Predici  Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Joi 7:00pm-9:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 10
    Iunie

    Seminar SSCS -

    "Teologia închinării".

     

    16
    Iunie

    Ședință comitet

     

    17
    Iunie

    Mic dejun cu mamele 

    cu copii 0-4 ani

     

  • 18
    Iunie

    Ziua tatălui

     

    19
    Iunie

    Worship Camp

    19-23 iunie

     

    26
    Iunie

    VBS

    26-30 iunie

     

 

Mai 2014

 
 

pagina păstorului

Mai 2014

 
4 mai 

   

      Convertirea ministrului de finanțe din Etiopia, la prima predică evanghelică pe care a ascultat-o, ne atrage atenția. Această întâmplare pune în valoarea nevoia mântuirii sufletului omenesc, indiferent de performanțele acumulate, dar și puterea de schimbare pe care o are Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, asupra conștiinței. Oare de ce l-a căutat ministrul pe Dumnezeu, plătind un preț atât de mare? A parcurs o distanță de aproximativ 2200 de mile/3500 de kilometri. Mergând cu un mijloc de transport al vremii sale, probabil că i-a luat o lună de zile din Adis Abeba până la Ierusalim. S-a expus la atacuri din partea tâlharilor, și-a luat cel puțin două luni de concediu de la serviciu, a cheltuit o grămadă de bani... Oare de ce l-a căutat acest ministru etiopian pe Dumnezeu?

    1. Cel mai probabil că era nesatisfăcut spiritual de religia lui națională, sufocată de idolatrie, forme și tradiții omenești.

    2. Realizările lui intelectuale, profesionale, financiare, materiale și sociale nu au fost suficiente, avea nevoie de mântuirea sufletului, de liniștea pe care o dă credința în Dumnezeul Creator.

    3. L-a căutat pe Dumnezeu să primească ispășirea și să-i ofere închinarea: ,,...venit la Ierusalim să se închine” (Faptele Ap. 8:27b).

 

Cum a ajuns ministrul să-L cunoască pe Dumnezeu?  

      1. L-a căutat cu sinceritate - ,,a venit la Ierusalim să se închine”.  

      2. A dorit să înțeleagă Evanghelia lui Dumnezeu - ,,ședea în carul lui și citea pe prorcul Isaia” (Faptele Ap. 8:28).  

      3. Era modest, în ciuda performanțelor sale - ,,Cum aș putea să înțeleg dacă nu mă va călăuzi cineva” (Faptele Ap. 8:31).  

     4. A crezut în Dumnezeu - ,,Cred ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu” (Faptele Ap. 8:37).  

      5. S-a botezat în apă din proprie inițiativă - ,,Uite apa, ce mă împiedică să fiu botezat?” (Faptele Ap. 8:36) După prima predică a crezut în Mântuitorul Isus Hristos și s-a hotărât să se boteze în apă. Fiind pe un drum în pustie, a fost împiedicat să se boteze din cauza lipsei de apă. Când a dat de apă a întrebat: ,,Uite apa, ce mă împiedică să fiu botezat?” Ce l-ar fi putut împiedica să se boteze?

            a) Rușinea că și-a schimbat religia.

            b) Frica să nu piardă grația reginei Candace și să nu-și  piardă slujba de ministru.

            c) Teama că această religie nu este autentică.    

   6. A experimentat nașterea din nou - ,,Famenul își vedea de drum, plin de bucurie” (Faptele Ap. 8:39b).  

         Ministrul s-a convertit la prima predică, s-a botezat la prima predică, s-a născut din nou la prima predică, s-a mântuit la prima predică.                                                                                                    

 

11 mai

                                                             

     Pentru fiecare om există un loc numit ,,acasă". Acasă este locul unde ne întoarcem de fiecare dată, locul unde dormim cel mai bine, locul care ne aparţine, chiar dacă suntem în chirie. Pentru unii oameni acasă înseamnă sub un pod sau într-un canal, pentru alţii acasă înseamnă într-un cort, apartament sau o casă. De acasă plecăm cu mâinile goale, însă ne întoarcem cu ele pline, plecăm odihniţi şi ne întoarcem obosiţi. Acasă suntem iubiţi, ne găsim liniştea, ne odihnim, ne refacem, ne regăsim în jungla acestei lumi lipsite de repere. Acasă este locul cel mai sigur, acolo păstrând tot ce strângem într-o viaţă.  

