Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Marti 10:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 21
    Octombrie

     

    Repetiția corului de

    copii @ 10 a.m.

     

     

     

    21
    Octombrie

    Ziua voluntarului

     

    21
    Octombrie

    Ședință Comitet

    @ 3 pm

     

  • 27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    28
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    19
    Noiembrie

    Ziua mulțumirii

     

     

 

Februarie 2016

 
 

pagina păstorului

Februarie 2016

 

7 februarie

  

Convertirea este o adâncă schimbare de mentalitate despre lume şi viaţă, este o profundă schimbare de paradigmă generată de factori interni şi externi. Converirea poate însemna cel puţin două lucruri: a) schimbarea atitudinii religioase, însoţită de o experienţă emoţională puternică și b) trecerea spre o altă percepţie a realităţii, spre un alt stil de viaţă. Deşi convertirea este un eveniment, este și un proces, iar convertirea instantanee este aproape imposibilă. Orice convertire are un punct de frângere, un punct de decizie, acompaniat de cele două experiențe: ,,înainte” şi ,,după”.
I. FIUL RISIPITOR ÎNAINTE DE CONVERTIRE
Înainte de convertire viaţa fiului risipitor este caracterizată de nemulţumire față de:
1. tatăl lui: ,,Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.” Și tatăl le-a împărţit averea” (v.12)
2. casa părintească: ,,Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o ţară depărtată.” (v. 13a)
3. stilul lui de viaţă: ,,A plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.” (v.13 b)
4. situaţia lui: ,,După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.” (v.14)
Înainte de convertire fiul risipitor a fost un om oportunist și egoist:
1. A cerut moştenirea înaintea morţii tatălui său: ,,Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” (v. 12)
2. A cerut moştenirea înaintea fiului mai mare, împotriva obiceiului evreiesc.
3. A cerut moştenirea înainte să-şi asume responsabilităţile de moştenitor: ,,Cel mai tânăr a zis tatălui său: "Tată, dă-mi...” (v. 14)
4. A cerut moştenirea cu un gând egoist: ,,Fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea…” (v.14)
5. A cerut moştenirea pentru a-şi susţine viaţa de lux şi păcat: „ducînd o viaţă destrăbălată” (v. 13b)
II. FIUL RISIPITOR ÎN TIMPUL CONVERTIRII
Criza care a condus la iniţierea convertirii:
1. Falimentul: ,,După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.” (v. 14)
2. Degradarea: ,,Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.” (v. 15)
3. Aşteptările înşelate - prieteni din interes.
4. Nevoile primare neîmplinite: ,,Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mancau porcii, dar nu i le dădea nimeni.” (v. 16)
5. Singurătatea şi sentimentul de singurătate: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine şi eu mor de foame aici...” (v. 17)
III. FIUL RISIPITOR DUPĂ CONVERTIRE
Mentalitatea lui s-a schimbat fundamental în urma convertirii:
1. Nemulţumit de el însuşi: ,,Nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” (v. 19)
2. Nemulţumit de anturajul lui: ,,S-a sculat şi a plecat la tatăl său.” (v. 20a)
3. Mulţumit de Dumnezeu: „Tată, am păcătuit împotriva cerului.” (v.21)
4. Mulţumit de tatăl lui: „Tată, am păcătuit împotriva ta.” (v. 21)
Din această pildă putem învăţa câteva lucruri importante:
1. Oricât de bine instruieşti un copil, el poate avea o perioadă de rătăcire.
2. Oricât de intens a experimentat păcatul, copilul crescut în anturajul Bibliei se va întoarce la Dumnezeu.
3. Pocăinţa autentică nu mai are nevoie de nimic decât de cer.
4. Oricât de mult a păcătuit un om, Dumnezeu îl iartă dacă se pocăieşte.

 

                                                                                                                         

 

  14 februarie

 

 

 

