Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 10
    Decembrie

     

    Votarea viziunii 2018

     

     

    13
    Decembrie

    Seminar cu predicatorii

     

    16
    Decembrie

    Colinda copiilor

     

  • 17
    Decembrie

    Concert de Crăciun

     

    24
    Decembrie

    Ajunul Crăciunului

     

    25
    Decembrie

    Întruparea

    Domnului Isus 

     

 

Decembrie 2014

 
 

pagina păstorului

Decembrie 2014

 
7 decembrie 

       În cea de-a doua călătorie misionară, Pavel ajunge să predice Evanghelia în Atena, centrul culturii și filosofiei vremii. Oamenii, nemulțumiți de religie, au încercat să găsească răspunsuri la întrebările vieții în filosofie. Acesta este motivul pentru care pe scena istoriei grecești au apărut numele celebrilor filosofi, care au conturat domenii precum geometria, logica,  etica, metafizica, retorica, geografia, politica etc. Filosofia greacă a fost cel mai important curent filosofic apărut în Europa, din el evoluând filosofiile romană, arabă, persană, filosofia renașterii și iluminismului, care au pregătit drumul spre modernitate. Golul lăsat de plecarea lui Dumnezeu din inima omului, din cauza păcatului, a încercat să fie umplut cu religie şi filosofie. Religia l-a predispus pe om la superstiție şi idolatrie, timp în care filosofia l-a predispus pe om la evoluționism și ateism. Pavel ajunge în acest centru intelectual, cultural şi militar al vremii, aducând o altă soluție la problema grecilor. El intră în Atena și felul în care se comportă și acționează demonstrează motivațiile, prioritățile și valorile omului lui Dumnezeu.

1. PREOCUPAREA LUI PAVEL. Pavel nu remarcă arhitectura, activitățile sportive, arta grecească, însă evaluează orașul din punct de vedere spiritual: ,,...i se întărâta duhul la vederea acestei cetăți pline de idoli“ (Fapte 17:16).

2. VIZIUNEA LUI PAVEL. Pavel a avut o soluție atât pentru evrei, cât și pentru neamuri: ,,În sinagogă stătea de vorbă cu iudeii și cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piață statea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea” (Fapte 17:17). Înțelegem din Biblie că oamenii din piață erau filosofi epicurieni și stoici, și aceștia s-au împărțit în câteva categorii din punct de vedere al reacției pe care au avut-o la predica lui Pavel: ironicii, scepticii și curioșii. Filosofii epicurieni și stoici sunt reprezentanții celor două școli filosofice ale vremii, epicurianismul promovând plăcerea și  stoicismul promovând autocontrolul. După Listra, Atena este al doilea oraș în care Pavel adresează o predică neevreilor, oameni care nu cunoșteau Scripturile. Atunci când predica iudeilor, Pavel folosea V.T. ca bază de plecare, pentru că ei îl cunoșteau și credeau în el. Când predica Neamurilor, pleca de la situația lor păcătoasă, conducându-i la crucea lui Hristos. Reacția ascultătorilor la predica lui Pavel a împărțit mulțimea în disprețuitori și credincioși.      

3. STRAREGIA LUI PAVEL. În semn de respect, Pavel a stat în picioare între ascultătorii săi, apreciind în introducere lucrurile pozitive din viața lor. Pentru că s-a adresat unui public necunoscător al VT, Pavel a plecat cu predica de la un lucru familiar atenienilor: ,,...am descoperit chiar și un altar pe care este scris: `Unui dumnezeu necunoscut`” (Fapte 17:23). Unul dintre lucrurile importante pe care le învățăm din experiența lui Pavel este faptul că apostolul a predicat Evanghelia evreilor în sinagogă și Neamurilor în piață. Revenind la vremurile noastre, trebuie să recunoaștem faptul că celor puțini din biserică le predicăm Evanghelia, însă cei mulți din piață sunt pierduți, neglijați și uitați. Pavel a murit, cine va merge la ei? Dumnezeu îi iubește și pe ei, dar cum se vor mântui fără să audă Evanghelia?

                                                                                                    

 

   14 decembrie

 

    Una dintre cele mai mari temeri ale familiei creștine contemporane este teama de influența păcătoasă a societății asupra copiilor evanghelici. Dicționarul Explicativ al limbii Române definește influența ca fiind acțiunea exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea acestora; acțiunea pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). Fiecare familie creștină se simte responsabilă săși educe copiii în acord cu voia lui Dumnezeu descoperită în Biblie.

