Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Decembrie 2013

 
 

pagina păstorului

Decembrie 2013

 
1 decembrie

    

    Apostolul Pavel le explică credincioşilor din Galatia care este diferenţa dintre păcatul organizat/premeditat şi păcatul accidental. Păcatul premeditat este organizat, gândit, făcut cu voia, făcut din răutate sau dependenţă, din lipsă de frică de Dumnezeu. Păcatul ac- cidental este făcut din grabă, din neatenţie şi din neveghere. Timpul dedicat organizării păcatului premeditat, anturajul acestui păcat, oamenii implicaţi în organizarea păcatului, duhurile rele prezente într-un astfel de context, conştiinţa care se frânge şi moare în timpul îndelungat al organizării păcatului... toate acestea şi multe altele fac din păcatul premeditat un păcat diferit de păcatul ac- cidental. Gândindu-ne la acest subiect, vom examina exemplul trădării Mântuitorului, acţiune care ne va ajuta să înţelegem mai bine diferenţa dintre păcatul accidental şi cel organizat.

 

I. ORGANIZAREA TRĂDĂRII:

,,Preoţii cei mai de seamă şi Cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. Dar Satana a intrat în Iuda, zis Iscarioteanul, care era din numărul ce- lor doisprezece. Iuda s-a dus ca să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat şi i-au făgăduit bani. După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului." (Luca 22:2-6)

 

II. ORGANIZAREA ECHIPEI:

,,Iuda s-a dus ca să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor." (Luca 22:4)

 

III. ORGANIZAREA LOCULUI:

,,După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui. Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de Farisei, şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme." (Ioan 18:1-3)

 

IV. ORGANIZAREA SEMNULUI:

,,Şi îndată pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei disprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de Cărturari şi de bătrâni. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: ,,Pe care-L voi săruta, Acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi sub pază." (Marcu 14:43-44)

 

V. ORGANIZAREA PREŢULUI:

,,Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă şi le-a zis: ,,Ce vreţi să-mi daţi şi-L voi da în mâinile voastre?" Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit să-L vândă." (Matei 26:14-16)

 

APLICAŢII:

1. Oriunde şi oricând va fi cineva dispus să trădeze.

2. Când cineva organizează păcatul, Satana este prezent să intre în inima lui.

3. Atunci când afirmăm faptul că Domnul iartă şi păcatul organizat/ premeditat, să ne gândim şi dacă mai are puterea, curajul şi libertatea să se pocăiască aşa de uşor omul care a făcut un astfel de păcat.

 

8 decembrie

         Atunci când vorbim de mâine, ne referim la o experienţă comună tuturor oamenilor. Motivele mâniei sunt multe, printre altele enumerăm: banii, viaţa intimă, responsabilităţile casnice, rudele, deciziile, organizarea timpului, suspiciunile, perfecţionismul, egoismul, diferenţele...  De obicei, soţul se mânie atunci când observă că soţia nu are încredere în el şi în competenţa lui. Soţia, dimpotrivă, se mânie atunci când crede că soţul nu o respectă şi-i neglijează sentimentele. Mânia, dacă nu este evitată sau înfrânată, va progresa:

1. Mânia este manifestarea emoţiei interioare.

2. Furia este acumularea mâniei.

3. Răzbunarea este manifestarea violentă şi vinovată a mâniei.   Privind la comportamentele oamenilor din jur, observăm că unii justifică mânia, alţii o condamnă: 

1a. ,,Oamenii trebuie să se poarte cu mine aşa cum mă port şi eu cu ei, altfel mă enervez." 

1b. ,,Nu-mi place ca oamenii se poartă cu mine altfel decât mă port eu cu ei, dar pot trece peste aceasta, fiindcă eu mă pot controla doar pe mine (eu le voi explica însă punctul meu de vedere)." 

2a. ,,Trebuie să mă enervez ca să obţin ceea ce doresc, altfel oame- nilor puţin le pasă de mine." 

2b. ,,Pot să mă enervez pentru a-mi impune punctul de vedere, dar această metodă nu corespunde principiilor mele de viaţă şi nici nu este cel mai bun mijloc pentru a convinge." 

3a. ,,Trebuie să mă enervez, altfel mă vor considera un `papă-lapte`.” 

3b. ,,Îmi place să fiu respectat, dar mânia nu este cel mai bun mod pentru a atrage respectul celorlalţi."  

           Oamenii gestionează mânia diferit, funcţie de cele două componente ale personalităţii umane, temperamentul şi caracterul:  

1. Explozia mâniei, mânie manifestată necontrolat - accesele de furie provoacă certuri inutile, lăsând în urmă răni adânci, pe care mai târziu le regretăm. Această metodă este aparent eficientă pe termen scurt, însă strică reputaţia şi relaţiile pe termen lung.    

2. Inhibarea mâniei, mânie înăbuşită complet în public - riscul acestei metode este stricarea sănătăţii şi crearea percepţiei că oricine vă poate călca în picioare.

