Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 13
    August

    Tabăra Şcolii duminicale 

     

    16
    August

     

    Corul şi fanfara

     

    încep repetiţiile

     

    19
    August

    Picnic @ Bunker Hill

     

  • 20
    August

    Summer Kids - 10 a.m.

     

    20
    August

    Nuntă

     

    27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @Betania

     

 

September 2015

 
 

pagina păstorului

Septembrie 2015

 

6 septembrie  

   

Cartea lui Daniel, una dintre cele 39 ale VT, este cheia mesajului profetic din Biblie şi Mântuitorul citează de trei ori din ea în NT. Tema cărţii lui Daniel, scrisă în jurul anilor 534 î.Hr., este ,,Dumnezeu guvernează istoria”. Deşi Daniel a fost dus în tinereţe rob în Babilon, datorită harului divin şi calităţilor sale, a fost promovat, ocupând funcţii înalte în imperiile Babilonian şi Medo-Persan. Cartea lui Daniel este una dintre cele mai citate cărţi în NT și ea prezintă detalii foarte concrete despre prima venire a Mântuitorului pe pământ. Cartea este împărţită în două părţi - primele şase capitole sunt istorice, următoarele şase sunt profetice. Cartea conţine mesajele lui Dumnezeu pentru Daniel, pentru Nebucadneţar, pentru oamenii şi credincioşii acelor vremuri, dar şi pentru generaţiile contemporane.
I. MESAJUL PENTRU DANIEL - SCHIMBĂ LUMEA SAU EA TE VA SCHIMBA PE TINE
În mod obişuit, după naşterea unui copil, între mamă şi noul născut începe ,,războiul" pentru supremaţie. Acelaşi lucru se petrece între tinerii căsătoriţi în primul an după nuntă. Aceste exemple ilustrează experienţa creştinului născut din nou în lupta spirituală cu lumea. Ce trebuie să facem pentru ca oamenii din jurul nostru să se schimbe pentru Dumnezeu?
1. Predicarea Evangheliei – Filip a predicat Evanghelia ministrului de finanţe al Etiopiei şi acesta s-a convertit şi s-a botezat în apă.
2. Împărtăşirea experienţelor spirituale personale – fetiţa evreică împărtăşeşte lui Naaman experiențele neamului ei şi ale profetului Elisei.
3. Rugăciune şi post pentru toţi oamenii - Ceea ce i-a impresionat pe ucenici la Mântuitorul şi au dorit să înveţe şi ei, a fost rugăciunea şi rezultatele ei.
4. Caracterul, mărturia vieţii personale – Fiii lui Recab nu consumau alcool, fiind influenţaţi de exemplul personal al tatălui şi bunicului lor.
II. MESAJUL PENTRU NEBUCADNEŢAR – SCHIMBĂ-TE PRIN CONVINGERE SAU EU TE VOI SCHIMBA PRIN CONSTRÂNGERE
Capitolul doi prezintă visul lui Nebucadneţar, tălmăcirea lui Daniel şi aprecierea împăratului pentru Dumnezeul înţeleptului Daniel. Capitolul trei prezintă miracolul supravieţuirii celor trei tineri evrei care au fost aruncaţi în cuptorul aprins, pentru că au refuzat să se închine împăratului. Ca şi prima dată, Nebucadneţar vede minunea lui Dumnezeu, I se închină, dar refuză să-şi schimbe viaţa. Pentru că a refuzat schimbarea prin convingere, Dumnezeu îl schimbă prin constrângere şi împăratul are parte de experienţe cutremurătoare. În urma smeririi prin suferinţă, mândria lui Nebucadneţar este frântă, ajungând să proclame măreţia şi suveranitatea lui Dumnezeu - „Ca să ştie cei vii că Cel Preaînalt stapânește peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place" (4:17, 25, 32).
III. MESAJUL PENTRU OAMENI – NU-ŢI SCHIMBA CREDINCIOŞIA CÂND DUMNEZEU ÎŢI SCHIMBĂ ÎNĂLŢAREA ÎN SMERIRE
Dumnezeu a îngăduit 70 de ani de robie peste poporul evreu, pentru cei aproximativ 500 de ani de idolatrie a celor două regate aflate sub monarhie. Tendinţa oamenilor este să reacţioneze cu recunoștinţă la bunăvoinţa lui Dumnezeu şi cu nemulţumire şi cârtire la disciplinarea lui Dumnezeu.
IV. MESAJ PENTRU CREŞTINII NĂSCUŢI DIN NOU – NATURA VOASTRĂ UMANĂ VA FI SCHIMBATĂ ÎN NATURĂ CEREASCĂ.
În capitolul 12 Daniel este chemat la odihnă cu promisiunea ridicării din nou la viaţă. Cu această ocazie Dumnezeu repetă marea promisiune făcută celor care L-au iubit şi L-au slujit: ,,Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci." (Daniel 12:2-3).

