Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Joi 7:00pm-9:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 25
    Iunie

    Summer Kids

    10 am - 12 pm

    (4-6 ani)

     

    26
    Iunie

    VBS

    Luni-Vineri (9am-2pm)

     

    09
    Iulie

    Cina Domnului

     

  • 15
    Iulie

    Mic dejun cu mamele

    de copii 0-4 ani

    @10 am

     

    27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @Betania

     

    31
    Decembrie

    PROMISIUNE

    PRIN CREDINȚĂ

     

 

Decembrie 2015

 
 

pagina păstorului

Decembrie 2015

 

6 decembrie

  

Astăzi este ultima împărtășire cu trupul și sângele Domnului din anul 2015. În orice domeniu al vieții există un ,,ultima oară”, încărcat de nostalgie, durere, regrete sau bucurie. A fost prima oară în ianuarie, acum este ultima oară în decembrie, iar cândva va fi ultima oară în viață. Indiferent a câta oară este, Cina Domnului are aceeași semnificație, același scop, aceeași importanță. Mântuitorul spunea: ,,Am dorit mult să mănânc paștile acestea cu voi, înainte de patima Mea” (Luca 22:15). Cât de mult dorim noi să mâncăm Cina aceasta cu El? Cina Domnului este extrem de importantă pentru noi datorită semnificațiilor pe care le are:
a) Cina Domnului este în amintirea Mântuitorului Cristos.
b) Este proclamarea morţii Sale.
c) Este simbolul Legământului cel nou.
d) Este profeţie despre revenirea lui Isus Cristos.
e) Este părtăşie cu Hristos și cu Biserica Sa.
Ucenicii au fost atât de importanți pentru Cristos, încât una dintre ultimele Sale dorințe, înainte să moară, a fost să mănânce paștile acelea cu ei. Ucenicii au fost importanți pentru Critos, au fost prioritari pentru El. Cât de glorios este lucrul acesta, când ne gândim că cerul este plin de ființe perfecte, iar omul este atât de murdar! Cristos cu adevărat ne iubește!
În contrast cu dragostea Mântuitorului, Pavel explică atitudinea abuzivă, în legătură cu Cina, a multor credincioși ai bisericii din Corint. În Corint au existat două mari abuzuri în legătură cu Cina Domnului:
1. ABUZUL FAȚĂ DE BISERICĂ
a) Între ei erau partide (v. 18).
b) Erau egoişti, lipsiţi de orice fel de iubire de fraţi (v. 21, 33).
c) Cei bogaţi îi dispreţuiau pe cei săraci: ,,vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce nu au nimic?” (v. 22)
d) Se îmbătau la Cina Domnului, în timp ce alţii erau flămânzi (v. 21).
2. ABUZUL FAȚĂ DE DOMNUL
a) Dispreţul faţă de Biserica lui Dumnezeu: „sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu?” (v. 22)
b) Luau Cina Domnului în „chip nevrednic” (v. 28).
c) Se făceau vinovaţi de „trupul şi sângele Domnului” (v. 27).
d) Nu deosebeau trupul Domnului, confundau Cina Domnului cu o petrecere (v. 21-22, 29).
Cum au putut acești credincioși să răspundă iubirii și sacrificiului Mântuitorului cu atâta ignoranță și indiferență? Care sunt condițiile împărtășirii cu Cina Domnului, pentru a nu repeta în generația noastră păcatul credincioșilor din Corint?
a) Naşterea din nou
b) Botezul în apă
c) Auto-examinarea, mărturisirea, părăsirea şi corectarea abaterilor
d) Relaţie corectă cu familia, cu biserica și cu toți oamenii
Domnul a dorit mult să mănânce pastile acelea cu ucenicii Săi! Dar ei? Dar noi?
Unii dintre cei alături de care am stat la Masa Domnului în ianuarie nu mai sunt în viață în decembrie. În fiecare minut, pe Pământ are loc un fel de dans al vieţii şi al morţii din care rezultă aproximativ 107 de decese şi 250 de naşteri. Câți dintre noi vom fi în viață la prima Cină din ianuarie? Dar la cea din decembrie sau din...? Nu are importanță, e suficient că suntem în viață acum, ca să ne împărtășim în mod responabil, pentru proslăvirea Celui care a dorit mult să mănânce paștilea acestea cu ,,

