Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 01
    Decembrie
    Înscrieri Awana

     

    16
    Decembrie
    Înscrieri pentru botez

     

    23
    Decembrie
    Concert de Crăciun
  • 24
    Decembrie
    Ajunul Crăciunului

     

    25
    Decembrie
    Întruparea Domnului

     

    27
    Ianuarie
    Adunare Generală
 

Iulie 2017

 
 

pagina păstorului

Iulie 2017

 

2 iulie 

 

Oamenii din totdeauna au încercat să dezlege misterul vieții. Viaţa este ca un tren, iar etapele vieţii, asemenea vagoanelor care compun trenul. Procesul vieţii este asemenea călătoriei din primul în ultimul vagon şi riscul călătorilor este să creadă că tot trenul este asemenea vagonului în care se afla ei la un moment dat. După fiecare perioadă de zece ani, mintea omului se schimbă şi el vede viaţa de la un alt nivel, procesul acesta punându-l în situaţia să accepte multe dintre lucrurile refuzate în trecut şi să refuze multe dintre lucrurile acceptate cândva. Oamenii se uită la trecut prin memorie, la prezent prin percepţie şi la viitor prin anticipaţie, creativitate şi imaginaţie.
Asemenea vieţii biologice este şi viaţa spirituală - o înşiruire de evenimente care compun existenţa. Viaţa spirituală începe atunci când omul iese din lume şi intră în Împărăţia lui Dumnezeu, momentul acesta numindu-se naştere din nou. Această naştere din nou este realizată prin Cuvântul lui Dumnezeu, care îl învaţă pe om ce să facă, şi prin Duhul lui Dumnezeu care îi dă omului puterea să facă ce trebuie să facă. Evenimentul naşterii din nou este urmat de procesele sfinţirii şi slujirii. Prin credinţă omul primeşte mântuirea, însă pentru slujire omul primeşte răsplata. Prin naşterea din nou se schimbă poziţia omului, din păcătos în mântuit/iertat.Mântuirea este o lucrare interioară, tainică, în om, pentru folosul omului. Slujirea este o lucrare exterioară, publică, prin om, pentru folosul altora. Fiecare om mântuit trebuie să slujească şi să se sfinţească, acestea fiind cele două mari obiective din Împărăţia lui Dumnezeu. Naşterea din nou îi oferă omului harul mântuirii, botezul cu Duhul Sfânt îi oferă omului puterea sfinţirii şi slujirii. Intenţia sfinţirii şi încercarea slujirii în afara lucrării şi puterii Duhului Sfânt sunt asemenea mântuirii în afara naşterii din nou. Viaţa spirituală începe prin credinţă, iar credinţa vine prin auzirea Evangheliei (Fapte 2:37).
Potrivit învăţăturii din predica lui Petru pocăinţa şi botezul în apă conduc la iertarea păcatelor şi sunt urmate de primirea darului Sfântului Duh (v. 38). Oamenii care primesc Cuvântul se cunosc după faptul că îl ascultă şi îl împlinesc: ,,Cei ce au primit propovăduirea, au fost botezaţi" (v. 41). Priorităţile acestor oameni născuţi din nou erau să ,,stăruiască în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni" (v. 42). Viaţa lor spirituală era caracterizată de unitate şi dărnicie (v. 44-45). Părtăşia şi puritatea erau obligatorii. Închinarea lor înaintea lui
Dumnezeu întărea mărturia lor în faţa oamenilor, iar mărturia lor îi conducea pe cei din jur la mântuire (v. 46-47).
O pocăinţă care nu se reflectă în fapte bune este o iluzie. Pocăinţă pe care o prezintă Petru presupune ascultarea de Evanghelie, fixarea priorităţilor spirituale, practicarea unităţii şi dărniciei, păstrarea părtăşiei şi purităţii. Lumea și vremurile se schimbă, însă Dumnezeu rămâne neschimbat.