                           

                                                                                                    

 

 13 septembrie

 

Ioan Botezatorul a fost o persoană foarte influentă în vremea sa şi mulţi oameni s-au întors la Dumnezeu datorită vieţii şi învăţăturii lui. Două dintre subiectele predicile lui sunt esenţa mesajului creştinismului:

1. "Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape" (Matei 3:2)

2. "Faceti, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră" (Matei 3:7). Câţiva dintre ucenicii lui Ioan s-au stabilit în Efes, formând o comu- nitate de evrei credincioşi şi temători de Dumnezeu. În jurul anilor 54-58, Apostolul Pavel face cea de-a treia călătorie misionară, în mod special în Asia. Ajungând în Efes, Pavel a slujit aproximativ trei ani şi acolo i-a întâlnit pe ucenicii lui Ioan Botezătorul care se închinau lui Dumnezeu în felul în care au învăţat de la mentorul lor, Ioan Botezătorul. În timpul părtăşiei frăţeşti pe care au avut-o împreună, Pavel i-a întrebat despre viaţa lor spirituală şi despre experienţele lor cu Dumnezeu. Printre altele, i-a întrebat dacă au experimentat umplerea cu Duhul, la care ei au răspuns: ,,Nici măcar nu am auzit că a fost dat un Duh Sfânt" (Fapte 19:20). Trecuseră aproximativ douăzeci de ani de la moartea învăţătorului lor şi, locuind în Efes, departe de Israel, erau izolaţi de realităţile spirituale pet- recute în mijlocului evreilor, în necunoştinţă despre continuarea procesului revelaţiei divine. Trecuseră aproape douăzeci de ani de la coborârea Duhu- lui Sfânt peste apostoli în Ierusalim, dar ei nu ştiau nimic despre această experienţă harismatică a ucenicilor, datorită căreia devenise cu totul alţi oameni.

Înainte de Cincizecime fuseseră fricoşi, rezervaţi, neputincioşi, fără viziune, scop şi obiective clare, însă experienţa pe care au avut-o la Cincizecime i-a îmbrăcat cu o putere sfântă care le-a schimbat viaţa şi mai ales intensitatea şi dimensiunea slujirii. Ucenicii lui Ioan, deşi erau oameni de treabă şi bine intenţionaţi, erau neinformaţi. Ei nici măcar nu ştiau că promisiunea lui Dumnezeu din VT, repetată şi înnoită de Mântuitorul Hristos în NT, se împlinise deja de mult timp. Mediul în care ei trăiau, izolaţi de neamul lor, de ceilalţi credincioşi asemenea lor, de cărţile sfinte care conţineau revelaţia divină, i-a condamnat la ignoranţă. Trăiau printre străini, departe de poporul lor şi despărţiţi de cunoştinţa de Dumnezeu. Ei nici măcar nu ştiau! Nici măcar nu auziseră! Pentru că nu ştiau, nici nu făceau, fiindcă ,,credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvântul Domnului" (Romani 10:17). Cu ce erau ei diferiţi de evreii necredincioşi şi păcătoşi din Ierusalim, care, deşi aveau cunoştinţă despre miracolul Cincizecimii, din cauza necredinţei, trăiau departe de Dumnezeu şi de realităţile spirituale ale momentului? Ignoranţa este o mare pagubă peste viaţa oamenilor, dar nu este singura. Ei nu ştiau, nu auziseră! Este bine să ai un trecut, însă este rău să trăieşti în trecut.

Oraşul unde ei trăiau era unul dintre cele mai renumite de pe pământ, având una dintre cele şapte minuni ale lumii, Templul Dianei. Oraş celebru, dar nesfânt. Religios, dar nespiritual. Bine intenţionat, dar neinformat. Plin de lume, dar gol de oamenii lui Dumnezeu. Îngropat în plăcere, dar lipsit de neprihănire. Locul unde trăiau ucenicii lui Ioan, oamenii care îi înconjurau, informaţiile pe care le aveau le determina în mod hotărâtor viaţa. Şi când te gândeşti câtă bucurie aveau apostolii şi fraţii la Ierusalim! Cu mult timp în urmă, Regele Isus Se ruga în Ghetsimani: ,,Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis" (Ioan 17:21). Unitatea fraţilor lui Isus este o mărturie puternică pentru lume. Cina Domnului este una dintre cele mai sfinte metode de părtăşie şi unitate frăţească. Astăzi este Cina Domnului şi unitatea noastră trebuie să fie ca a Tatălui cu Fiul. Atunci vom avea parte de El, când vom fi ca El. Atunci vom dovedi că suntem cu El, când ne vom aminti de El "să faceţi lucrul acesta spre po- menirea mea" (1 Corinteni 11:24).

