Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 10
    Decembrie

     

    Votarea viziunii 2018

     

     

    13
    Decembrie

    Seminar cu predicatorii

     

    16
    Decembrie

    Colinda copiilor

     

  • 17
    Decembrie

    Concert de Crăciun

     

    24
    Decembrie

    Ajunul Crăciunului

     

    25
    Decembrie

    Întruparea

    Domnului Isus 

     

 

August 2017

 
 

pagina păstorului

August 2017

 

6 august 

 

Mântuitorul era aproape de încheierea misiuni Sale pe pământ când a făcut celebra afirmație: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 22:15-16) Expresia „Am dorit mult...” este o singură dată scrisă în Biblie, în Luca 22:15.

Ce anume a dorit mult? Și-a dorit mult să mănânce Cina cu ucenicii și în felul acesta să așeze un act de cult pe care creștinii, practicându-l regulat spre pomenirea Lui, să-și amintească de El, vestindu-I moartea până când El Se va întoarce să-Și ia Biserica în cer. Și-a dorit mult să împlinească fiecare parte a voii lui Dumnezeu. Și-a dorit mult să-L proslăvească pe Tatăl.

Și-a dorit mult să-i salveze de la moarte veșnică pe oamenii păcătoși, asumându-Şi vinovăția lor în fața justiției divine. Și-a dorit mult să crească Împărăția lui Dumnezeu și aceasta să cuprindă tot pământul. Și-a dorit mult să-i vindece și să-i elibereze pe oamenii posedați de puterea Satanei. Și-a dorit mult ca oamenii să creadă, să se pocăiască și să fie mântuiți. Și-a dorit mult ca cei mântuiți să crească în noua lor natură spirituală, să fie plini de Duhul slavei, manifestând puterea ,,de sus" pentru împlinirea intereselor lui Dumnezeu pe pământ. Și-a dorit mult ca cei născuți din nou să aștepte și să grăbească venirea zilei lui Dumnezeu, mergând până la marginile pământului, predicând Evanghelia și făcând ucenici din toți oamenii. Și-a dorit mult ca fiii Împărăției să se fi lepădat de ei înșiși, să fie dedicați cu totul pentru lucrurile cerești, să urască păcatul și să fie copleșiți de pasiunea slujirii lui Dumnezeu. El nu Şi-a dorit un cal în locul măgărușului pe care l-a împrumutat de la cineva din Betfaghe. Nu Şi-a dorit o casă, cea mai frumoasă cămilă, lux, servitori, distracție, confort, o viață relaxată, absența suferinței cu orice preț, bogăție, recunoaștere publică, prietenia celor mari...  

Ce ne dorim noi? Teoretic ne dorim cerul, însă practic, suntem tentați să dorim pământul cu slava lui, să dorim luxul, chiar extravaganța. Teoretic, ne dorim cerul, însă practic, suntem tentați să dorim bogăția și slava oamenilor, plăcerile lumii, confortul și distracția. Cântăm despre cer, vorbim despre Domnul, însă prioritățile noastre vorbesc despre noi. El a dorit mult să-L pomenim pe El, timp în care noi suntem tentați să ne pomenim excesiv pe noi, realizările noastre, ideile noastre, succesul nostru, inteligența și abilitățile noastre. Este greu să ne dorim mult ce Şi-a dorit El mult, deși teoretic mulți dintre noi purtăm în suflet acest vis. Atracția lumii este puternică, nevegherea este obișnuită, sursa de putere este departe, gândul este împărțit...

Și totuși, El Şi-a dorit mult. El ne-a dorit mult pe noi. Acesta este adevărul. El ne-a dorit mult pe noi. Noi ce ne dorim mult? Noi Îl dorim mult pe El. Acesta ar trebui să fie adevărul..

 

   13 august

 