   Avem capacitatea să neglijăm tensiunile politice, să tolerăm tensiunile sociale, să suportăm tensiunile profesionale, însă suntem devastaţi şi incapacitaţi de tensiunile familiale. Acasă este locul ideal, acasă este cerul nostru de pe pământ. Oricât de bine ar fi în vacanţă, omul doreşte să revină acasă.

     Oricât de bine s-ar simţi la rude sau prieteni, omul vrea să se întoarcă acasă. Oricât de bine ar fi tratat la spital când este bolnav, omul vrea să meargă acasă. De acasă nu ne săturăm niciodată, în ciuda faptului că acolo stăm în fiecare zi. Acasă este un spaţiu rezervat doar pentru noi, acasă sunt oamenii din viaţa noastră, sunt cei care ne-au născut, sunt cei pe care noi i-am născut. Acasă sunt părinţii, tovarăşul de viaţă şi copiii, cei mai apropiaţi oameni de inima noastră. Pentru noi, oamenii aceştia sunt cei mai frumoşi, cei mai buni, cei mai dragi, cei mai iubiţi.  

     Acasă este locul sărbătorilor, al bucuriilor şi necazurilor care ne marchează existenţa, locul unde se scrie calendarul vieţii fiecărui muritor. O soţie însărcinată care pregăteşte un copil să se nască, un tată care se întoarce cu bucata de pâine, o soţie care pregăteşte mâncarea, un bunic care-şi plimbă nepoţii, un muribund care, încheindu-şi călătoria se pregăteşte să plece. Bucuria de acasă este cea mai profundă, însă suferinţa de acasă este cea mai dureroasă. Acasă iubirea este normală, iertarea este necesară, bunătatea este obligatorie, comunicarea este indispensabiă, respectul este de dorit. Acasă este singurul loc pe care-l facem cum dorim noi sau doar cum reuşim. Acasă ne ducem copiii de la maternitate, ne ducem mireasa de la biserică, ne ducem banii de la lucru, ne ducem pe noi de oriunde. Acasă suntem noi înşine, este locul unde nu există ipocrizie, locul unde nu se poartă măşti, acasă este locul unde suntem cu adevărat evaluaţi, locul unde primim nota finală. În niciun loc din lume nu este mai necesară şi mai eficientă investiţia iubirii, a iertării, a răbdării, a bunătăţii, respectului şi acceptării. Acasă este locul unde Dumnezeu trebuie să fie prezent şi Biblia trebuie să fie deschisă. Acasă este şansa fericirii noastre, atunci când avem curajul să plătim această fericire cu propria noastră viaţă.                        

 

18 mai

  Decalogul este temelia vieții spirituale, a civilizației și a comportamentului uman, fiindcă definește relația omului cu Dumnezeu, relația omului cu semenii și cu el însuși. Primele patru porunci explică raportul dintre om și Dumnezeu, următoarele cinci explică raportul dintre om și semenii săi, ultima explicând raportul omului cu el însuși. A cincea poruncă este acompaniată și de o promisiune: ,,Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău” (Exod 20:12).

Ce presupune să-ți cinstești părinții?

1. Presupune să-i iubești: ,,Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: `Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22:37-39). 

2. Presupune să-i asculți: ,,Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri căci este drept” (Efes. 6:1).

3. Presupune să înveți din experiențele lor: ,,Ascultați, fiilor, învățătura unui tată și luați aminte ca să pricepeți; căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădați învățătura mea. Căci, când eram încă fiu la tatăl meu și fiu gingaș și singur la mama mea, el mă învăța atunci și-mi zicea: `Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzește învățăturile mele și vei trăi! Dobândește înțelepciune, dobândește pricepere; nu uita cuvintele gurii mele și nu te abate de la ele” (Prov. 4:1-5).

