Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 10
    Decembrie

     

    Votarea viziunii 2018

     

     

    13
    Decembrie

    Seminar cu predicatorii

     

    16
    Decembrie

    Colinda copiilor

     

  • 17
    Decembrie

    Concert de Crăciun

     

    24
    Decembrie

    Ajunul Crăciunului

     

    25
    Decembrie

    Întruparea

    Domnului Isus 

     

 

Ianuarie 2017

 
 

pagina păstorului

Ianuarie 2017

 

1 ianuarie 

 

    

   În călătoria noastră prin viață am ajuns la o nouă stație, un nou punct de oprire: Frumoasele Sărbători de Iarnă 2016-2017. Aici o să ne oprim pentru câteva zile și o să facem o sărbătoare în cinstea Domnului. O să fie mulți oameni, multă bucurie, o să fim alături de cei dragi, o să ne întâlnim cu mulți cunoscuți și fiecare o să povestească experiențele de pe drumul 2016. Domnul nu a venit în timpul călătoriei cu numărul 2016, însă a fost prezent alături de noi în timpul acestei călătorii. Știm că toți vor fi recunoscători lui Dumnezeu, pentru că a călătorit alături de noi, îndepărtând singurătatea; ne-a dat sănătate, îndepărtând boala; ne-a dat pâine și apă, îndepărtând sărăcia; ne-a ascultat rugăciunile, îndepărtând frica; ne-a învățat Adevărul, îndepărtând ignoranța… Vom număra binecuvântările, nu încercările; vom număra ce am câștigat, nu ce am pierdut; ne vom număra prietenii, nu dușmanii; vom număra bucruiile, nu lacrimile.
   Toate aceste experiențe ne-au transformat în alți oameni, învățându-ne că Dumnezeu este mare, puternic și bun și, alături de El suntem protejați, îngrijiți și binecuvântați. Drumul 2016, deși a fost lung, l-am parcurs repede, parcă mult mai repede decât pe celelalte drumuri din trecut, care au fost la fel de lungi. Este adevărat, în această călătorie am fost foarte ocupați cu lucrurile vieții: casă, familie, biserică, muncă, relații, magazine, spital, responsabilități…
De asemenea, în stația Frumoasele Sărbători de Iarnă 2016-2017, o să ne rugăm lui Dumnezeu pentru drumul 2017, pe care o să pornim într-o nouă călătorie de 365 de zile. Fiind îmbogățiți cu experiențele călătoriilor trecute, o să ne așezăm corect prioritățile: Mai întâi, o să ne concentrăm la Dumnezeu, El fiind cel mai important. Suntem hotărâți să dedicăm în mod permanent timp pentru El, să-L respectăm, să-L ascultăm, să-L iubim mai mult decât orice și să-I subordonăm absolut orice lucru din viața noastră. În al doilea rând, o să ne concentrăm la familia noastră, călătoria pe drumul 2017 implicând riscuri mari, multe și necunoscute. O să ne concentrăm și la Casa lui Dumnezeu. Apoi, la toate celelalte.
   Avem încredere deplină în Dumnezeu pentru noul an în care am intrat, pentru că trecutul este un martor fidel al credincioșiei Părintelui ceresc. Domnul va fi cu noi pe drum, iar puterea și binecuvântarea Sa ne vor însoți: ,,Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El. Dar, dacă vei asculta glasul Lui şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi” (Exod 23:20-22)
   Vă dorim binecuvântarea și însoțirea Domnului pe drumul 2017!

                                                                          

 

8 ianuarie

 