 

                                                                                                                         

 

 13 decembrie

         Întruparea Mântuitorului Isus Hristos în lumea noastră a implicat un şir de evenimente supranaturale: doi logodnici - Iosif şi Maria - primesc din partea unui înger informaţii în legătură cu rolul lor de părinți în întruparea Mântuitorului; o fecioară a născut un copil; o stea strălucitoare a atras la Ierusalim un grup de astrologi din Babilon; un înger invită un grup de ciobani în Betleem să vadă Pruncul; un cor de îngeri cântă pe câmpia Betleemului... Aşa s-a întâmplat la ,,împlinirea vremii", când Dumnezeu Fiul, Isus Hristos, a venit pe pământ în calitate de Mântuitor în împărăţia întunericului, să instaureze Împărăţia Sa, adică Biserica celor născuţi din nou, ,,născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu" (Ioan 1:13). Cuvântul ,,împărat", cu referire la Domnul Isus Hristos, îl întâlnim de 44 de ori în N.T. Cuvântul ,,împărăţie", cu referire la Împărăţia lui Dumnezeu, îl întălnim de 132 de ori; cu referire la împărăţia Diavolului îl întânim de 8 ori; cu referire la împăraţii lumii de 62 de ori, iar cu referire la împărăţiile lumii de 19 ori.
       Adevărul este că Mântuitorul Îşi zideşte Împărăţia sfântă şi veşnică în mijlocul împărăţiilor şi împăraţilor pământului, motiv pentru care între Hristos şi Împărăţia Lui şi între împăraţii lumii şi împărăţiile lor va fi un permanent conflict. Trecuseră doar câteva zile de la întruparea Mântuitorului prin fecioară, când Irod a auzit de la magi de naşterea Împăratului. S-a tulburat mult şi, de frică să nu-şi piardă tronul, a dispus să fie omorâţi toţi copiii nou-născuţi din zonă, în speranţa că unul dintre cei morţi va fi şi Împăratul. De-atunci şi până astăzi, toţi împăraţii lumii sunt terorizaţi la gândul că-şi pierd tronul, drept pentru care se pretează la cele mai josnice metode de protecţie.
         Oamenii sunt manipulaţi de împăraţii lumii şi orbiţi să vadă adevărul şi adevărata lor nevoie de Împăratul cerului, motiv pentru care prin necredinţă şi păcat renunţă cu bună ştiinţă la El: ,,Dar ei au strigat: `Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!` `Să răstignesc pe Împăratul vostru?` le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: `Noi nu avem alt împărat decât pe Cezarul`." (Ioan 19:15) Atunci de ce oamenii, în necazurile lor, întreabă unde este Dumnezeu de nu-i apără? Singura vină pentru care oamenii L-au răstignit este faptul că este Împărat. Ei nu au putut să accepte concurenţa cu Împăratul cerului, al cărui caracter frumos, plin de dragoste şi milă, a câştigat imediat inima oamenilor: ,,Deasupra Lui era scrisă vina Lui - Împăratul Iudeilor" (Marcu 15:26). Ei nu înţeleg că Împăratul Isus Hristos are o Împărăţie care nu este din lumea aceasta, El nu va fi niciodată un Împărat al lumii şi al întunericului. Dimpotrivă, El este un unicul Împărat al unei Împărăţii veşnice. Mântuitorul nu a acceptat să fie Împăratul acestei lumi, deoarece Împărăţia Lui este veşnică şi sfântă: ,,Isus, fiindcă ştia că o să vină să-L ia cu sila să-L facă împărat, S-a dus iarăşi în munte, numai El singur" (Ioan 6:15).
      Dacă împăraţii lumii sunt mândri şi răi, trăiesc în lux şi păcat, Împăratul cerului este bun şi blând: ,,Împăratul tău vine la tine blând şi călare pe un măgar..." (Matei 21:5) El este alături de orice om şi se asociază cu necazurile lui: ,,Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut" (Matei 25:40). Fiecare om se subordonează unei împărăţii cu care se asociază în scop şi mijloace, şi unui împărat pe care-l serveşte şi îl urmează. Împăratul Isus ne-a iubit atât de mult, încât a murit pentru noi şi noi Îl iubim atât de mult, încât trăim cu şi pentru El.