 

   9 iulie

 

Este universal acceptat faptul că religia a fost și rămâne una dintre cele mai puternice influențe din viețile oamenilor. Întreaga mentalitate despre lume și viață a unei persoane este influențată în mod decisiv de concepția pe care o are despre religie. In ultimii 50 de ani s-a vehiculat abuziv ideea potrivit căreia religia în general și creștinismul în special vor pierde teren și chiar vor dispărea. Oamenii necredincioși au explicat că în trecutul îndepărtat religia a avut un rol important fiindcă îi ajuta pe oameni să facă față crizelor vieții pe care nu și le puteau explica, dar în prezent, datorită științei, oamenii sunt capabili să controleze toate lucrurile și religia a devenit inutilă. Este ușor de observat că tehnologia, informația și creșterea nivelului de viață au încurajat scepticismul și criticismul cu privire la religie. Acest fenomen a promovat relatismul în viața multor creștini care ori au renunțat la viața religioasă, ori s-au rezumat la un creștinism personal, fără a mai aparține unei biserici locale, deoarece aceasta pretinde un anumit standard de viață spirituală și morală, precum și o dedicare puternică pentru Dumnezeu și pentru oameni.
Mixarea ciudată a acestor fenomene din secolul al XXI-lea ne constrânge să acceptam că s-a schimbat mentalitatea culturală a oamenilor potrivit căreia creștinii nu mai moștenesc credința, ci o aleg. Așa se face că atât numărul scepticilor, cât și al creștinilor născuți din nou crește deopotrivă. În concluzie, asistăm la o polarizare agresivă a lumii în legătură cu religia - o parte devine tot mai religiosă, iar cealaltă tot mai nereligioasă. Acest fenomen s-a conturat în ultimii 10-20 de ani, timp în care și scepticii seculari și creștinii născuți din nou și-au văzut amenințate convingerile despre lume și viață. Din aceste motive, oamenii religioși agreează tendința politică spre naționalism și creștinism, iar scepticii agreează tendința politică spre multiculturalism etnic și pluralism religios. Creștinismul autentic creează exclusivism și aceasta este secretul neînțelegerilor dintre cele două tabere, la nivel mondial. Caracteristica dominantă a conservatorilor este sfințirea, în timp ce a liberalilor este implicarea socială. Uneori cele două tabere au opinii diferite cu privire la învățăturile biblice, tradiționale, istorice ale creștinismului:
1. Infailibilitatea Bibliei
2. Divinitatea Mântuitorului Isus Cristos
3. Indispensabilitatea nașterii din nou
4. Așteptarea revenirii lui Isus Cristos într-o viață sfântă
Cu siguranță aceste fundamentale și autentice învățături biblice așază creștinismul autentic și pe creștinii născuți din nou într-o relație de adversitate cu restul lumii. Creștinii nenăscuți din nou, nepracticanți, și mai ales necreștinii îi acuză pe creștinii născuți din nou de intoleranță. Din acest motiv liderii societății civile acuză religia, creștinismul că strică pacea pe pământ și drept urmare încearcă să găsească soluții.
1. Condamnarea religiei
2. Îngrădirea religiei într-un spațiu privat
3. Scoaterea religiei în afara legii
Indiferent de metodele alese de autorități, apostolii le-au răspuns fără frică: ,,Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu” (Faptele Ap. 4:19).
Noi de cine o să ascultăm?

  

 16 iulie

 