   Va fi din nou Cina Domnului - se va ține în același loc, singura diferență fiind faptul ca va avea loc într-un alt timp. Motivele pentru care ne împărtășim sunt aceleași: ,,să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea” (1 Cor.11:24); ,,ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți paharul aceasta, vestiți moartea Domnului, până va veni El” (v. 26). Condițiile pentru a ne împărtăși sunt aceleași: ,,Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuși, și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta” (1 Cor. 11:28).
   Dumnezeu este același, El nu Se schimbă în ființa, perfecțiunile, scopurile și promisiunile Sale, deși acționează și simte diferit ca răspuns la situații diferite. Dacă Dumnezeu S-ar schimba în mai bine, înseamnă că El nu a fost o ființă perfectă pănă acum și nici atunci când ne-am pus încrederea în El prima dată. Dacă El S-ar schimba în mai rău, înseamnă că nu puteam avea încredere că în viitor nu Se va schimba în foarte rău și nu ar mai fi Dumnezeul perfect, neschimbător și bun, în care noi ne-am pus încrederea la început.
   Chiar dacă nu-L cunoaștem pe deplin, Îl cunoaștem în parte și cunoaștem foarte multe adevăruri despre El. Știm că este plin de milă, har și răbdare. Mila lui Dumnezeu reprezintă bunătatea Sa față de cei aflați în suferință și în necaz. Harul lui Dumnezeu reprezintă bunătatea Sa față de cei care merită pedeapsa. Răbdarea lui Dumnezeu reprezintă bunătatea Sa aratată prin neaplicarea pedepsei pentru cei care păcătuiesc pentru o perioadă de timp.
   De asemenea, Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca fiind sfânt, independent, personal, infinit, atoputernic, invizibil, înțelept, atotprezent, drept, iubitor, etern... Este posibil să înțelegem într-o anumită măsură despre dreptatea, dragostea și înțelepciunea lui Dumnezeu pentru că într-o foarte mică măsură și noi avem dreptate, dragoste și înțelepciune. Însă nu putem înțelege infinitatea, invizibilitatea și eternitatea lui Dumnezeu pentru că noi nu suntem deloc infiniți, invizibili sau eterni. Dumnezeu este infinit pentru că nu este supus nici unei limitări omenești sau a creației în general. Dumnezeu este invizibil pentru că întreaga Sa ființă spirituală nu poate niciodată să fie văzută de noi oamenii, deși El ni Se arată prin lucruri vizibile sau create. Dumnezeu este etern pentru că nu are început, sfârșit sau succesiune de momente în ființa Sa; El vede tot timpul la fel de clar și, totuși, vede evenimentele în timp și acționează în timp. Timpul, însă, nu afectează ființa lui Dumnezeu, dar nici cunoașterea Sa. Spre exemplu, Dumnezeu nu uită, nu învață lucruri noi. De asemenea, Dumnezeu este absolut peste tot, în absolut orice moment. El nu are mărime sau dimensiuni spațiale, drept pentru care este prezent în fiecare punct din spațiu cu întreaga Sa ființă, deși acționează diferit în locuri diferite.
   Va fi din nou Cina și Dumnezeu este prezent ca întotdeauna și pentru totdeauna. El este prezent datorită naturii, caracterului și promisiunilor Sale, nicidecum datorită vreunui merit omenesc. El va veni să ofere, din milă și cu răbdare, însă va veni să primească ce este al Său la noi. Noi suntem ai Săi. Noi vom merge la El și ne vom închina. Nu ne putem ascunde; oriunde am fugi, El este deja acolo. Dacă totuși o să fugim, o să fugim la El. În brațele care poartă pentru întodeauna semnele că ne iubește. Dumnezeu ne iubește. Ne-a iubit întotdeauna, dar acum știm și noi. Știm, credem și simțim.

 

  15 ianuarie

 