 

 

 

 20 decembrie

 

Sărbătoarea întrupării Mântuitorului Isus Cristos rămâne unul dintre cele mai importante evenimente creştine. Chiar dacă cei mai mulţi creştini păstrează şi respectă sărbătoarea, mulţi nu-L cunosc pe Sărbătorit, pe Domnul din mijlocul sărbătorii. Crăciunul nu ne pune în primul rând în faţa unei tradiţii, a unei sărbători din calendar, ci în faţa lui Dumnezeu, a Fiului Său care, prin întrupare, a venit în lumea noastră sub formă de copilaş. Una dintre cel mai des întâlnite întrebări, în legătură cu Crăciunul, este: De ce a venit Mântuitorul Isus Cristos la noi? Motivele sunt multe, pentru că întruparea este un miracol şi noi, oamenii, nu vom putea înţelege niciodată pe deplin dimensiunea măreţiei acestei lucrări a mântuirii lui Dumnezeu. Iată câteva din motivele pentru care Cristos a venit în lumea noastră:
1. Să desăvârşească procesul revelaţiei divine. ,,După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile." (Ev. 1:1:1-2)
Revelație - descoperire, dezvăluirea unui fapt sau a unui adevăr ascuns.Creştinismul este o religie revelată, spre deosebire de alte religii. Dumnezeu S-a descoperit pe Sine omenirii, trecand peste ,,zidul”de despărţire creat de pacat. Revelatia se împarte în două categorii: revelația generală și revelația specială.
Revelaţia generală s-a manifestat prin natură, prin conştiinţă, prin istorie şi prin experienţă pesonală.
- Natura ne oferă o descoperire parţială şi impersonală a lui Dumnezeu, având nevoie să fie completată de alte mijloace de cunoaştere. Totuşi, natura vorbeşte despre inteligenţa, puterea, creativitatea şi iubirea Creatorului (Romani 1:19-20; Psalmul 19:1-4).
- Conştiinţa este una dintre cele mai puternice dovezi ale existenţei lui Dumnezeu. Ea reprezintă vocea lui Dumnezeu în interiorul fiinţei omeneşti (Isaia 30:21).
- Istoria prezintă ridicarea şi prăbușirea imperiilor, fapt care dovedeşte că o mână nevăzută conduce firul evenimentelor.
- Experienţa personală, deşi indispensabilă cunoaşterii lui Dumnezeu, nu poate înlocui celelalte forme ale revelaţiei. Prin experienţă personală, omul simte, vede, conştientizează prezenţa divină în viaţa sa (1 Ioan 1:1-3).
Revelaţia specială este calea prin care Dumnezeu S-a făcut cunoscut pe Sine în mod personal şi deplin.
- Biblia este raportul scris al profeţilor din VT şi al apostolilor din NT, despre voia şi lucrările lui Dumnezeu (Rom. 15:4; 2 Tim. 3:16-17). Biblia este o carte cu o dublă natură, asemenea lui Isus Cristos: gândirea ei este divină, însă limbajul este omenesc, pentru ca noi să-l înţelegem.
- Isus Cristos este revelaţia supremă, completă, personală şi obiectivă a lui Dumnezeu. El ne descoperă cum este Dumnezeu, cum gândeşte, ce planuri are, cum Se raportează la omul păcătos, ce se petrece in inima Sa. ,,Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1:18).
2. Să mărturisească despre adevăr. „...Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18:37)
3. Să aducă lumina şi oamenii care cred să nu mai trăiască în întuneric. ,,Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric” (Ioan 12:46).
4. Să sufere şi să moară pentru păcat. ,,Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta” (Ioan 12:27).
5. Să mântuiască, nu să judece. ,,Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea” (Ioan 12:47).
6. Să aducă viaţa. ,,Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
7. Să realizeze mântuirea exact în locul şi în contextul în care a fost realizat păcatul. ,,Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat" (Evrei 4:15).
Cristos a venit la noi ca să ne aducă iertarea şi dreptul la viaţă veşnică, lucruri de care fiecare muritor are o disperată nevoie. Crăciunul ca sărbătoare poate fi opţional, Cristos ca Mântuitor este absolut necesar.