Biblia îi pomeneşte pe cei doi tâlhari condamnaţi la moarte prin crucificare, doar pentru faptul că au fost executaţi în acelaşi timp şi în acelaşi loc cu Mântuitorul Isus Cristos. Ei au avut aceeaşi mentalitate şi stil de viaţă înainte să fie condamnaţi la moarte, însă unul dintre ei s-a convertit în timpul crucificării. Luca este singurul evanghelist care prezintă detaliile convertirii tâlharului de pe cruce, remarcând prin aceasta faptul că niciun om nu este prea rău ca să pimească iertarea lui Dumnezeu prin pocăinţă.
I. ASEMĂNĂRI ŞI DIFERENŢE ÎNTRE OAMENII CARE-L ÎNCONJURAU PE CRISTOS
Trecutul celor doi tîlhari este asemănător, însă prezentul e diferit. Dintre toţi oamenii care L-au batjocorit pe Mântuitorul în timpul crucificării, tâlharul a fost singurul care s-a convertit şi, prin urmare, viaţa, convingerile, valorile, priorităţile şi atitudinile lui au fost schimbate. Schimbarea care vine din interior este adevărata schimbare. Schimbarea care vine din iniţiativă personală este adevărata schimbare. Schimbarea făcută din dragoste este adevărata schimbare. Experienţa suferinţei crucificării, oportunitatea de a vedea cum se comportă Cristos în suferinţă, conştientizarea vulnerabilităţii vieţii l-au determinat pe unul dintre tâlhari să se convertească.
II. ASEMĂNĂRILE ŞI DIFERENŢELE DINTRE CEI TREI CONDAMNAŢI LA MOARTE
Pe cele trei cruci ridicate pe dealul Golgota erau crucificaţi trei condamnati la moarte, Isus Cristos şi doi tâlhari. Toţi trei erau în aceeaşi situaţie şi au avut parte de acelaşi tratament. Toţi trei erau răstigniţi în același loc, în acelaşi timp şi experimentau aceeaşi suferinţă. Totuşi, aveau opinii diferite despre păcat, despre Cristos şi despre ei înşişi.
III. CE A ŞTIUT TÂLHARUL CONVERTIT DESPRE CRISTOS ŞI DESPRE SINE
1. A ştiut că Isus Cristos este Dumnezeu: ,,Doamne…” (v. 42a)
a) Este etern: ,,Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta." (v. 42b)
b) Este Împărat: ,,Când vei veni în Împărăţia Ta.” (v. 42c)
c) Este neprihănit: ,,Omul acesta n-a făcut niciun rău.” (v. 41c)
2. A avut o înțelegere corectă a stării lui spirituale:
a) Îşi asumă responsabilitatea propriilor păcate: ,,Pentru noi este drept, pentru că primim răsplata.”
b) Îl confruntă pe colegul său pentru că este nedrept: ,,Nu te temi tu de Dumnezeu, Tu care eşti sub aceeaşi osândă?”
IV. REACŢIA MĂNTUITORUL LA POCĂINŢĂ TĂLHARULUI CONVERTIT
Singura persoana căreia îi răspunde Mântuitorul este tâlharul convertit. El îi oferă tălharului convertit cele mai bune lucruri:
1. Îi oferă cea mai bună zi: ,,Astăzi”
2. Îi oferă cea mai bună companie: ,,cu Mine"
3. Îi oferă cel mai bun loc: ,,în Rai”
Faptul că un tâlhar aşa de vinovat a putut fi iertat de Dumnezeu este o încurajare pentru orice altă fiinţă umană.

 

 

 

  21 februarie

 

Împărțirea cărții Faptele Apsotolilor demonstrează progresul predicării Evangheliei în anumite zone geografice:
a) 1:1-6:7 – Secțiune dedicată iudeilor din Ierusalim. ,,Cuvântul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.“ (6:7)
b) 6:8-9:31 – Secțiune dedicată evreilor eleniști și samaritenilor. ,,Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea.“ (9:31)
c) 9:32-12:24 – Secțiune dedicată Neamurilor și celor din Antiohia. ,,Însă Cuvîntul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.“ (12:24)
d) 12:25-16:5 – Secțiune dedicată celor din Asia Mică. ,,Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi.“ (16:5)
e) 16:6-19:20 – Secțiune dedicată pătrunderii în Europa. ,,Cu atâta putere se răspîndea şi se întărea Cuvântul Domnului.“ (19:20)
f) 19:21-28:31 – Secțiune dedicată Romei. ,,Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi cari veneau să-l vadă, propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu, şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.“ (28:30-31)
Capitolul 8 readuce în discuţie fenomenul puterii lui Dumnezeu, despre care vorbea Mântuitorul în Fapte 1:8: ,,Ci voi veţi primi o putere când va veni Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului”. Termenul ,,putere“ apare de două ori în text, dar referindu-se la cu totul alte surse de putere:
a) 8:10 - puterea vrăjitoriilor demonice
b) 8:27 - puterea relațiilor omenești, politice, diplomatice.
Capitolul opt are trei secțiuni:
1. Lucrarea evanghelistului Filip în Samaria şi convertirea lui Simon Magul (1-13)
2. Petru şi Ioan în conflict cu Simon Magul (14-25)
3. Filip și convertirea famenului din Etiopia (27-40)
Atunci când vorbim despre convertirile din cartea Faptele Ap. se impune să remarcăm faptul că există câteva categorii de convertiri, d.p.d.v. al numărului celor convertiți:
1. Convertiri personale
2. Convertiri familiale
3. Convertiri în grupuri, mai mici sau mai mari.
Din cauza persecuției declanșate cu ocazia morții lui Ștefan, toți creștinii în afară de apostoli s-au împrăștiat prin orașele Iudeii și Samariei. În felul acesta iudeii și samaritenii redevin frați în Cristos după o perioadă de aproximativ 1000 de ani de dușmănie inter-etnică și inter-religioasă.
Biserica Domnului a crescut rapid în Ierusalim.
a) 3000 de persoane s-au convertit la prima predică din Evanghelie (Fapte 2:41).
b) Încă 2000 s-au convertit la a doua predică, numărul crescând până la aproximativ 5000 (Fapte 4:4).
Din cauza prigoanei, Filip ajunge în Samaria, predică Evanghelia şi mulţi oameni se convertesc, printre care şi Simon Magul.

