Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 13
    August

    Tabăra Şcolii duminicale 

     

    16
    August

     

    Corul şi fanfara

     

    încep repetiţiile

     

    19
    August

    Picnic @ Bunker Hill

     

  • 20
    August

    Summer Kids - 10 a.m.

     

    20
    August

    Nuntă

     

    27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @Betania

     

 

Iunie 2014

 
 

pagina păstorului

Iunie 2014

 
1 iunie 

   

      În capitolul trei din cartea Daniel, trei tineri evrei credincioși sunt constrânși de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, să se închine la un idol așezat în Valea Dura. Din prezentarea acestui eveniment, observăm caracteristicile Babilonului, care au rămas neschimbate până în prezent. Printre altele, învățăm faptul că ascultarea noastră față de Dumnezeu se manifestă prin neascultarea noastră față de idolatria impusă de sistem.

A. CARACTERISTICILE BABILONULUI

1. Neglijarea propriilor experiențe spirituale - Pentru că Nebucadnețar i-a cerut, Dumnezeu i-a dat un vis ca să-i arate ce se va întâmpla în viitor. Împăratul a sfidat experiența spirituală care ar fi trebuit să-i influențeze viața. Oamenii din Babilon nu acceptă influența divină, ci doar babilonia.

2. Impunerea religiei personale la nivel național - Regele s-a crezut îndreptățit să-i oblige pe oameni, sub amenințarea cu moartea, să se închine unui idol făcut de el. Guvernul babilonian încearcă să oblige Biserica să se închine împotriva voii divine, folosind intimidarea și amenințarea.

3. Absența integrității - După ce Daniel primește tălmăcirea visului, îl roagă pe împărat să ,,nu piardă pe înțelepții Babilonului”, manifestând în felul acesta milă față de supușii regelui, care erau victimele nebuniei monarhului. În loc de recunoștință, înțelepții îi pârăsc împăratului pe cei trei prieteni ai lui Daniel, că nu vor să se închine la idol. Înțelepții nu au fost motivați de patriotism, ci de răutate, invidie și gelozie. Babilonienii nu au principii, ci doar interese; nu pot fi recunoscători, ci doar oportuniști.

4. Viclenia sistemului - Observăm că împăratul nu le interzice celor trei tineri să se închine lui Dumnezeu, ci doar le impune să se închine idolului. El nu le cere în mod concret să-și abandoneze credința personală, ci doar să accepte sincretismul religios, compromisul și ecumenismul bolnav.

5. Păgânătatea serviciului divin din Babilon

a) Prezența liderilor națiunii - ,,Împăratul a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori și pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători și pe toate căpeteniile ținuturilor…” (3:2). Prezența marilor lideri impresionează mulțimile, însă ei nu vin să se închine, ci să primească închinarea.

b) Sfințirea idolului - ,,s-au strâns la sfințirea chipului pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar” (3:3a). Este impresionant de dureros cum elita babilonului a organizat o mare ceremonie să sfințească un lemn din pădure, refuzând să se închine lui Dumnezeu care le-a dat viață.  

c) Porunca regelui subordonează porunca divină - ,,Iată ce vi se poruncește, popoare, neamuri și oameni de toate limbile” (3:4). Un mare păcat al regilor de tip babilonian este să se creadă deasupra celorlalți oameni, pe care-i constrâng cu orice preț să accepte idolatria.

d) Riscurile muzicii idolatre - ,,În clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, cavalei, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului și a tot felul de instrumente, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului de aur…” (3:5). Manifestarea muzicală în cadrul unei ceremonii religioase nu este în mod obligatoriu închinată lui Dumnezeu. Aceleași instrumente, aceleași acorduri, aceleași mulțimi... dar un alt dumnezeu.

e) Neacceptarea compromisului pedepsită cu moartea - ,,oricine nu se va arunca cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat în clipa aceea într-un cuptor aprins” (3:6). E important să înțelegem că uneori, gesturile aparent neînsemnate sunt exprimarea unei lepădări de Dumnezeu atât de profunde. Idolatria și muzica idolatră rămân marile provocări.                                                                                                    