 20 septembrie

 

Oamenii care cred şi Îl cunosc pe Dumnezeu în mod personal, care Îl iubesc şi Îl urmează îşi găsesc plăcerea în cunoaşterea şi împlinirea voii Sale. Ei sunt interesaţi să ştie cum este familia prin care lucrează Dumnezeu. Biblia ne oferă multe exemple de familii prin care Dumnezeu a lucrat, influenţând prin ele mersul istoriei. Poate cel mai potrivit exemplu este familia lui Iosif şi Maria, părinţii Mântuitorului Isus Cristos.
I. ASCULTARE ŞI SACRIFICIU
Ei sunt exemplul familiei care ascultă de Dumnezeu şi de legile ţării în care trăiesc. Când Dumnezeu le-a prezentat planul întrupării Mântuitorului, ei au ascultat în toate detaliile, asumându-şi toate riscurile şi sacrificiile implicate. Când Cezar August a dispus recensământul populaţiei, Iosif şi Maria au plecat din Nazaret spre Betleem să se înscrie. Distanţa de aproximativ 170 de kilometri dintre aceste două localităţi, raportată la posibilităţile de deplasare ale vremii, era o mare provocare pentru o femeie însărcinată ca Maria.
II. MODESTIE ŞI UMILINŢĂ
Iosif era un simplu tâmplar într-o mică localitate şi posibilităţile lui materiale erau foarte limtate. Ajunşi în Betleem, Maria L-a născut pe Mesia într-un grajd, nefiind locuri libere în hanul de poposire. Este greu de înţeles că Stăpânul Univesului a venit în lumea noastră într-un grajd de animale, fapt care nu s-a constituit într-o umilinţă pentru Iosif şi Maria.
III. ÎNCREDERE ŞI PURITATE
Este remarcabil faptul că toate suspiciunile lui Iosif în legătură cu sarcina logodnicei lui sunt risipite de încrederea pe care o are în mesajul primit de la Dumnezeu. În ciuda tuturor gândurile negre, deşi nu înţelege nimic din punct de vedere logic, Iosif se încrede în Dumnezeu care este implicat în acest miracol. De asemenea, Biblia remarcă puritatea lui Iosif, care o ia acasă pe Maria, ,,nevasta sa", însă ,,nu a cunoscut-o, până ce ea nu a născut un Fiu" (Matei 1:25).
IV. SFINŢENIE ŞI SMERENIE
Din felul în care îngerul se adresează Mariei înţelegem care era identitatea ei spirituală: ,,Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har, binecuvântată eşti tu între femei" (Luca 1:28). Deşi este o fată hăruită de Dumnezeu, ea se autodenumeşte ,,roaba Domnului". Elisaveta o numeşte ,,mama Domnului", însă Maria niciodată nu şi-a atribuit acest nume. Smerenia este manifestarea sfinţeniei, după cum puritatea este manifestarea credinţei.
V. RESPONSABILITATE FAŢĂ DE FAMILIE ŞI FAŢĂ DE TEMPLU
Deşi aveau o condiţie materială modestă, Biblia menţionează faptul că, anual, Iosif, Maria şi Isus mergeau la Templu să se închine la praznicul Paştelor, o călătorie de aproximativ cinci zile dus, cinci zile întors. La întoarcerea spre casă, Iosif şi Maria au observat, după o zi de călătorie, că băieţelul Isus, în vârstă de doisprezece ani nu este cu ei. După ce L-au căutat îngrijoraţi, L-au găsit în Templu ascultând şi punând întrebări învăţătorilor vremii. Întrebarea Mariei ne ajută să înţelegem că au fost îngrijoraţi de absenţa fiului lor: ,,Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare" (Luca 2:48).
Aşa este familia de care Se foloseşte Dumnezeu, ieri, astăzi şi mâine