 27 decembrie

            Ezechia a fost al 13-lea rege al lui Iuda, Regatul de Sud. Avea 25 de ani când a ajuns împărat la Ierusalim și a domnit 29 ani, începând cu anul 729 î.Cr. Cel mai probabil că, din anul 729 până în 716 î.d.Cr, a fost coregent împreună cu Ahaz, tatăl său. În anul 722 î.Cr. Sanherib, regele Imperiului Asirian, a cucerit Israelul, împrăștiind pe tot pământul cele zece triburi ale Regatului de Nord, or viața lui Ezechia a fost marcată în mod profund de această teribilă experiență.
            Aflându-ne la cumpăna dintre ani, este folositor să ne amintim de exemplul acestui bărbat care a avut o viață neprihănită și o slujire eficientă, până când Dumnezeu l-a anunțat prin profetul Isaia că o să treacă în veșnicie. Dorind să mai trăiască, el s-a rugat și Dumnezeu i-a mai dat încă 15 ani de viață, însă calitatea vieții și slujirii lui în acești ani nu a mai strălucit ca înainte. Probabil pentru Ezechia ar fi fost mai de folos să nu i se prelungească viața - ar fi plecat în veșnicie cu mărturia vieții nepătată.
         Și noi ne dorim să avem viață în anul 2016, dar oare această viață Îl va proslăvi pe Dumnezeu? Vom fi mai sfinți, mai dedicați, mai folositori Împărăției Stăpânului, sau vom fi atrași de lucrurile lumii? Oare nu ar fi de folos pentru veșnicia noastră să tracem la Domnul acum, când suntem lângă Dumnezeu, decât să mai trăim un an sau mai mulți, în care să Îl părăsim pe Domnul? Să urmărim împreună viața lui Ezechia și faptul că prelungirea vieții umane nu a fost benefică pentru viața lui veșnică.
I. SPIRITUALITATEA LUI EZECHIA
1. Un om credincios lui Dumnezeu
2. Un om neprihănit înaintea lui Dumnezeu
3. Un om preocupat să se apropie de Dumnezeu
4. Un om preocupat de poruncile lui Dumnezeu
5. Un om preocupat de istoria poporului lui Dumnezeu
II. SLUJIREA LUI EZECHIA
1. A redeschis Templul, restaurând slujbele și închinarea.
2. A redeschis porțile Ierusalimului, restaurând relația cu frații din Israel.
III. ÎMBOLNĂVIREA, RUGĂCIUNEA ȘI VINDECAREA LUI EZECHIA
1. Îmbolnăvirea lui Ezechia
2. Rugăciunea lui Ezechia
3. Însănătoșirea lui Ezechia
4. Mustrarea lui Ezechia
         După însănatoșire, împăratul Babilonului îi trimite daruri prin solii săi și Ezechia are ocazia să-L înalțe pe Domnul, însă el se înalță pe sine.El le arată trimișilor din Babilon toate realizările lui pământești, fără să pomenească de Domnul și de faptul că l-a vindecat. Dumnezeu îl trimite pe Isaia să-l mustre pentru mândria și egoismul său, pronunțând pedeapsa: „Ce au văzut trimișii împăratului Babilonului, va merge în Babilon” (2 Împ. 20:12-18).
a) Mândrie, lăudăroșenie, nerecunoștință - ,,Au văzut tot ce este în casa mea. N-a rămas nimic în visteriile mele pe care să nu-l fi arătat” (2 Împ. 20:15).
b) Egoism, nepăsare, iresponsabilitate - ,,Bine că va fi pace și liniște în timpul vieții mele” (2 Împ. 20:19).
        Când privim la anul 2016, vedem 12 luni, 52 de săptămâni, 365 de zile, 8.760 de ore, 525.600 de minute și 31.536.000 de secunde, dar ce o să facem cu ele? O să le trăim pentru slava lui Dumnezeu sau pentru slava noastră? Ezechia a primit, dar nu mai dat, a primit încă 15 ani, însă nu a dat Domnului slavă. Noi ce vom alege să facem? Ne dorim anul 2016, dar pentru ce? Avem planuri cu acest an, însă planurile ne au în centru pe noi sau pe Dumnezeu? Au în vedere slava noastră sau a lui Dumnezeu? Au în vedere omul duhovnicesc sau omul firesc, casa noastră sau Casa lui Dumnezeu? Scopul nostru în 2016 va fi cerul sau pământul, va fi Dumnezu sau vom fi noi, va fi lucrarea Lui sau va fi lucrarea noastră?