4. Presupune să-i prețuiești: ,,În tine (Ierusalim), tatăl și mama sunt disprețuiți, străinul este chinuit, orfanul și văduva sunt asupriți” (Ezechiel 22:7).  

5. Presupune să-i ajuți: ,,Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință, și este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:8).

De ce a dat Dumnezeu această poruncă?

1. Dumnezeu a dat această poruncă văzând că relaţiile dintre părinţi şi copii au fost pervertite. ,,Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrășmașii omului sunt cei din casa lui” (Mica 7:6).  

2. Respectarea părinților este o atitudine corectă pentru niște copii credincioși (Efeseni 6:1-4).  

3. Dragostea faţă de Dumnezeu este confirmată prin dragostea faţă de semeni (1 Ioan 4:6-8, 20-21).

4. Cinstirea părinţilor este o condiţie pentru binecuvântarea și lungimea vieții. ,,Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință - `ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ” (Efeseni 6:1-3).  

5. Cinstirea părinţilor este o atitudine plăcută lui Dumnezeu. ,,Copii, ascultați de părinți în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului” (Coloseni 3:20).    

 

25 mai

        Dumnezeu a creat toate lucrurile în mod desăvârșit, însă diavolul în cer și omul pe pământ s-au răzvrătit împotriva Creatorului. Restaurarea omului vinovat are o istorie lungă, care istorie pune în evidență nu doar puterea Domnului de a crea, dar și dragostea Lui de a ierta. Istoria acestei restaurări este dovada caracterului lui Dumnezeu și este împărțită în multe etape:

1. VREMEA NEVINOVĂȚIEI - de la crearea lui Adam până la căderea în păcat. ,,Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ” (Geneza 1:28). Cea mai profundă stare de fericire și pace a caracterizat creația lui Dumnezeu. Această stare a fost distrusă de păcatul neascultării și al trădării primilor oameni.

2. VREMEA CONȘTIINȚEI - de la căderea în păcat până la sfârşitul potopului. ,,Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele” (Geneza 3:7). Diavolul în cer și omul pe pământ sunt responsabili de apariția și perpetuarea răului pe pământ.

3. VREMEA ADMINISTRĂRII PRIN OAMENI - de la sfârşitul potopului până la chemarea lui Avraam. ,,Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi” (Geneza 8:18). O a doua șansă oferită de Dumnezeu a fost distrusă de oameni.

4. VREMEA PATRIARHILOR - de la chemarea lui Avraam până la darea Legii. ,,Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arata. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare” (Geneza 12:1-2). Deși patriarhii au fost oameni sfinți, ei au fost imperfecți, însă Dumnezeu i-a folosit să formeze națiunea mesianică, din care la sfârșitul vremurilor urma să Se întrupeze Mesia, Mântuitorul oamenilor.

5. VREMEA LEGII - de la darea Legii până la Rusalii. ,,Domnul a zis lui Moise: ,,Suie-te la Mine pe munte și rămâi acolo. Eu îți voi da niște table de piatră cu Legea și poruncile pe care Le-am scris pentru învățătura lor” (Exodul 24:12). Primul mare dar oferit de Dumnzeu oamenilor a fost Biblia, însă ea a fost neglijată de oameni și înlocuită de cei mai mulți dintre ei cu tradiții omenești.

6. VREMEA HARULUI - de la Golgota până la judecată. ,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnzeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16). Întruparea Mântuitorului Hristos este al doilea mare dar al lui Dumnezeu oferit oamenilor pentru mântuirea și sfințirea lor. Oamenii l-au înlocuit cu filosofii, merite personale sau religie, pentru că inima lor înfășurată în păcat îi oprește să creadă adevărul și să-l onoreze pe Dumnezeu.

7. VREMEA BISERICII - de la Rusalii până la răpire. ,,Ci voi veți primi o putere, când se va coborî Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului” (Fapte 1:8). Harul mântuirii prin Hristos se manifestă prin oportunitatea slujirii pentru Hristos.

Toate aceste etape explică falimentul uman și restaurarea divină.