 

8 iunie

     

Trei dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu oferite omenirii sunt Biblia, Isus Hristos și Duhul Sfânt. Decalogul a fost dat de Dumnezeu oamenilor la Sinai și el exprimă caracterul lui Dumnezeu. Mântuitorul Hristos a fost răstignit pentru oameni la Golgota și El exprimă dragostea lui Dumnezeu. Mângâietorul S-a coborât în Ierusalim, la Cincizecime, și El exprimă puterea lui Dumnezeu. Nu există mântuire fără cunoștința voii lui Dumnezeu din Biblie (Romani 10:17), fără ispășirea păcatelor prin moartea înlocuitoare a Mântuitorului (Ioan 3:16) și fără Duhul care dovedește lumea că este vinovată în ceea ce privește păcatul, neprihănirea și judecata (Ioan 16:8). Biblia explică mântuirea, Domnul Hristos a realizat mântuirea și Duhul Sfânt aplică mântuirea. Folosind doar resursele personale, niciun om nu se poate sfinți și nici nu-L poate urma și sluji pe Dumnezeu. Sfințirea și împuternicirea Duhului Sfânt în viața și slujirea credinciosului sunt urmarea împlinirii câtorva factori:

1. NAȘTEREA DIN NOU - ...dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh. Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul” (Ioan 3:5-6).  Această experiență spirituală are character soteoriologic, mântuitor.

2. BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT - ,,Ci voi veți primi o putere când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului” (Fapte  1:8). Nu putem vorbi de o slujire duhovnicească, decât atunci când este făcută de oameni duhovicești. ,,Voi însă nu mai sunteți firești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnzeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Rom. 8:9). Numai locuirea Duhului Sfânt în om îl  poate face pe omul acela duhovnicesc.

3. CHEMAREA DIVINĂ - ,,Cine este chemat la o slujbă să se țină de slujba lui”  (1 Cor. 12:7). În timp ce toți credincioșii sunt chemați la o viață duhovnicească slujitorii sunt chemați la o slujire duhovnicească și specifică. ,,Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10). 

4. CARACTERUL CREȘTINULUI - ,,Acum, dar, nu mai este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții”(Rom. 8:1-2). Venirea Duhului Sfânt în viața credinciosului este urmată de procesul transformării duhovnicești și de dobândirea chipului Domnului Isus Hristos. Este imposibil ca un creștin firesc să aibă o slujire duhovnicească.

5. MANIFESTAREA DARURILOR DUHOVNICEȘTI - „...fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora” (1 Cor. 12:7). Sfințirea vieții personale și practicarea disciplinelor spiritual va face mai intense și mai profundă manifestarea darurilor duhovnicești. ,,...să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele” (2 Tim. 1:6).

6. CĂLĂUZIREA DUHULUI SFÂNT - „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16.13). De aceea Biblia ne spune: „...fiți plini de Duh” (Efes. 5:18).

                                                        

                             

 

15 iunie

     Calitatea bărbaților, soților și taților este demonstrată în conducerea vieții, a familiei și a națiunii. Ce spune Biblia despre bărbați?

1. Bărbatul a fost creat de Dumnezeu (Gen. 1:27; 5:2; Matei 19:4).

2. Bărbatul și femeia sunt egali în valoare.

3. Legământul avraamic cerea tăierea împrejur a bărbaților (Gen. 17:10).

4. Nu exista homosexuali din naștere. Este o urâciune pentru un bărbat să se culce cu un alt bărbat cum se culcă cu o femeie (Lev. 18:22).

5. Bărbații aveau privilegii.

- Soția dorește iubirea bărbatului ei (Gen. 3:16).

- Există mâncăruri pe care le mâncau numai bărbații (Lev. 6:18, 29).

- Dumnezeu descoperă păcatul, ocrotește bărbatul (Num. 5:12).