     Din acest motiv, fiecare familie creștină își duce copiii la biserică, îi expune la învățătura Bibliei, îi învață să se roage și în parteneriat cu Școala duminicală încearcă să-i influențeze spre o viață spirituală și morală. Începând cu vârsta de 5-6 ani, copiii ajung în instituțiile sociale de învățământ, care devin concurente serioase în redirecționarea vieții copilului și în restabilirea valorilor, convingerilor și priorităților copilului. Când copiii ajung să interacționeaze cu profesorii și cu un număr mare de alți copii, se generează asupra lor presiunea către uniformitate și fiecare copil tinde să se comporte în conformitate cu modelul general propus de sistemul de învățământ, programa școlară și mentalitatea despre lume și viață a școlii. În general, comportamentul unui copil este modelat de comportamentul profesorilor și de cel al majorității elevilor din clasă. Comportamentul imitativ este mai probabil să apară în acele condiții sociale unde sunt dorite anumite abilități. Aceasta înseamnă că este previzibil ca elevii să-i imite pe profesori sau modelul impus de aceștia, datorită superiorității acestora. Mai mult, dorința de aprobare a fiecărui copil îl va predispune să se conformeze modelului universal acceptat în grupul respectiv. Dintre factorii cei mai cunoscuți care determină conturarea personalității unui copil, cei mai cunoscuți și acceptați sunt ereditatea, factorii familiali, cei sociali, educația și cultura. Școala îi expune pe copii influenței evoluționismului și ateismului. Societatea îi expune influenței secularismului și păgânismului. Lumea virtuală îi expune la influența erotismului.

    Aceste trei influențe, alături de multe altele, devin amenințătoare pentru sufletul și viitorul copiilor, dar și pentru liniștea părinților.  Privind în primele capitole ale cărții Exodul, întâlnim familia lui Amram și Iochebed, care au avut trei copii - pe Maria, Aaron și Moise. Această familie a trăit spre sfârșitul periodei de robie a evreilor în Egipt, robie care a durat patru sute treizeci de ani. Faptul că au avut o problemă similară cu a familiilor creștine din prezent, face ca soluția lui Dumnezeu pentru ei să fie și soluția Sa pentru noi.

 

 21 decembrie

    Biblia prezintă multe angelofanii - arătări fizice ale îngerilor - deși aceste ființe cerești au un corp spiritual, invizibil. În primele două capitole ale Evangheliilor după Matei și Luca sunt prezentate cel puțin patru angelofanii, când îngerii adresează câteva mesaje oamenilor implicați în procesul întrupării Mântuitorului Isus Hristos.  

1. Primul mesaj al îngerilor este adresat soților Zaharia și Elisaveta, informându-i despre nașterea lui Ioan Botezătorul, care urma să devină antimergătorul Mântuitorului Isus Hristos.

2. Al doilea mesaj angelic este adresat Mariei, fecioara prin care Se va întrupa în mod miraculos Mântuitorul.

3. Al treilea mesaj este pentru Iosif, logodnicul Mariei, care avea întrebări în legătură cu logodnica lui care era însărcinată.

4. Al patrulea mesaj este adresat unui grup de păstori careși păzeau turmele de oi în timpul nopții. Îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:11)

     Analizând cuvintele trimisului ceresc putem înțelege cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru toți oamenii:

I. ÎNCURAJARE: ,,Nu vă temeți!” Dumnezeu cunoaște dimensiunile fragilității, vulnerabilității și epuizabilității umane.

II. ANUNȚARE: ,,Vă aduc o veste bună.” Vestea vine de Dumnezeu,  autoritatea Universului, către oamenii condamnați la moarte din cauza păcatului, că au fost grațiați de pedeapsa capitală.  

III. ANTICIPARE: ,,va fi o mare bucurie pentru tot norodul.” Oamenii grațiați care părăsesc închisoarea înțelegând că vinovăția lor era suficient de mare ca să fie condamnați la moarte nu mai pot fi altfel decât bucuroși.

IV. PRECIZARE: ,,Astăzi, în cetatea lui David...” Îngerii precizează cel mai bun loc - AICI, și cel mai bun timp - ACUM. Într-o lume sufocată de politică, diplomație și promisiuni electorale, Dumnezeu oferă darul mântuirii acum și aici.  

V. EXPLICARE: ,,vi S-a născut un Mântuitor...” De foarte lucruri au nevoie muritorii, însă cea mai mare nevoie umană este nevoia de viață veșnică: Mântuitorul a venit să ne aducă iertarea de păcat, mântuirea, viața veșnică.  

VI. IDENTIFICARE: ,,care este Hristos, Domnul.” E suficient pentru noi să aflăm faptul că dintre miliardele de îngeri, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu, Isus Hristos, ca să Se întrupeze pe pământ și să moară în locul oamenilor păcătoși. El a venit la noi și noi ne deschidem sufletul pentru El. Religia este o problemă de grup, credința este o problemă personală. Religia și filosofia sunt încercările oamenilor de a umple golul lăsat de plecarea lui Dumenzeu din inima omului, după ce acesta a păcătuit prin infidelitate față de propriul Creator.

