Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Marti 10:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 21
    Octombrie

     

    Repetiția corului de

    copii @ 10 a.m.

     

     

     

    21
    Octombrie

    Ziua voluntarului

     

    21
    Octombrie

    Ședință Comitet

    @ 3 pm

     

  • 27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    28
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    19
    Noiembrie

    Ziua mulțumirii

     

     

 

Ianuarie 2013

 
 

pagina păstorului

Ianuarie 2013

 
6 ianuarie

    Anul 2013 este oportunitatea unei noi şanse cu care Dumnezeu ne binecuvântează. Începutul unui nou an este caracterizat de sperantă şi entuziasm, de pasiune şi o nouă viziune. Învăţând din experienţele anilor trecuţi avem privilegiul să încercăm din nou să umblăm cu Dum- nezeu, asemenea marilor oameni ai Bibliei. Umblarea cu Dumnezeu ne va face asemenea Lui şi ne va apropia mai mult de cer. Cine-şi va permite să umble fără Dumnezeu, va trăi în păcat:

I. UMBLAREA DUPĂ POFETELE LOR - ,,Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le îm- plinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă după poftele lor" (Ezechiel 33:31).

II. UMBLAREA CU MÂNDRIE - ,,Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie" (Daniel 4:37).

III. UMBLAREA CU VICLEŞUG - ,,Ca unii care am lepădat meşteşugurile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu" (2 Cor. 4:2).

IV. UMBLAREA CU STRÂMBĂTATE - ,,Căci cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o" (Col. 3:25).    

Pentru oamenii care vor să umble cu Dumnezeu în anul 2013 Biblia oferă următoarele modele:

I. UMBLAREA ÎN CREDINŢĂ - Enoh ,,După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu 300 de ani... Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu" (Gen. 5:22,24). ,,Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu" (Evrei 11.5).

II. UMBLAREA CU NEPRIHĂNIRE - Noe ,,Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu" (Gen. 6:9b).

III. UMBLAREA CU ASCULTARE - David ,,Dacă vei asculta de tot ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele şi dacă vei face ce este drept înaintea Mea, cum a făcut robul meu David..." (1 Împ. 11:38).

IV. UMBLAREA CU DRAGOSTE - Ioan ,,M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl" (2 Ioan 1:4).

V. UMBLAREA CU RESPONSABILITATE - Pavel ,,Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi" (Efeseni 5:15).  

Umblarea cu Dumnezeu califică credinţa şi în final mântuirea sufletului.


13 ianuarie

Atunci când Creatorul l-a făcut pe om şi a instituit familia, a avut următoarele scopuri:
I. REFLECTAREA
Dintre toate lucrurile create, omul este singura fiinţă care este făcută ,,după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu". Aceasta înseamnă că omul Îl reflectă pe Dumnezeu. Evident, asemănarea cu Dumnezeu nu este una fizică, ci, dimpotrivă, este o asemănare spirituală şi morală. Potrivit modelului divin, în familie trebuie să întâlnim un bărbat şi o femeie, această formulă reflectând proiectul Creatorului.
II. PERPETUAREA
Una dintre binecuvântările date de Creator creaturii este ,,creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul". Dumnezeu i-a dat omului capacitatea să nască copii, în felul acesta perpetuându-se specia umană. Aşa se explică neîmplinirea Anei, soţia lui Elcana, care era foarte nefericită pentru că nu putea avea copii. Aşa se explică motivul îngrijorării lui Avraam şi a preotului Zaharia, care aşteptau harul procreerii.
III. ADMINISTRAREA
Biblia ne învaţă faptul că Dumnezeu a dat demnitate familiei, prin explicarea misiunii în creaţie: ,,...umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ" (Gen. 1:28). ,,Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în Grădina Edenului ca s-o lucreze şi ca s-o păzească" (Gen. 2:15). Responsabilitatea primilor oameni în Eden a fost să adiministreze creaţia materială.
IV. COMPLETAREA
Dumnezeu l-a expus pe Adam la o experienţă care l-a ajutat să-şi identifice propria singurătate. Împlinind porunca divină, să pună nume vieţuitoarelor create de Dumnezeu, Adam a observat că el este singura fiinţă fără pereche. Atunci Adam a avut percepţia singurătăţii şi Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur, am să-i fac un ajutor potrivit pentru el" (Gen. 2:18). Familia este mediul care elimină singurătatea.
V. DESFĂTAREA
Biblia spune: ,,Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucură-te de nevasta tinereţii tale" (Prov. 5:18). Cea mai intensă bucurie şi stare de fericire este în interiorul familiie.
VI. PROTEJAREA
,,Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ, şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea. Apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satan, din pricina nestăpânirii voastre" (1 Cor. 7:2).
VII. EDUCAŢIA
Misiunea educării copiilor nu este a instituţiilor sociale, ci a familiei: ,,Învaţă-l pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea" (Prov. 22:6).