Suferința a fost și rămâne una dintre cele mai greu de explicat experiențe umane. Ea este în același timp o realitate, o problemă și o taină. Este o realitate pentru că nimeni nu o poate evita, este o problemă pentru că nu o putem rezolva și este o taină pentru că nimeni nu o poate explica. Suferința este o realitate pe care, dacă putem, avem dreptul să o evităm; este o problemă pe care, dacă putem, avem dreptul să o rezolvăm; și este o taină pe care, dacă putem, avem dreptul să o explicăm.
Suferința este o problemă reală, nimeni nu o poate contesta. Oamenii fug de suferință și suferința fuge după oameni. Suferința este o problemă universală, nimeni nu scapă de ea. Suferința este o problemă complexă. Ea poate fi de natură emoțională, intelectuală, fizică și spirituală. Suferința emoțională este o adâncă durere afectivă, cea intelectuală fiind o durere chinuitoare la nivelul gândurilor. Suferința fizică frânge trupul, iar cea spirituală apasă dureros cugetul, conștiința. Suferința naște întrebări și de cele mai multe ori ascunde răspunsurile.
Oamenii văd existența suferinței ca fiind incompatibilă cu existența lui Dumnezeu, drept pentru care ele trebuie să se excludă reciproc. Oamenii cred că dacă există suferință nu există Dumnezeu, și dacă există Dumnezeu nu există suferință. Oamenii se întreabă cum poate fi Dumnezeu drept, având în vedere suferința care se întâmplă în lume. Există trei afirmații pe care teologia iudeo-creștină le conține:
1. Dumnezeu este atotputernic.
2. Dumnezeu este atotiubitor.
3. Dumnezeu îngăduie suferința.
Cum pot fi aceste trei afirmații adevărate în același timp? Dacă Dumnezeu există și este atotputernic, atunci va face orice pentru a evita suferința. Dacă Dumnezeu există și este atotiubitor, atunci nu va accepta ca oamenii să sufere. Există câteva moduri prin care oamenii încearcă să explice aceste afirmații teologice:
1. Cel puțin una dintre afirmații este falsă. Unii neagă faptul că Dumnezeu este atotputernic, iar alții neagă că Dumnezeu este atotiubitor, însă foarte puțini neagă existența suferinței.
2. Există circumstanțe atenuante care explică problema suferinței:
a) Pedeapsă, ca o consecință a păcatului
b) Încercare, ca o metodă pentru creștere
c) Disciplinare, care o soluție pentru desăvârșire
d) Curățire, ca o pregătire pentru plecarea la Dumnezeu
Biblia, cea mai importanță carte din istoria civilizațiilor, vorbește mult despre suferință, oferindu-ne câteva principii călăuzitoare:
1. Suferința este parte din natura căzută la examenul fidelității.
2. Suferința nu este o consecință imediată a păcatului omenesc
3. Suferința construiește caracterul duhovnicesc: ,,Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare” (Romani 5:3).
Mântuitorul Cristos este prezentat în Biblie ca fiind ,,obișnuit cu suferința”. Suferința ne va ajuta sa creștem, să experimentăm adevărata fericire și ne va apropia de Dumnezeu. Suferința este un har atunci când te face mai puternic, atunci când te apropie de Dumnezeu, atunci când te pregătește pentru casa din cer. ,,Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui” (1 Petru 2:21).

 

 22 ianuarie

 

Rugăciunea este limbajul sufletului prin intermediul căruia omul se conectează cu divinul, creatura cu Creatorul. Pentru că rugăciunea este o experiență personală oamenii sunt tentați să o folosească oricum, uneori în afara cadrului stabilit de Dumnezeu.

1. Ce nu este rugăciunea?

Rugăciunea nu este o unealtă pe care o folosim ori de câte ori avem probleme, apoi o abandonăm în restul timpului. Dumnezeu nu este pompierul de serviciu, care apare când omul strigă după ajutor. Dumnezeu este Tatăl nostru ceresc. Rugăciunea nu este doar o practică religiosă și nici doar o dorință emoțională. Nu este nici metoda prin care Îl rugăm pe Dumnezeu să facă ceea ce am putea să facem noi. Spre exemplu, banii trebuie câștigați prin muncă, nu prin rugăciune. Rugăciunea nu este nici metoda prin care Îl informăm pe Dumnezeu despre ceea ce se întâmplă sau ceea ce ne dorim. ,,Tatăl nostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele” (Matei 6:32). Rugăciunea nu este metoda prin care ne afișăm spiritualitatea.

2. Ce este rugăciunea?

Definiția Catehizmului Prezbiterian: ,,Rugăciunea este jerfta dorinţelor noastre pentru Dumnezeu, în favoarea lucrurilor conforme voii Lui, în numele Domnului Isus, alături de mărturisirea păcatelor şi recunoaşterea plină de mulţumiri a milei Sale.” Rugăciunea Îi oferă lui Dumnezeu un argument legal să acționeze în favoarea noastră.  

3. De ce trebuie să ne rugăm?

Orice relație dintre două sau mai multe persoane se realizează și se menține prin comunicare. Trebuie să ne rugăm pentru că Biblia ne încurajează să ne rugăm lui Dumnezeu. Ajutorul și resursele Bisericii sunt la El. În felul acesta Îl invităm pe Dumnezeu să rezolve problemele prea mari pentru noi. Trebuie să ne rugăm pentru că pentru a primi puterea spirituală în viața personală și în slujire. Trebuie să ne rugăm pentru că pentru vindecarea pe cale supranaturală a bolilor incurabile și pentru eliberare de duhuri necurate.  

4. Condiții pentru rugăciunea ascultată

Rugăciunea trebuie facută cu încredere în Dumnezeu, cu speranța că El ne va ajuta. Rugăciunea trebuie făcută conform voii  Sale și cu o inimă curată. Trebuie făcută adresându-ne Tatălui, în numele Domnului Isus Cristos. Rugăciunea trebuie făcută din toată inima și cu dorința să nu mai păcătuim. Trebuie făcută după ce am iertat tuturor celor care ne-au greşit.  Dincolo de aspectul său teologic, rugăciunea rămâne închinarea inimii omului smerit, căutător de Dumnezeu, de iertare, iubire și liniște sufletească. Rugăciunea este oportunitatea credinței, speranța ascultării și manifestarea supunerii de Creator.