Biblia spune că vremurile din urmă vor fi vremuri grele, însă nu se referă la aspectul material al vieții, ci la aspectul spiritual, moral și familial. ,,Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia” (2 Timotei 3:1-5). Vremurile din urmă sunt caracterizate de confuzie la nivel ideologic și destrăbălare la nivel moral. Apostolul Petru scrie două epistole pentru oamenii credincioşi, învăţându-i ce și cum trebuie să facă în aceste vremuri din urmă:
I. PĂSTRAREA ECHILIBRULUI SPIRITUAL PRIN RĂMÂNEREA ÎN CUVÂNTUL SCRIPTURILOR. ,,Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înştiinţări, ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri” (2 Petru 3:1-2).
Biblia este adevărul care motivează la sfințenie, echilibru şi abstinență de la păcat, de aceea fundamentele Bibliei sunt esențiale:
1. Infailibilitatea Bibliei
2. Dumnezeirea lui Isus Cristos
3. Indispensabilitatea nașterii din nou
4. Abstinența de la păcat și cultivarea sfințeniei
5. Așteptarea revenirii lui Isus Cristos
II. ÎN VREMURILE DIN URMĂ OAMENII VOR FI BATJOCORITORI ȘI MOTIVAȚI DE POFTE. Pofta este definită ca fiind dorința obsedantă de a face sau obține ceva pe orice cale. ,,Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor… (2 Petru 3:3). Oamenii vor trăi ori după îndemnurile Bibliei ori după îndemnurile poftelor lor. Iacov a spus: „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit” (Iacov 1:14). Biblia ne învață: ,,Fugi de poftele tinereții, și urmărește neprihănirea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” (2 Timotei 2:22).
III. ÎN VREMURILE DIN URMĂ OAMENII VOR CONTESTA REVENIREA LUI ISUS CRISTOS. ,,…vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!” (2 Petru 3:3-4) Soluția lui Dumnezeu pentru moarte va fi învierea doar atunci când soluția omului pentru păcat va fi pocăința si sfințirea.
Din cauza păcatului, Dumnezeu a distrus pământul prin apă și prin foc:
1. Potopul lui Noe (Gen. 6)
2. Focul din Sodoma şi Gomora (Gen. 18)
Vremurile din urmă sunt un mare examen de credință, iubire și fidelitate. Am fost creați să atingem măreția, suntem chemați să-L arătăm pe Stâpânul nostru și să-L slujim cu responsabilitate și devotament.

23 iulie

 

În lumea în care trăim unii oameni investesc mult mai mult timp în pregătirea pentru carieră decât în pregătirea pentru căsătorie. Alții acordă mai multă atenție ceremoniilor de nuntă decât maturizării tinerilor căsătoriți. Ce ar trebuie să știe mirii în ziua nunții?
I. Ar trebui să știe că a fi îndrăgostit nu este suficient pentru a avea o căsătorie fericită. Deși sună ciudat, adevărul este că pasiunea nu poate rezolva diferența educației, temperamentelor, intereselor, scopurilor, obiceiurile și sistemelor de valori dintre cei doi miri. Îndrăgostirea este o experiență emoțională cu caracter obsesiv, însă emoțiile se schimbă repede și uşor, iar obsesiile se sting imediat ce sunt satisfăcute. Tinerii îndrăgostiți se înțeleg bine acum pentru că nu trăiesc împreună în aceeași familie în care toate diferențele dintre ei vor produce adversitate.
II. Ar trebui să știe că dragostea romantică are două etape.
1. Îndrăgostirea este timpul în care facem de bună voie lucruri unul pentru celălalt, fără să ţinem cont de sacrificiile implicate. Persoana de care suntem îndrăgostiți pare desăvârșită și în această perioadă a încântării cei doi nu trebuie să lucreze la relație. În această perioadă orice altă prioritate din viața celor doi tineri trece pe plan secundar, iar restul lumii nu mai contează așa de mult.
2. Cunoașterea partenerului și iubirea acestuia pe limba lui. Există multe limbaje ale iubirii și fiecare persoană are un limbaj specific, de aceea trebuie iubită pe limba ei. Deseori, ce este important pentru unul dintre cei doi îndrăgostiți nu este important și pentru celălalt. Este ușor de înțeles faptul că pentru a învăța și a folosi limbajul partenerului despre iubire trebuie mult efort, înțelegere, maturitate, lepădare de sine, răbdare și o motivație foarte puternică.
III. Ar trebui să știe că fiecare seamănă foarte bine cu familia din care se trage. Într-o mare măsură fiecare suntem produsul mediului în care am crescut și am trăit în primii 20 de ani. Cei mai mulți copii seamănă cu părinții lor mai mult decât își dau seama. În această realitate a diferențelor dintre tinerii soți există două alternative:
1. Acceptarea tovarășului de viață, așa cum este.
2. Negocierea schimbării defectelor evidente.
Cel mai potrivit timp pentru schimbare este înainte de căsătorie, atunci când fiecare dintre cei doi este suficient de motivat să facă schimbările care asigură fericirea cuplului prin eliminarea comportamentelor care creează neînțelegeri.
IV. Ar trebui să știe că a-ți cere iertare este semnul că ești puternic și că iertarea nu este un sentiment. Nu cred că există familii fericite fără cererea și acordarea iertării. Cererea iertării presupune două lucruri, atât în relația cu Dumnezeu, cât și în relația cu partenerul:
1. Mărturisirea - recunosc că ceea ce am făcut rău sau nu am reușit să fac bine este un lucru pe care trebuie să-l schimb - iartă-mă te rog.
2. Pocăința - întoarcerea voluntară de la acel comportament greșit. Fericirea în căsătorie nu este o întâmplare, este doar rezultatul unui stil de viață, este o alegere. Mirii ar trebui să știe aceste lucruri în ziua nunții.