- Soția trebuie să se împodobească pentru bărbatul ei (Apoc. 21:20).

- Bărbații veneau la închinare (Deut. 16:16).

- Dumnezeu folosește prerogative bărbătești, alege bărbați (Num. 11:16; Deut. 1:13; Exod 36:10; Fapte 6:3). Bărbații trebuiau să slujească la Templu.

6. Uciderea băieților înseamna distrugerea națiunii (Num. 31:17; 31:18).

7. Bărbații sunt lideri (Iosua 4:2).

8. Bărbații geloși sunt periculoși (Prov.6:34).

9. Normalitatea era că bărbatul să ia inițiativa (Ier. 31:32).

10. Bărbăția este asociată cu vitejia și competența (2 Sam. 10:12).

11. Bărbatul trebuie respectat de soție (Efes. 5:33; 1 Tim. 2:12). Femeia credincioasă să nu-și disprețuiască bărbatul necredincios (1 Cor. 7:13).

12. Adevăratul bărbat este condus de Hristos (1 Cor. 11:3-4).

13. Bărbatul este sursa femeii (1 Cor. 11:8).

14. Bărbatul are dreptul la o singură soție (Tit 1:6).

15. Bărbații au făcut mult rău:

- Păcatul a intrat în lume și prin bărbat.

- Primul criminal a fost bărbat.

- Primii homosexuali au fost bărbați.

- Împărații (răi) erau bărbați.

- În decăderea spirituală a lui Israel, femeile aduceau jertfe zeilor cu acordul bărbaților (Ier. 44:15,19).

- Bărbații au călcat legământul și au pângărit națiunea (Ezra 10:17).

- Pavel vorbeşte de răutatea bărbaților (Rom. 1:27).

16. Bărbatul nu este mântuitorul soției lui (1 Cor. 7:16).

17. Bărbatul va stăpâni peste femeie (Gen.3:16).

18. Dumnezeu respectă autoritatea bărbatului (Num. 30:7-13).

19. Bărbatul trebuie să respecte familia altuia (Deut. 22:22).

20. Bărbatul poate vorbi inimii soției lui (Jud. 19:3).

21. Bărbatul este stăpân pe trupul femeii și invers (1 Cor. 7:4).

22. Bărbatul cu soție credincioasă este binecuvântat (1 Cor. 7:14).

23. Bărbatul nu trebuie să accepte orice de la soție. Nu orice cadou al soției este bun pentru  bărbat și pentru familie (Gen. 3:6, 166:3).

24. Bărbatul are dreptul să-i ceară soției să fie pe placul lui. Femeia trebuie să fie pe placul bărbatului (1 Cor. 7:34). Bărbatul trebuie de asemenea să fie pe placul soției (1 Cor. 7:33). 25. Adevarații bărbați învață și se pocăiesc (Luca 11:31-32).

26. Bărbatul trebuie să își învețe soția (1 Cor. 14:35).

27. Bărbatul trebuie să își iubească soția (Efes. 5:28; Col. 3:19).

28. Bărbatul trebuie să își cinstească soția ( 1 Petru 3:7).

29. Bărbatul să se roage cu mâini curate, fără mânie și îndoială (1 Tim. 2:8 30). Lipsa purtării cu înțelepciune față de soție împiedică rugăciunile bărbatului (1 Petru 3:7).    

Cea mai mare criză a generației noastre este criza de bărbați evlavioși 

 

22 iunie

     Fiecare om dorește să trăiască într-o lume mai bună, așteaptând schimbări în viața oamenilor din jurul lui. Petru, vorbind despre viața de familie, explică faptul că schimbandu-ne pe noi înșine vom motiva schimbarea celor din jurul nostru.

I. SCHIMBAREA ALTORA NU SE FACE ÎNAINTE DE SCHIMBAREA TA: ,,Când vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere” (1 Petru 3:2) Oamenii au nevoie să vadă pe cineva schimbat ca să fie motivați să se schimbe. Cea mai mare lipsă în generația noastră este lipsa de modele.

