul acesteia aduce glorie lui Dumnezeu și împlinește interesele Împărăției Sale. Ioan Botezătorul și Mântuitorul Cristos și-au început misiunea evanghelizând: ,,Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.” Amândoi au proclamat toată viața mesajul acesta, amândoi au murit pentru mesajul acesta. Apostolul Pavel a spus: ,,Vai de mine dacă nu predic Evanghelia...” Dumnezeu ne-a trimis să mergem la oameni, nicidecum să-i așteptăm pe oameni să vină la noi. Când Biserica nu mai evanghelizează dovedește neascultare de porunca ,,Duceți-vă…”, manifestă lipsă de viziune, lipsă de interes, comoditate și frică. Cartea Faptele Apostolilor explică evanghelizarea Bisericii în 32 de ţări, 54 de oraşe și 9 insule mediteraneene. Sunt menţionați peste 95 de evangheliști, cel mai des amintiți fiind: Petru, Ştefan, Filip, Barnaba, Iacov, Pavel, Timotei, Tit, Aquila și Priscila… În acest context s-au convertit 3000 de oameni la predica lui Petru în Ierusalim, s-au convertit ministrul de finanțe al Etiopiei, congresmanul Saul pe drumul spre Siria, ofițerul Corneliu în Cezareea, Lidia, vânzătoarea de purpura, unul dintre polițiștii care lucra la închisoarea din Filipi...
Atunci când Biserica face evanghelizare ea trebuie să evite potențialele riscuri:
1. Încercarea de a adapta biserica oricărei categorii de oameni printr-o teologie relativistă, adaptabilistă.
2. Prezentarea beneficiilor Evangheliei fără menționarea responsabilităţilor ei.
3. Credința greșită potrivit căreia Dumnezeu face totul sau biserica face totul, iar tu nu trebuie să faci nimic.
4. Compromiterea calității în favoarea cantității.
5. Oamenii apreciază vindecarea trupului mai mult decât mântirea sufletului, deși fiecare pretinde că iubește cerul mai mult decât pământul. Cei mai mulți oameni caută ajutor la biserică, nu caută adevărul. Marea majoritate a oamenilor care au venit la Isus au cerut vindecare, nu mântuire.
În încercarea de a evangheliza lumea, biserica riscă să se confrunte cu anumite piedici:
1. Amânarea: ,,nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș?” (Ioan 4:35)
2. Indisponibilitatea: ,,Am cumpărat cinci perechi de boi, mă duc să-i încerc, iartă-mă, te rog.” (Luca 14:19)
3. Materialismul: ,,Am cumpărat un ogor, trebuie să mă duc să-l văd, rogu-te să mă ierți.” (v. 18)
4. Divertismentul: ,,Tocmai acum m-am însurat, de acea nu pot veni.” (v. 20)
Fiecare generație are onoarea și responsabilitatea să preia și să predea ștafeta misiunii împlinite. Cristos este cu noi, Duhul Sfânt este în noi, Biblia este la noi, Biserica este în jurul nostru, însă oamenii neconvertiți sunt în lume. Cristos ne-a trimis la ei, să le ducem mesajul, să le ducem modelul, să-L prezentăm pe El. 