  

 

 30 iulie

Biblia este Cartea prin care Dumnezeu a descoperit oamenilor voia Sa. Atunci când renunțam la Biblie totul este relativ. Primele trei Evanghelii se încheie cu mandatul de misiune pe care Mântuitorul Hristos îl încredinţează Bisericii Sale. Au trecut două mii de ani de atunci şi Biserica este încă responsabilă de acest mandat divin. Biserica creştină este mai mare astăzi decât acum două mii de ani, are mai multe resurse materiale, mai mulţi oameni instruiţi teologic şi potenţialul pentru misiune este uriaş. Hristos Însuşi a avut o viaţă de misiune, investind totul în împlinirea intereselor Împărăţiei lui Dumnezeu - ,,Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis" (Ioan 6:38). Mandatul lui Hristos pentru Biserica Sa, menţionat în Evanghelia după Marcu 16:15-20, este urgent şi concret:
- Obligaţia şi urgenţa misiunii - ,,duceţi-vă"
- Zona de misiune - ,,în toată lumea"
- Scopul misiunii - ,,propovăduiţi Evanghelia"
- Beneficiarii misiunii - ,,orice făptură"
- Condiţiile beneficiarilor - ,,cine va crede şi se va boteza"
- Numirea beneficiului - ,,va fi mântuit"
- Dovada primirii beneficiului - ,,în numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa".
Și Apostolul Pavel a procedat asemenea Mântuitorului, propovăduind Evanghelia la orice făptură. Slujirea lui a fost plină de suferință: ,,De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţi mincinoşi..." (2 Cor. 11:24-26) Misiunea predicării Evangheliei la orice făptură este mandatul Bisericii, porunca Stăpânului. Misiunea justifică existenţa Bisericii şi explică scopul acesteia. Misiunea este obligatorie şi urgentă. Ea nu trebuie făcută pentru că este uşoară, nici evitată pentru că este grea. Misiunea este proiectul lui Dumnezeu, este responsabilitatea noastră. Pavel spunea: ,,Daca vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia" (1 Cor. 9:16).
Cu puţin timp înainte să moară, Hristos spunea: ,,Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac" (Ioan 17:4). Cu puţin timp înainte să moară, Pavel spunea: ,,M-am luptat lupta cea bună, am isprăvit alergarea, am păzit credinţa, de acum mă aşteaptă cununa neprihănirii..." (2 Tim. 4:7).
Noi suntem acum cu puţin timp înainte de vremea în care vom repeta cuvintele Mântuitorului, ale lui Pavel, şi ale apostolilor Săi. Ne-a rămas puțin timp, însă suficient pentru a face ceea ce este cu adevărat important: să continuăm predicarea Evangheliei, asemenea Domnului nostru.