Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Joi 7:00pm-9:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 13
    August

    Tabăra Şcolii duminicale 

     

    16
    August

     

    Corul şi fanfara

     

    încep repetiţiile

     

    19
    August

    Picnic @ Bunker Hill

     

  • 20
    August

    Summer Kids - 10 a.m.

     

    20
    August

    Nuntă

     

    27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @Betania

     

 

August 2017

 
 

pagina păstorului

August 2017

 

6 august 

 

Mântuitorul era aproape de încheierea misiuni Sale pe pământ când a făcut celebra afirmație: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 22:15-16) Expresia „Am dorit mult...” este o singură dată scrisă în Biblie, în Luca 22:15.

Ce anume a dorit mult? Și-a dorit mult să mănânce Cina cu ucenicii și în felul acesta să așeze un act de cult pe care creștinii, practicându-l regulat spre pomenirea Lui, să-și amintească de El, vestindu-I moartea până când El Se va întoarce să-Și ia Biserica în cer. Și-a dorit mult să împlinească fiecare parte a voii lui Dumnezeu. Și-a dorit mult să-L proslăvească pe Tatăl.

Și-a dorit mult să-i salveze de la moarte veșnică pe oamenii păcătoși, asumându-Şi vinovăția lor în fața justiției divine. Și-a dorit mult să crească Împărăția lui Dumnezeu și aceasta să cuprindă tot pământul. Și-a dorit mult să-i vindece și să-i elibereze pe oamenii posedați de puterea Satanei. Și-a dorit mult ca oamenii să creadă, să se pocăiască și să fie mântuiți. Și-a dorit mult ca cei mântuiți să crească în noua lor natură spirituală, să fie plini de Duhul slavei, manifestând puterea ,,de sus" pentru împlinirea intereselor lui Dumnezeu pe pământ. Și-a dorit mult ca cei născuți din nou să aștepte și să grăbească venirea zilei lui Dumnezeu, mergând până la marginile pământului, predicând Evanghelia și făcând ucenici din toți oamenii. Și-a dorit mult ca fiii Împărăției să se fi lepădat de ei înșiși, să fie dedicați cu totul pentru lucrurile cerești, să urască păcatul și să fie copleșiți de pasiunea slujirii lui Dumnezeu. El nu Şi-a dorit un cal în locul măgărușului pe care l-a împrumutat de la cineva din Betfaghe. Nu Şi-a dorit o casă, cea mai frumoasă cămilă, lux, servitori, distracție, confort, o viață relaxată, absența suferinței cu orice preț, bogăție, recunoaștere publică, prietenia celor mari...  

Ce ne dorim noi? Teoretic ne dorim cerul, însă practic, suntem tentați să dorim pământul cu slava lui, să dorim luxul, chiar extravaganța. Teoretic, ne dorim cerul, însă practic, suntem tentați să dorim bogăția și slava oamenilor, plăcerile lumii, confortul și distracția. Cântăm despre cer, vorbim despre Domnul, însă prioritățile noastre vorbesc despre noi. El a dorit mult să-L pomenim pe El, timp în care noi suntem tentați să ne pomenim excesiv pe noi, realizările noastre, ideile noastre, succesul nostru, inteligența și abilitățile noastre. Este greu să ne dorim mult ce Şi-a dorit El mult, deși teoretic mulți dintre noi purtăm în suflet acest vis. Atracția lumii este puternică, nevegherea este obișnuită, sursa de putere este departe, gândul este împărțit...

Și totuși, El Şi-a dorit mult. El ne-a dorit mult pe noi. Acesta este adevărul. El ne-a dorit mult pe noi. Noi ce ne dorim mult? Noi Îl dorim mult pe El. Acesta ar trebui să fie adevărul..

 

   13 august

 

Atunci când un om se apropie de Dumnezeu prin credință și cu pocăință, trece dincolo de obişnuitul vieţii, experimentând prezenţa divină. Aşa s-a întâmplat cu famenul, ministrul de finanţe din Etiopia. El este omul căruia Dumnezeu îi împlinește nevoile.
I. Nevoia de închinare
Această nevoie l-a motivat să meargă la Templu, la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim. Famenul a ştiut că pe Dumnezeu, ca pe oricine altcineva, Îl găseşti acasă. Famenul, fiind ministru de finanţe în Etiopia, a fost un om foarte ocupat. Distanţa până la Casa lui Dumnezeu era lungă şi riscurile pe care le implica o astfel de călătorie erau foarte mari. Toate acestea au fost depăşite cu bucurie de nevoia lui de închinare în Casa lui Dumnezeu. Sunt oameni care au impresia că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar sunt indiferenţi faţă de Casa Lui, de aceea nevoia lor de închinare nu va fi împlinită. David spunea: ,,Mă bucur când mi se zice: `Haidem la Casa Domnului" (Psalm 122:1).
II. Nevoia de cunoaștere
Această nevoie l-a motivat să apeleze la Biblie, la Cartea lui Dumnezeu. Famenul a ştiut că pe Dumnezeu Îl poţi cunoaşte atunci când Îi cunoşti Cuvântul. El a ştiut că Dumnezeu Se ţine de cuvântul spus, de aceea a vrut să ştie ce a spus Dumnezeu. Psalmistul spunea: ,,Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta" (Psalm 119:11). Sunt oameni care au impresia că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar neglijează Cuvântul Său, de aceea nevoia lor de cunoaştere nu va fi împlinită niciodată. Asemenea famenului, niciun om nu are o altă posbilitate de a cunoaşte despre Dumnezeu, cu excepţia Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul afirmă priorităţile lui, spunând: ,,Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parcă aş avea toate comorile" (Psalm 119:14).
III. Nevoia de călăuzire
Această nevoie l-a motivat să-l accepte pe Filip, pe omul lui Dumnezeu. Famenul a crezut că omul lui Dumnezeu va vorbi despre Dumnezeu, din Cuvântul Lui. Cu siguranţă Filip a avut multe experienţe cu Dumnezeu, a făcut multe misiuni, a experimentat multe părtăşii, a avut multe vise, dar când Dumnezeu l-a trimis să predice, a predicat din Cuvânt. ,,Atunci Filip a luat Cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus" (Fapte 8:35). Sunt oameni care au impresia că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar disprețuiesc oamenii lui Dumnezeu, de aceea nevoia lor de călăuzire nu va fi împlinită. Părtăşia cu oamenii lui Dumnezeu inspiră, motivează, corectează, binecuvântează pentru că ,,acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor" (Matei 18:20).
Famenul din Etiopia se închină lui Dumnezeu prin ascultare de Cuvânt, se botează și plin de bucurie se întoarce acasă cu problemele rezolvate. Cele mai adânci nevoi ale vieţii spirituale sunt nevoia de închinare în Casa lui Dumnezeu, nevoia de cunoaştere din Cuvântul lui Dumnezeu, nevoia de călăuzire prin oamenii lui Dumnezeu și nevoia de a împlini voia lui Dumnezeu.