   13 mai

Atunci când omul are o problemă, Dumnezeu are o soluție. Oricât de mare este problema unui om, Dumnezeu are o soluţie care rezolvă problema.
I. Caracteristicile Anei
1. O soție înțeleaptă – în raport cu soţul ei, Elcana: a tăcut şi nu i-a imputat soţului handicapul ei.
2. O femeie pașnică – în raport cu oponenta ei, Penina: ,,Penina o înţepa. Atunci ea plângea şi nu mânca” (1 Sam. 1:7).
3. O credincioasă respectuoasă – în raport cu preotul Eli: ,,Nu, Domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare…” (1 Sam. 1:15)
4. O credincioasă rugativă – în raport cu Dumnezeu: ,,Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo… Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărat” (1 Sam. 1:9-10).
5. O credincioasă mulțumitoare – în raport cu Dumnezeu: ,,Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea şi a luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin. L-a dus în Casa Domnului la Şilo…" (1 Sam. 1:27)
6. O credincioasă închinătoare – în raport cu Dumnezeu: ,,Şi s-au închinat acolo, înaintea Domnului. Şi Ana s-a rugat şi a zis: `Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul.”
II. Criza din viața Anei
1. Necăjită de handicapul ei - Deși era stearpă, Ana L-a iubit pe Dumnezeu, i-a respectat pe oameni şi a avut un caracter sclipitor.
2. Disprețuită de Penina - Copilul Anei a ajuns profetul Samuel, dar copiii Peninei nici măcar nu sunt pomeniţi în Biblie.
3. Neînțeleasă de Elcana - Elcana nu a înțeles prea bine diferența dintre misiunea de soție și cea de mamă.
4. Respinsă de Eli - Preotul Eli a crezut că Ana este beată pentru că s-a rugat mult şi plângea înaintea Domnului în rugăciunea ei.
5. Ascultată de Dumnezeu - ,,Domnul Și-a adus aminte de Ana”.
III. Victoria Anei
1. Ana a cerut un copil de la Dumnezeu.
a) Dorința să fie mamă: ,,Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât.”
b) Responsabilitatea să procreeze
c) Nevoia să slujească aducând un copil și un slujitor în Împărăție
2. Ana a crescut un copil pentru Dumnezeu. Până la vârsta de câțiva ani, Ana l-a crescut și educat pe copil acasă, apoi l-a înțărcat și l-a dus la Templu, dându-l în grija preotului Eli. După ce l-a dedicat Creatorului, ducându-l la Casa lui Dumnezeu, Ana mergea anual acolo, ducându-i câte o mantie cu care să se îmbrace.
3. Ana a dăruit un copil lui Dumnezeu. Biblia menționează că Ana a mai născut încă trei fii și două fiice: ,,ca să înlocuiască pe Samuel, pe care Ana l-a împrumutat Domnului.”
Atunci când ne dorim profeți ca Samuel, trebuie să ne rugăm pentru mame ca Ana.
Pastor Luigi Mițoi

 20 mai

Sărbătorile calendarului iudaic, asemenea celorlalte popoare, erau determinate de ciclul natural al anotimpurilor, dar şi de anumite evenimente istorice memorabile. Cincizecimea era sărbătoarea sezonului agricol de toamnă, când se strângea recolta, sărbătoare care amintea evreilor de evenimentul primirii Legii prin Moise, pe Muntele Sinai, la trei luni după eliberarea din robia egipteană. Din acest motiv, la Sărbătoarea Cincizecimii, în sinagogă, evreii citeau cele Zece Porunci şi Cartea Rut. Israeliţii aveau trei mari sărbători: Sărbătoarea Paştelor, a Săptămânilor şi a Corturilor (Ex. 23:17). Toţi bărbaţii care aveau vârsta de cel puţin 13 ani serbau aceste evenimente sfinte prin pelerinaje la Templul din Ierusalim, unde se închinau, aduceau jerfe şi cântau cântări de mulţumire în cinstea lui Dumnezeu. După 40 de ani de călătorie prin pustie, evreii au intrat în Canaan şi au dat noi semnificaţii sărbătorilor lor, în funcţie de sezoanele agricole.
Aproximativ 1200 de ani mai târziu, aceste sărbători se împlinesc în marile evenimente ale mântuirii lui Dumnezeu prin Hristos. Aşa se face că Mântuitorul este prins, condamnat şi crucificat în timpul Sărbătorii Paştelelor, când începea secerişul şi spicele erau tăiate. Cincizeci de zile mai târziu, coboară Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în inimile înnoite ale ucenicilor în timpul Sărbătorii Săptămânilor/Secerişului. În timpul evenimentului Cincizecimii, Petru predică mulţimii evreilor adunaţi să vadă minunea lui Dumnezeu, spunându-le că aceasta este împlinirea profeţiei lui Ioel, pe care ei toţi o aşteptau (Ioel 2:28-29). Este uşor de observat că Petru, ascuns de frica iudeilor în timpul răstignirii Mântuitorului, îi confruntă acum în mod public pe evrei, primind prin Duhul Sfânt (care tocmai Se coborâse peste apostoli) o îndrăzneală supranaturală. Călăuzit de Duhul Sfânt, el predică Evanghelia, explicând cum se intră în Biserica lui Dumnezeu.
1. Pocăinţa: ,,Pocăiţi-vă, le-a zis Petru".
2. Botezul în apă: ,,fiecare din voi să fie botezat".
3. Botezul cu Duhul Sfânt: ,,apoi veţi primi darul Sfântului Duh".
Privind raportul pe care îl prezintă Luca în Faptele Apostolilor, observăm că el precizează misiunea Duhului în slujirea apostolilor:
1. Împuternicirea: ,,Veţi primi o putere".
2. Timpul împuternicirii: ,,când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi".
3. Scopul: ,,veţi fi martori în Ierusalim... până la marginile pământului".
Coborârea Duhului Sfânt îi transformă pe apostoli, mergând la evrei să le predice Evanghelia, şi-i trasformă pe evrei, venind la apostoli să primească Cuvântul. Cincizecimea este sărbătoarea aplicării mântuirii lui Dumnezeu. Cincizecimea este sărbătoarea iudaică a săptămânilor (Ex. 34:22) sau a secerişului (Ex. 23:16). La șapte săptămâni de la învierea Mântuitorului, Mângâietorul a coborât peste apostoli la Ierusalim, începând Marele Seceriș.