Furie va conduce la o explozie necontrolată într-un moment nepotrivit.

    Mânia camuflată poate fi de mai multe feluri:  

    a. Aparenta pace, însă în interior sunt nemulţumiri şi frustrări adânci.  

    b. Abordarea tăcută este atitudinea omului care încearcă să se ascundă, în timp ce se răzbună.  

    c. Colecţionarul de vânătăi, care dezvoltă complexul de inferioritate şi obiceiul de a urî. Când se umple paharul, explodează necontrolat. 

     d. Reacţia critică este manifestarea provocată de o mânie ascunsă.  e. Reacţia posesiv-agresivă este atitudinea persoanelor care ajung la scandal.   

     Recomandarea Bibliei pentru oamenii născuţi din nou este să evite mânia: ,,Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire şi zăbavnic la mânie.” (Iacov 1:19)                                               

 

15 decembrie 

    Anii trec şi obiceiurile se schimbă. Sărbătorile care fac parte din cultura noastră îşi pierd semnificaţia, devin neînţelese de tânăra generaţie; cei în vârstă caută cu melancolie frumuseţea sărbătorilor din copilăria lor şi nu o mai găsesc; nu se mai regăsesc ca mentalitate de viaţă, valori, convingeri şi priorităţi... Toate lucrurile care se schimbă ar trebui schimbate? Toate lucrurile vechi sunt rele şi toate lucrurile noi sunt bune? Cu ce putem schimba Crăciunul, amintirea întrupării Mântuitorului? Cu cine Îl putem schimba pe Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos? Cu cine Îl putem schimba pe Dumnezeu, Creatorul nostru? Cu ce putem schimba cerul? De pământ ne-am convins, ne-am săturat de el. De la un capăt la altul este la fel, indiferent de locul geografic este la fel - plin de silnicie. A venit din nou iarna, că pe aceasta nu o putem schimba. Ea se impune, ca şi suferinţa, amarul, necazurile, durerea, boala şi moartea. Şi împreună cu ea a venit şi Crăciunul. Ce este Crăciunul, care este însemnătatea lui? Biblia ne învaţă că Dumnezeu le-a dat evreilor ieşiţi din robia egipteană următorul sfat: ,,Când vă vor întreba copiii voştri: `Ce înseamnă obiceiul acesta?`, să răspundeţi: `Este jertfa de Paşte în cin- stea Domnului..." (Exod 12:26-27a). Cine are Dumnezeu are sărbători, cine rămâne cu Dumnezeu îşi păstrează sărbătorile. Sărbătorile aces- tea sunt închinarea oamenilor la adresa lui Dumnezeu, sunt aducerea aminte care manifestă mulţumirea şi recunoştinţa. Crăciunul ne aduce aminte de Hristos, de întruparea Lui în ieslea din Betleem. Crăciunul ne aduce aminte de întruparea Lui, fiindcă de născut, El nu S-a născut niciodată. El este Dumnezeu fără început şi fără sfârşit. A întrat în timp şi spaţiu prin întrupare doar la Crăciun, ca să poată veni la noi - iar noi suntem aproape să nu mai avem nevoie de El!  De ce a venit Isus Hristos în lumea noastră?

    A VENIT CA SĂ NE DESCOPERE CARACTERUL CREATORULUI:   

   1. Creatorul nostru este divin, este sfânt.   

   2. Creatorul nostru este etern.   

   3. Creatorul nostru este infinit.   

   4. Creatorul nostru este imuabil, este neschimbător.   

   5. Creatorul nostru este atotputernic, deasupra imposibilităţii.    

   6. Creatorul nostru e atotcunoscător, nu există secrete pentru El.   

   7. Creatorul nostru este atotprezent, nimeni nu se poate ascunde de El. Creatorul nostru nu este o maimuţă necuvântătoare - noi ,,suntem din neam de Dumnezeu" (Faptele Ap. 17:29). 

     Este atât de bine şi atât de frumos că Dumnezeu este Creatorul nostru! Este onoarea, misiunea şi responsabilitatea noastră să ne cinstim Creatorul. El este Dumnezeul nostru, El are milă de noi. El ne binecuvântează şi are grijă de noi. La acest Crăciun, asemenea unui copil care, maturizându-se, corectează anumite atitudini greşite faţă de părinţi, şi noi vrem să ne apropiem de Dumnezeu, să-I dăm respectul şi ascultarea, cinstea şi onoarea. Crăciunul acesta pentru orice fiinţă umană poate fi minunat în prezenţa lui Dumnezeu. Vă doresc un Crăciun minunat în prezenţa lui Isus Hristos!