  Religia conduce la idolatrie, filosofia la evoluționism, umanism și ateism. Relația spirituală personală cu Hristosul venit prin întrupare în lumea noastră ne oferă viață veșnică. Crăciunul este aniversarea Lui, sărbătoarea lui, dreptul Lui. La aceste sărbători, îmbogățiți de experiențe și informații noi, Îl vom sărbători pe Sărbătorit. Sărbătoritul este Mântuitorul întrupat în ieslea din Betllem, întrupat pentru noi amândoi.

28 decembrie

Una dintre pildele spuse de Mântuitorul Hristos prezintă un angajat care a avut serviciu și salariu bun pentru mulți ani, în compania în care a lucrat din tinerețe. Într-una dintre zile, a fost șocat când patronul l-a chemat și fără nicio introducere i-a cerut un raport amănunțit, spunându-i: ,,Ce aud despre tine? Dă socoteală de ispravnicia ta…” (Luca 16:2). În momentul acela i-au venit în minte toate greșelile din ultimii ani, toate lucrurile ascunse și nefăcute bine. S-a îngrozit la gândul că stăpânul va afla despre toate slăbiciunile și scăpările activității lui. La vârsta la care se afla nu i-a trecut deloc prin minte că șeful îi va cere o astfel de verificare amănunțită. În contextul în care Hristos rostește această pildă, ispravnicul era un administrator la curtea unui rege sau la curtea unui om bogat. Pentru a surprinde relația spirituală dintre omul credincios și Dumnezeu, Biblia folosește multe comparații: o casă pentru a surprinde durabilitatea; o mireasă pentru a remarca frumusețea; un corp uman pentru a evidenția complexitatea; un ispravnic pentru a demonstra responsabilitatea omului față de Dumnezeu. În 1 Corinteni 4:1-2, apostolul Pavel afirmă faptul că ,,ce se așteaptă de la ispravnic este să fie găsit credincios (responsabil) în lucrul încredințat lui.” Cuvântul ,,ispravnic” folosit de Pavel aici este unic în N.T. și în vremea aceea era folosit cu referire la sclavii care trăgeau la galere pe corăbiile comerciale. Ce a vrut să-i învețe Pavel pe credincioșii din Corint prin acest exemplu?

I. Pavel a vrut să-i învețe despre identitatea lor - robi pe viață. Stăpânul corabiei îi cumpărase din târgul de sclavi. Aceasta înseamnă că aparțineau stăpânului corabiei și întreaga lor viață trebuiau să stea la dispoziția stăpânului, făcând doar ce le cerea acesta. Tot așa noi suntem robii lui Isus Hristos, aceasta fiind identitatea credincioșilor născuți din nou. Dacă aplicăm porunca patronului din pildă la aspectul identității ispravnicului în raport cu stăpânul, atunci cererea arată cam așa: ,,Dă socoteală de identitatea ta, de starea ta de rob, de ascultarea și supunerea ta față de stăpân și de împlinirea intereselor companiei lui.”

II. Pavel a vrut să-i învețe despre activitatea lor - lucrează în unitate. Ei trebuiau să vâslească în același timp și ritmul vâslirii îl hotăra un toboșar prin loviturile ritmice ale tobei. Atunci când oamenii sunt călăuziți de același Duh nu se vor încurca reciproc în slujire și nici nu vor intra în conflict. Dacă aplicăm porunca patronului din pildă la aspectul activității ispravnicului, atunci cererea arată cam așa: ,,Dă socoteală de activitatea ta de rob, de unitatea ta în raport cu toți ceilalți vâslitori ai corabiei. Activitatea ta se împletește cu a lor, conducând la deplasarea corabiei sau vâslirea ta se ciocnește cu a lor și corabia stă pe loc?

III. Pavel a vrut să-i învețe despre metoda lor - lucrează sub autoritate. În cazul vâslașilor de pe corabie raportarea la autoritate era fundamentală - deși existau mulți vâslitori, era doar un singur toboșar care bătea ritmul. Acesta trebuia respectat de vâslitori, indiferent dacă stăpânul era sau nu pe corabie. El nu trebuia să fie cel mai inteligent, puternic sau faimos dintre ei, pentru ca ritmul hotărât de el să fie respectat de toți robii vâslași. Dacă aplicăm porunca patronului din pildă la aspectul metodei de lucru a ispravnicului, atunci cererea arată cam așa: ,,Dă socoteală de metoda ta de lucru care trebuie să demonstreze subordonarea față de autoritatea pe care eu am investit-o în toboșarul corabiei. Vreau să știu dacă activitatea ta s-a încadrat în cadența echipei.”  

La acest sfârșit de an ne cheamă Stăpânul, nu ceilalți robi vâslitori, nici măcar toboșarul. Ne cheamă Stăpânul să demonstrăm responsabilitatea isprăvniciei noastre: ,,Dă socoteală de isprăvnicia ta.” Noi toți știm că ce urmează după darea de socoteală este ori slava ori rușinea, este ori răsplata ori pedeapsa, este ori ,,vino” ori ,,du-te”.