 

 28 februarie

 

Convertirea ministrului de finanţe al Etiopiei este un bun exemplu pentru a înţelege cum poate fi un om mântuit.
I. NEVOIA DE ÎNCHINARE LA CASA LUI DUMNEZEU - ,,a venit la Ierusalim să se închine”. Nevoia de închinare este ascunsă în inima fiecărui muritor şi aceasta l-a motivat pe ministrul etiopian să călătorească până la Templul din Ierusalim. Deşi era un om realizat, iar riscurile călătoriei erau foarte mari, el fiind și un om extrem de ocupat, totuşi, şi-a făcut timp să se închine în Casa lui Dumnezeu. Femeia din Samaria (Ioan 4) l-a întrebat pe Mântuitorul Cristos unde este locul potrivit să se închine. Când magii au ajuns la Ierusalim l-au întrebat pe Irod: ,,Unde este Împaratul de curând născut al iudeilor, fiindcă... am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2:2). Iată dar, oamenii săraci, oamenii bogaţi, ignoranţii şi intelectualii experimentează nevoia universală de a se închina Creatorului. Drumul spre Dumnezeu trece prin Casa lui Dumnezeu.
II. NEVOIA DE A CUNOAŞTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU - ,,Filip l-a auzit pe Etiopian citind pe prorocul Isaia.” Nevoia de cunoaştere începe în Eden, unde ,,primii doi" mănâncă din fructul cunoaşterii binelui şi răului. Ministrul se întoarce de la Ierusalim citind în Cartea pe care o cumpărase de la Templu. El a înţeles că pe Dumnezeu Îl poți cunoaşte doar atunci când înţelegi Cuvântul. În Biblie întâlnim mulţi oameni a căror viaţă s-a schimbat doar atunci când au citit Cuvântul divin.
1. ,,A luat Cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: ,,Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.” (Exod 24:7)
2. ,,Ezra a citit în carte de dimineaţa până la amiază, pe locul deschis înaintea porţii apelor, în fața bărbaţilor şi femeilor, în faţa celor ce erau în stare s-o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea Cărţii Legii.” (Neemia 8:3) Drumul spre Dumnezeu trece pe la Cartea lui Dumnezeu.
III. NEVOIA DE CĂLĂUZIRE DIN PARTEA OMULUI LUI DUMNEZEU - ,,Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?”
La invitaţia bancherului, Filip, omul lui Dumnezeu, s-a urcat în car. ,,Atunci Filip a luat Cuvântul, a început de la Scriptura acesta, şi i-a propovăduit pe Isus." (Fapte 8:35) Deşi era un intelectual, un om bogat și important în Etiopia, a avut nevoie de omul lui Dumnezeu să-l ajute. Drumul spre Dumnezeu trece pe la oamenii lui Dumnezeu.
IV. NEVOIA DE ÎMPLINIRE A VOII LUI DUMNEZEU - ,,Uite apa, ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip i-a răspuns: ,,Dacă crezi se poate." ,,Cred, a răspuns etiopianul, că Isus este Fiul lui Dumnezeu." Drumul spre Dumnezeu trece prin ascultare, împlinirea voii lui Dumnezeu. Ministrul a crezut şi prin credinţă s-a botezat.
Biblia menţionează că după ce s-a botezat ,,s-a întors plin de bucurie" în Etiopia. A venit la Ierusalim frustrat, neîmplinit, căutând... şi acum se întoarce în Etiopia plin de bucurie. Acum Îl avea în inimă pe Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, Mântuitorul oamenilor. Acum era un om iertat, împăcat cu Dumnezeu. Acum nu mai era doar un om religios, ci un om iertat.
Tu eşti un om iertat, eşti un om mântuit, tu eşti un om bucuros?