II. SCHIMBAREA ALTORA NU SE FACE ÎN PRIMUL RÂND PRIN CUVINTE, CI PRIN EXEMPLU PERSONAL: ,,…dacă uniii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor” (1 Petru 3:1)  Oamenii au nevoie să vadă schimbarea, nu doar să o audă - ,,prin purtarea nevestelor lor”. Exemplul practic din viața unui om este mai puternic decât ideea oricărui om.

III. SCHIMBAREA ALTORA ESTE MOTIVATĂ DE CARACTERUL NOSTRU: ,,Podoaba voastră să nu fie….” (1 Petru 3:1) ,,...ci să fie…” (3:2) ,,...ca Sara care asculta pe Avraam și…” (3:6) Oamenii nu sunt motivați să se schimbe pentru că noi suntem mai bătrăni sau mai tineri, mai bogați sau mai săraci, ci pentru că noi avem caracter și principii de viață.

IV. SCHIMBAREA ALTORA ESTE INFLUENȚATĂ DE ATITUDINEA NOASTRĂ: ,,Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab…” (3:7) Felul în care ne comportăm și îi înțelegem pe cei din jur ne califică pe noi înaintea lui Dumnezeu.                                                                                        

 29 iunie


         Dumnezeu prezintă familia ca pe o relaţie ideală care oferă pace şi fericire. Biblia explică faptul că familia este o stare de prietenie şi unitate profundă, ea fiind singura relaţie legală între bărbat şi femeie.

I. MODELUL RELAŢIEI DINTRE SOŢI E ASEMENEA RELAŢIEI DINTRE HRISTOS ŞI BISERICĂ.

Apostolul Pavel compară relaţia dintre soţ şi soţie cu relaţia spirituală dintre Hristos şi Biserică. În ambele tipuri de relaţie se vorbeşte despre investiţie şi beneficii. Nu există în lume o investiţie cu profit mai mare şi mai stabil ca investiţia lui Dumnezeu prin Hristos.

II. INVESTIŢIA E RESPONSABILITATEA SOŢILOR.

a) Soţul, asemenea lui Hristos, trebuie să iubească. Prezenţa iubirii va aduce beneficii pozitive, adică prietenia, unitatea, liniștea, pacea şi fericirea. Absenţa iubirii va produce indiferenţă şi de aici separare, infidelitate şi despărţire. Rezultatele iubirii sunt prietenia, unitatea, liniştea, pacea şi fericirea.

b) Soţia, asemenea Bisericii, trebuie să fie supusă. Prezenţa supunerii va aduce beneficii pozitive, adică prietenia, unitatea, liniştea, pacea şi fericirea. Absenţa supunerii va produce independență şi de aici conflict, separare si despărţire.

III. REZULTATELE SUNT BENEFICIUL SOŢILOR.      

Iubirea soţului este opusă indiferenţei lui faţă de soţie şi aceasta strică starea de prietenie în familie. Supunerea soţiei este opusă independenţei faţă de soţ şi aceasta strică unitatea în familie. Iubirea soţului încurajează supunerea soţiei şi invers, însă fiecare dintre ele sunt necondiţionate. Soţul nu trebuie să iubească în funcţie de supunerea soției pentru că iubirea este necondiţionată. Soţia nu trebuie să fie supusă în funcţie de iubirea soţului, pentru că supunerea este necondiţionată.    

 Iubirea soţului şi supunerea soţiei sunt, în primul rând, între ei şi Dumnezeu şi apoi între ei amândoi. Aceste observaţii ne ajută să înţelegem că principiile din afaceri sunt valabile şi în viaţa de familie.  Şi în familei, ca şi în afaceri, investiţia aduce beneficii. În cazul familiei investiţia soţului este iubirea, în cazul soţiei investiţia soţiei este supunerea. Această investiţie produce rezultate, adică prietenie şi unitate, lucruri care conduc la pace şi fericire.