 

22 decembrie 

     Dumnezeu a lucrat în vechiul testament prin profeţi, preoţi, judecători şi împăraţi, iar în Noul Testament prin apostoli. Rolul profetului era să-L prezinte pe Dumnezeu oamenilor, descoperind voia Sa pentru ei. Rolul preotului era să-i prezinte pe oameni lui Dumnezeu, cerând iertare pentru păcatele acestora. Rolul judecătorului era să  împartă dreptatea, să pedepsească pe vinovat şi să reabiliteze pe cel nevinovat. Rolul împăratului era să conducă poporul lui Dumnezeu, după legile şi rânduielile divine. Rolul apostolului era să fie trimis cu o misiune specială. Fiind în preajma Crăciunului şi încercând să înţelegem mai bine motivele pentru care Isus Hristos S-a întrupat pe pământ, devenind ,,Mântuitorul nostru care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea prin Evanghelie" (2 Tim. 1:10), aflăm faptul că El a venit între oameni ca Mare Profet, Mare Preot, Mare Judecător, Mare Împărat şi Mare Apostol.

      Acestea au fost câteva dintre oficiile pe care le-a avut Mântuitorul întrupat în Betleemul din Iudeea.

     I. ISUS MARELE PROFET ,,Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!" (Deuteronom 18:15). Această profeţie a fost făcută de Dumnezeu cu aproximativ 1400 î.Hr. şi a fost împlinită între anii 5 şi 38 d.Hr. După Moise a urmat o succesiune de mari profeţi, precum Isaia, Ieremia şi Ezechiel, însă la sfârşit a venit Hristos - ,,După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile" (Evrei 1.1-2).

    II. ISUS MARELE PREOT ,,Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poate fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului" (Evrei 2:17). A ispăşi înseamnă "a răscumpăra prin suferinţă".

   III. ISUS MARELE JUDECĂTOR ,,Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin numele Lui, iertarea păcatelor" (Faptele Ap. 10:42-43)

      IV. ISUS MARELE ÎMPĂRAT ,,A doua zi, o gloată mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: `Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!` Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: `Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”

     V. ISUS MARELE APOSTOL ,,De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu” (Evrei 3:1) Cu aproximativ două mii de ani în urmă, într-un grajd din Betleem Se întrupa în formă de copilaş veşnicul Fiu al lui Dumnezeu, Isus Hristos.

    În timp ce lumea avea profeţii ei, preoţii, judecătorii, împăraţii şi apostolii ei, S-a întrupat din eternitate Marele Profet, Marele Preot, Marele Judecător, Marele Judecător, Marele Împărat şi Marele Apostol. El S-a întrupat între noi şi pentru noi ca să ne aducă mântuirea.

29 decembrie 

      Viaţa este asemenea unui an de zile, începe şi se sfârşeşte repede, repede şi sigur. Viaţa cu Dumnezeu este asemenea Pildei talanţilor, fiecare crede că este pe drumul cel bun, până se întoarce Stăpânul şi atunci El va spune unora ,,veniţi" şi altora ,,plecaţi". Din cei trei robi ai stăpânului din pildă, doi au fost chemaţi să fie binecuvântaţi, al treilea a fost chemat să fie pedepsit. Cei trei robi, care simbolizează întreaga omenire, nu au fost despărţiţi aici, ci acolo, nu acum, ci la sfârşit. De ce pe pământ au fost împreună şi în cer au fost despărţiţi?
I. PENTRU CĂ ÎN CER SE MERGE PE BAZA CREDINŢEI
,,Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat" (Matei 25:14-15).
1. Credinţa că stăpânul se va întoarce: ,,după multă vreme stăpânul s-a întors..."
2. Credinţa că talanţii primiţi trebuie investiţi cu orice preţ: ,,...s-a dus, i-a pus în negoţ..."
3. Credinţa că la întoarcere stăpânul va cere socoteală: ,,...stăpânul s-a întors şi le-a cerut socoteală."
II. PENTRU CĂ ÎN CER SE MERGE PE BAZA CARACTERULUI
,,Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său" (vers. 16-18).
1. Caracterul vede slujirea ca fiind urgentă: ,,îndată".
2. Caracterul vede slujirea ca fiind obligatorie: ,,s-a dus şi i-a pus în negoţ".
3. Caracterul îl face pe credincios harnic şi eficient: ,,a mai câştigat cu ei alţi cinci talanţi".
III. PENTRU CĂ ÎN CER SE MERGE PE BAZA CUVÂNTULUI
,,Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!” Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!... Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (vers. 24-30)
1. A ştiut în mod greşit că Dumnezeu este rău: ,,am ştiut că eşti om aspru".
2. A ştiut în mod greşit că Dumnezeu este nedrept: ,,seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat".
3. A ştiut în mod greşit că poate să facă ce vrea: ,,ţi-am ascuns talantul în pământ".
Primii doi au adus raport de activitate şi profit pentru stăpân. Cel de-al treilea a adus critici, acuzaţii şi o caracterizare împotriva stăpânului. Din aceste motive pe pământ suntem împreună, însă în cer vom fi despărţiţi.