Atunci când un om se apropie de Dumnezeu prin credință și cu pocăință, trece dincolo de obişnuitul vieţii, experimentând prezenţa divină. Aşa s-a întâmplat cu famenul, ministrul de finanţe din Etiopia. El este omul căruia Dumnezeu îi împlinește nevoile.
I. Nevoia de închinare
Această nevoie l-a motivat să meargă la Templu, la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim. Famenul a ştiut că pe Dumnezeu, ca pe oricine altcineva, Îl găseşti acasă. Famenul, fiind ministru de finanţe în Etiopia, a fost un om foarte ocupat. Distanţa până la Casa lui Dumnezeu era lungă şi riscurile pe care le implica o astfel de călătorie erau foarte mari. Toate acestea au fost depăşite cu bucurie de nevoia lui de închinare în Casa lui Dumnezeu. Sunt oameni care au impresia că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar sunt indiferenţi faţă de Casa Lui, de aceea nevoia lor de închinare nu va fi împlinită. David spunea: ,,Mă bucur când mi se zice: `Haidem la Casa Domnului" (Psalm 122:1).
II. Nevoia de cunoaștere
Această nevoie l-a motivat să apeleze la Biblie, la Cartea lui Dumnezeu. Famenul a ştiut că pe Dumnezeu Îl poţi cunoaşte atunci când Îi cunoşti Cuvântul. El a ştiut că Dumnezeu Se ţine de cuvântul spus, de aceea a vrut să ştie ce a spus Dumnezeu. Psalmistul spunea: ,,Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta" (Psalm 119:11). Sunt oameni care au impresia că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar neglijează Cuvântul Său, de aceea nevoia lor de cunoaştere nu va fi împlinită niciodată. Asemenea famenului, niciun om nu are o altă posbilitate de a cunoaşte despre Dumnezeu, cu excepţia Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul afirmă priorităţile lui, spunând: ,,Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parcă aş avea toate comorile" (Psalm 119:14).
III. Nevoia de călăuzire
Această nevoie l-a motivat să-l accepte pe Filip, pe omul lui Dumnezeu. Famenul a crezut că omul lui Dumnezeu va vorbi despre Dumnezeu, din Cuvântul Lui. Cu siguranţă Filip a avut multe experienţe cu Dumnezeu, a făcut multe misiuni, a experimentat multe părtăşii, a avut multe vise, dar când Dumnezeu l-a trimis să predice, a predicat din Cuvânt. ,,Atunci Filip a luat Cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus" (Fapte 8:35). Sunt oameni care au impresia că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar disprețuiesc oamenii lui Dumnezeu, de aceea nevoia lor de călăuzire nu va fi împlinită. Părtăşia cu oamenii lui Dumnezeu inspiră, motivează, corectează, binecuvântează pentru că ,,acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor" (Matei 18:20).
Famenul din Etiopia se închină lui Dumnezeu prin ascultare de Cuvânt, se botează și plin de bucurie se întoarce acasă cu problemele rezolvate. Cele mai adânci nevoi ale vieţii spirituale sunt nevoia de închinare în Casa lui Dumnezeu, nevoia de cunoaştere din Cuvântul lui Dumnezeu, nevoia de călăuzire prin oamenii lui Dumnezeu și nevoia de a împlini voia lui Dumnezeu.

  20 august

 

 

Familia este cadrul în care se derulează viaţa omului. De când ne naştem până murim avem un rol în familie - copil, soţ/soţie, tată/mamă, bunic/bunică. Din familie nu iese nimeni niciodată la pensie, ci doar schimbă rolurile. Viaţa personală se împleteşte aşa de mult cu viaţa de familie, încât, asemenea principiului vaselor comunicante, ce şi cât este într-o parte este în egală măsură şi în cealaltă. Cum este viaţa unui om aşa va fi şi familia lui. Din cauza acestei realităţi, fericirea sau nefericirea va fi prezentă în ambele dimensiuni.
Cele mai mari păcate din viaţa unui om se manifestă în contextul vieţii de familie: minciuna, furtul, răutatea, necurăţia, infidelitatea, cearta, violenţa, divorţul, ura, crima... Calitatea vieţii de familie este cartea de vizită a unui om, deoarece viaţa de familie reflectă educaţia, instruirea, alegerea, relaţia, caracterul şi abilităţile unei persoane.
Privind viaţa lui Noe, supravieţuitorul potopului, învăţăm că atât din punctul de vedere al lui Dumnezeu, cât şi din punctul de vedere al Diavolului, viaţa unui om se identifică cu familia lui. Datorită acestui raţionament, scopul Creatorului este să binecuvânteze familia, în timp ce al Diavolului este să o distrugă.
1. Scopul lui Dumnezeu este să susțină și să binecuvânteze familia. Dacă stricăciunea a stat la baza blestemului şi a potopului, sfinţenia a stat la baza binecuvântării şi a vieţii. Viaţa de sfinţenie a lui Noe se împleteşte cu viaţa lui de familie. Dintre toţi oamenii din generaţia lui care mor înghiţiţi de ape, Noe şi familia lui supravieţuiesc. Cum? De ce? Biblia răspunde: ,,Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui. Noe umbla cu Dumnezeu" (Gen. 6:9). În timp ce toţi oamenii au murit înecaţi, Noe şi familia lui au avut parte de viaţă şi fericire.
2. Scopul Diavolului este să pervertească și să distrugă familia. Motivul pentru care Dumnezeu a adus potopul este prezentat în contextul păcatelor din familie: ,,fii, fiice, căsătorie..." Calitatea vieţii de familie este un indicator de bază pentru viitorul unei societăţi. Generaţia lui Noe nu a putut supravieţui în contextul destrăbălării şi pervertirii vieţii de familie. Diavolul cunoaşte foarte bine acest princi­piu al existenţei, de aceea îşi concentrează forţele împotriva familiei: relaţii intime înainte de căsătorie şi în afara căsătoriei, perversiuni, sodomie, adulter, divorţ, gen neutru, căsătorii de acelaşi gen... Atunci când practicarea acestor păcate a distrus familia şi ele au devenit un fenomen generalizat, ,,s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerului".
În mijlocul acestui cataclism, Dumnezeu l-a ocrotit pe Noe și familia lui datorită ascultării și neprihănirii lui. Noe a investit în relaţia spirituală cu Dumnezeu şi în relaţia cu familia sa și lucrul acesta a meritat pe deplin.