 27 mai

     Trăim într-o lume bântuită de confuzie, frustrare și nefericire. Pentru că cei mulți oameni L-au părăsit pe Dumnezeu, nu-și mai găsesc locul, nu mai liniște și pace sufletească, sunt frustrați și nu se mai regăsesc decât în păcat. Mulți dintre ei au devenit dependenți de senzații tari, violenți și erotici. Și-au pierdut sensibilitatea, mila, altruismul, rușinea și bunul simț. Guvernele lumii sfidează și persecută majoritatea pentru minoritate, încercând neputincioase să normalizeze anormalul.
În general oamenii se împart din punctul de vedere al moralei creștine în câteva categorii:
1. Lumea. Acești oameni Îl neagă pe Dumnezeu; pentru ei Dumnezeu nu există. Deși ei neagă creștinismul, în mod paradoxal, sunt foarte religioși, confirmând pluralismul religios al vremii noastre. O generație în derivă din punct de vedere spiritual și moral. Tendința de uniformitate trădează agenda globalistă care folosește metoda multiculturalismului şi relativismului. În felul acesta fiecare este împotriva fiecăruia. O lume dezbinată, fără cultură și identitate etnică. O lume fără părinți, fără biserică, fără Dumnezeu, fără trecut, fără viitor. În această lume, copiii cresc fără autoritate, fără repere morale devenind proprietatea statului. Tendința de sexualizare a inocenței copiilor va distruge familia și biserica, singurele bastioane ale educației morale, ale formării de conștiință. Carierismul mamelor și absenteismul bunicilor din viața copiilor accelerează această derivă ireversibilă.
2. Religioșii. Deși ei acceptă existența lui Dumnezeu, nu Îl cunosc pe Dumnezeu pentru că Îl caută în locuri greșite, folosind metode și atitudini greșite. Ei sunt asemănători cu oamenii din lume, nereligioși.
3. Creștinii imaturi. Ei cred în Dumnezeu, Îl cunosc, dar nu Îl ascultă. Stilul lor de viață, prioritățile și valorile sunt împlinirea propriilor lor dorințe și interese. Cel mai bun loc pentru un om este în centrul voii lui Dumnezeu, nu doar în Biserică. Ei s-au acomodat în Împărăția lui Dumnezeu, s-au integrat în ea, dar nu au fost asimilați de ea. Materialismul subordonează spiritualul, care este mai mult la nivel de teorie decât de practică. Avraam n-a întâlnit nici un sodomit pe muntele unde a zidit altare. Supremația și hermeneutizarea mass-mediei controlează populația. Două tipuri de mesaje guvernează media: violența și erotismul, or violența înlocuiește în inima copiilor iubirea, mila și compasiunea. Muzica gen carnaval cultivă emoționalismul și distracția, iar jocurile electronice au înlocuit disciplinele spirituale. Marea problemă a jocurilor electronice este faptul că te implică, devenind realitate în mintea practicanților.
4. Creștinii maturi. Pentru ei Dumnezeu există, ei Îl cunosc în mod personal, trăiesc în ascultare de voia Sa descoperită în Scripturi și Îl slujesc cu sacrificiu, investindu-și cu bucurie resursele încredințate lor.
Astăzi este tot ce avem, este tot ce ne trebuie, este tot ceea ce putem folosi. O viață închinată cu bucurie și speranță lui Dumnezeu.
Pastor Luigi Mițoi