Cel mai puternic om e fragil în fața crizelor vieții, și cel mai mic om e puternic în brațele lui Dumnezeu. Pentru fiecare muritor este un loc în brațele lui Dumnezeu și ,,un fir de legătură” atunci când I se adresează prin rugăciune.

 29 ianuarie

Avraam a fost unul dintre cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu, întemeietorul poporului evreu. El este respectat în cele trei mari religii monoteiste: Iudaism, Creștinism și Islamism. Pe vremea când locuia cu soția lui, Sara, și cu tatăl său în Haran – Irakul de astăzi – Avraam a fost chemat de Dumnezeu să plece într-o altă țară și din el să facă poporul mesianic. La vârsta de 75 de ani, Avraam cu soția sa, Sara, și cu nepotul său au plecat din Haran spre Canaan, împreună cu turmele lor și aproximativ 100 de robi (Gen. 14:14). La 86 de ani Avraam l-a avut pe Ismael cu Agar, roaba soției sale (Gen. 16). La vârsta de 99 de ani, Dumnezeu a reînnoit față de Avraam termenii legământului încheiat cu el (Gen.17:2, 4-6). La 100 de ani, Avraam a primit moștenitorul așteptat, pe Isaac (Gen. 21:1-7). La 75 de ani, Avraam „a murit bătrân și sătul de zile” și a fost înmormântat de Isaac și Ismael în peștera de la Macpela, alături de Sara, soția sa (Gen. 25:7-11).
Avraam a înțeles că ascultarea rugăciuni depinde în mare măsură de intensitatea și autenticitatea relației sale cu Dumnezeu. De aceea întreaga sa viață se desfășoară în jurul altarelor pe care le-a construit și în fața cărora s-a închinat lui Dumnezeu. Rugăciunea lui Avraam este a doua rugăciune întâlnită în Biblie, prima fiind rugăciunea generației lui Set (Gen. 4:26).
1. Închinarea în fața altarului de la Sihem (Gen. 12:6-7)
2. Rugăciunea înaintea altarului de la Betel (Gen. 13:1-3)
3. Rugăciunea de mijlocire înaintea altarului de la Hebron
Rolul de mijlocitor în rugăciune a fost predominant în VT, în cazurile lui Avraam, Moise, David, Samuel, Ezechia, Ilie, Ieremia, Ezechiel și Daniel. Biblia ne avertizează că a nu mijloci pentru alții este păcat (1 Sam. 12.23).
Explicația rugăciunii de mijlocire a lui Avraam pentru Sodoma:
1. Avraam mijlocește după ce se apropie de Domnul. Mulți oameni se roagă fără să se apropie de Dumnezeu.
2. Avraam se apropie de Dumnezeu cu respect și pietate. Sunt mulți oameni care se roagă de parcă ar vorbi cu un muritor.
3. Avraam rămâne înaintea Domnului. A fost înaintea Domnului înainte de rugăciune și a rămas înaintea Domnului după rugăciune. Pentru Avraam, Dumnezeu a fost mai important decât rugăciunea și mai important decât răspunsul.
4. Avraam are un caracter apreciat de Dumnezeu. ,,...Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească…” (v. 17, 19).
5. Avraam mijlocește pentru oamenii buni, dar în mod indirect și pentru Sodoma. De șase ori Dumnezeu spune că nu va distruge cetatea datorită oamenilor buni (v. 26, 28, 29, 30, 31, 32).
6. Avraam știe că Dumnezeu nu va distruge binele din cauza răului, de aceea mijlocește pentru Sodoma argumentând cu prezența oamenilor buni.
Este imposibil de înțeles dragostea lui Dumnezeu și a oamenilor sfinți, care manifestă dragostea lui Dumnezeu. Nici un om nu este atât de păcătos ca să nu poată fie iertat de Dumnzeu, atunci când se încrede în Isus Cristos și se căiește de păcatele pe care le-a făcut. Dacă ești ca Avraam, roagă-te pentru oamenii care sunt asemena celor din Sodoma. Dacă ești asemenea oamenilor din Sodoma, întoarce-te la Dumnezeu pentru a primi iertarea și viața veșnică.