 

 

 27 august

Familia este asociată cu viața, cu fericirea, cu bucuria și liniștea sufletească. Familia este locul unde se nasc și sunt educați copiii, însă educaţia părinţilor creştini întâlneşte concurenţa influenţei lumii. Când copilul începe să meargă la grădiniţă/şcoală, mediul de hrănire/influenţă al copilului devine toxic. În acest proces al educaţiei, părinţii trebuie să înfrunte materialismul din familie, conservatorismul sau lib­eralismul din biserică, ateismul din şcoală, păgânismul din societate şi senzualitatea din mass-media. Privind la exemplul familiei din ,,Pilda fiului risipitor”, observăm concurenţa mediilor de hrănire, calitatea şi motivaţiile acestora.
I. INFLUENŢA FAMILIEI CREŞTINE
1. Viaţa decentă - ,,argaţii tatălui meu au belşug de pâine"
2. Abundenţă materială - ,,dă-mi partea de avere"
3. Milă - ,,i s-a făcut milă de el"
4. Acceptarea în dragoste - ,,a alergat, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat"
5. Împlinirea nevoilor - ,,aduceţi haina, inelul, încălţămintea, tăiaţi viţelul cel îngrăşat, să mâncăm..."
6. Intenţia mântuirii - ,,a fost mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit"
7. Sărbătoare şi bucurie - ,,să ne veselim"
Acest mediu de hrănire este constructiv, armonios şi plin de dra­goste. Copiii sunt educaţi prin învăţătură şi corectaţi prin disciplină.
II. INFLUENŢA LUMII PĂGÂNE
1. Izolare de familie - ,,a plecat într-o ţară îndepărtată"
2. Păcat - ,,ducând o viaţă destrăbălată... cu femeile desfrânate"
3. Faliment - ,,şi-a risipit averea"
4. Sărăcie - ,,după ce a cheltuit totul"
5. Criza - ,,a început să ducă lipsă"
6. Înjosire - ,,l-au trimis să-i păzească porcii" (el era evreu)
7. Umilinţă - ,,ar fi dorit să mănânce roşcovele porcilor, dar nu le avea"
Mediu de hrănire al lumii Îl ignoră pe Dumnezeu, prezentând o viață fără religie, fără morală, fără viață veșnică. Copiii sunt manipulaţi şi, pe fondul inocenţei, naivităţii şi lipsei lor de experienţă, copiii devin victime ale unui sistem păgân. Acest sistem dă mai multe drepturi copiilor decât părinţilor, descurajând familia de tip patriarhal. El prezintă generaţia părinţilor lor şi a oamenilor religioşi drept demodată şi fundamentalistă. Încearcă să-i influenţeze pe copii prin manipulare spre o viaţă lipsită de valori morale, separându-i de părinţi şi de valorile iudeo-creştine.
Este o teribilă bătălie pentru sufletul copiilor noştri, o bătălie pentru viitorul şi eternitatea lor. Copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu urmează să devină robi, robi pentru totdeauna. Cei 4-6 ani pe care copiii îi petrec în familie înainte să meargă la şcoală sunt singura şansă a părinţilor pentru ca să-şi îndrepte copiii spre cer, punând cerul în inimioarele lor.
Pastor Luigi Mițoi