 27 septembrie

Biblia vorbeşte mult despre vremurile din urmă şi în toată istoria creştină s-a predicat intens despre acest asfinţit al istoriei, însă generaţia noastră este martoră a începutului sfârşitului. Pavel, explicându-i ucenicului său, Timotei, specificul vremurilor din urmă, menţionează că aceste vremuri vor fi grele din punct de vedere spiritual şi moral, greutate care se va răsfrânge negativ asupra tuturor segmentelor vieţii (1 Tim. 4:1; 2 Tim. 3:1; 2 Petru 3:3; Iacov 5:5; Iuda 1:18). Prezentarea apostolului este izbitor de asemănătoare cu ce se petrece astăzi sub ochii noştri. Acurateţea listei din 1 Tim. 4 ne surprinde, gândindu-ne la faptul că aceste cuvinte profetice au fost scrise cu două mii de ani în urmă:
1. Egoism şi materialism: ,,iubitori de sine şi iubitori de bani" (v. 2a) - obiectul marilor iubiri cotidiene.
2. Reputaţie şi mândrie: ,,lăudăroşi şi trufaşi" (v. 2b).
3. Dispreţuitori faţă de Dumnezeu şi neascultători faţă de părinţi: ,,hulitori şi neascultători de părinţi" (v. 2c). Răzvrătirea faţă de orice formă de autoritate.
4. Nemulţumitori şi lipsiţi de sfinţenie: ,,nemulţumitori şi fără evlavie" (v. 2d). Absenţa sfinţeniei este motivul nemulţumirii.
5. Oameni fără afecţiune şi imposibil de convins: ,,fără dragoste firească şi neînduplecaţi" (v. 3a). Părerea înaltă despre sine îi face să creadă că ştiu totul.
6. Calomniatori şi fără control: ,,clevetitori şi neînfrânaţi" (v. 3b). În timp ce îşi calomniază semenii ei sunt propriile lor victime, prizonierii propriilor destrăbălări.
7. Sălbatici şi iubitori de rău: ,,neîmblânziţi şi neiubitori de bine" (v. 3c) Este jenant să menţionăm că animalele sălbatice îşi iubesc puii şi semenii.
8. Trădători şi impulsivi: ,,vânzători şi obraznici" (v. 4a).
9. Orbiţi de mândrie şi iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu: ,,îngâmfaţi şi iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu" (v. 4b). Legalizarea cultului plăcerii de către Cortul Suprem de Justiţie din Statele Unite nu este altceva decât prefinalizarea unui proces de cucerire culturală care a parcurs mai mulţi paşi:
a) Toleranţa - ,,Vrem să ne toleraţi, nu ne opriţi". Aceasta a fost cererea iniţială.
b) Acceptarea - ,,Vrem drepturi egale cu toţi ceilalţi oameni". Simpla tolerare nu-i mai satisface.
c) Celebrarea - ,,Toată lumea trebuie să accepte fenomenul şi să-l promoveze ca pe o normalitate". Ofensiva ia locul defensivei.
d) Participarea impusă - ,,Toţi oamenii sunt obligaţi să se conformeze". Libertatea, de până acum, de a nu fi de acord este interzisă, adeziunea devenind obligatorie. Dreptul de a reafirma ce afirmă Biblia devine interzis.
e) Prigoana - ,,Cine îşi permite să nu se aliniaze cu noua agendă de redefinire a principiilor fundamentale ale vieţii va fi pedepsit". Foştii prigoniţi devin prigonitori, susţinuţi de autoritatea legislativă, schimbată peste noapte de cinci oameni care hotărăsc soarta la mai mult de trei sute cincisprezece milioane de oameni.
În acest context, oamenii se împart în trei categorii, în raport cu Dumnezeu şi cu Biblia:
1. Lumea care Îl neagă pe Dumnezeu - ,,Dumnezeu nu există".
2. Religia care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu - ,,Dumnezeu există, dar eu nu-L cunosc".
3. Creştinii născuţi din nou care, fiind imaturi, nu-L ascultă pe Dumnezeu - ,,Dumnezeu există, eu Îl cunosc, dar nu trăiesc în puritate şi ascultare de Dumnezeu".
4. Creştini născuţi din nou şi maturi spiritual - ,,Dumnezeu există, eu Îl cunosc personal şi trăiesc în puritate şi ascultare de Dumnezeu, devenind zilnic asemenea Mântuitorului Isus Cristos.
Nu este prea târziu să te întreb: din care categorie faci parte? Întrebarea nu este publică, e întrebarea lui Dumnezeu adresată în taină inimii tale!