   

20 ianuarie

 

Privind la oamenii în mijlocul cărora trăim, trebuie să acceptăm faptul că fericirea şi succesul familiei depind în mare măsură de înţelegerea şi împlinirea scopului acesteia. Scopul familiei nu este cel pe care-l afirmă conservatorii sau liberalii, ci acela pe care-l enunţă Creatorul în Biblie. Trebuie să acceptam faptul că Întemeietorul familiei ştie mai bine decât oricine altcineva care este scopul acesteia.
I. REFLECTAREA - Mărturia Divinităţii
,,Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său... parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut" (Gen. 1:27). Unitatea, relaţia şi părtăşia din Trinitate este reflectată de unitatea, relaţia şi părtăşia dintre soţ şi soţie. Din cauza aspectului triunghic al relaţiei maritale, orice disfuncţionalitate creează două probleme:
1. Probleme între soţ şi soţie
2. Probleme între soţi şi Dumnezeu.
II. PROCREAREA - Perpetuarea rasei umane
,,Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul." Dumnezeu enunţă principiul înmulţirii: ,,umpleţi pământul", dar nu menţionează numărul copiilor pentru fiecare familie, deoarece acesta este diferit de la o familie la alta.
III. ADMINISTRAREA - Stăpânirea naturii
,,Supuneţi pământul şi stăpâniţi peste...". Capacitatea de a gestiona cu autoritate şi succes este un privilegiu şi o responsabilitate ale oamenilor care-L reprezintă pe Dumnezeu.
IV. COMPANIA - Înlăturarea singurătăţii
,,Nu este bine ca omul să fie singur." Prezenţa soţiei are rolul să elimine singurătatea din viaţa soţului şi să-i ofere ajutorul.
V. DESĂVÂRŞIREA - Completarea
,,Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el." Când bărbatul îşi primeşte coasta înapoi, este `întreg`". Tot la fel, o coastă nu este mai importantă decât restul corpului, dar este ceea ce-i lipseşte corpului pentru a fi desăvârşit.
VI. DESFĂTAREA - Fericirea şi bucuria omului
,,...se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup". ,,Bucură-te de nevasta tinereţii tale.." (Prov. 5:18).
VII. PROTEJAREA - Eliminarea ispitelor cărnii
,,...apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre" (1 Cor. 7:5). Acest aspect este cel mai subapreciat în relaţia maritală, însă este cel mai bine folosit de Diavolul să distrugă soţi, soţii sau familii. Doar ignoranţa şi imaturitatea îi fac pe unii dintre oamenii căsătoriţi să creadă că acest aspect al căsătoriei este personal şi fiecare îşi poate trata partenerul oricum. Dimpotrivă, Biblia afirmă faptul că trupul soţiei este al soţului şi trupul soţului este al soţiei. În familie TREBUIE să fie unitate în toate privinţele.
VIII. EDUCAREA - Formarea caracterului
,,...nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri, pentru că dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor." ,,Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi la rândul vostru cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab.." (1 Petru 3:1,7).

 

27 ianuarie

Unitatea dintre Dumnezeu tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt este desăvârşită. Omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, de aceea este o fiinţă relaţională ,,nu este bine ca omul să fie singur...". Omul este o fiinţă sociabilă, şi în mare măsură, semnificaţia vieţii sale este determinată şi de calitatea relaţiilor pe care le realizează şi pe care le întreţine. Din acest motiv, omul are tendinţa să trăiască în grup, însă calitatea şi succesul unui grup de oameni depinde de unitatea lui.  După ce Hristos S-a înălţat la ceruri, au rămas în urmă apostolii şi mulţimea celor care s-au întors la Dumnezeu cu credinţă şi pocăinţă. Viitorul şi succesul acestui grup, numit Biserica Primară, a depins de unitatea lui. Începând cu familia, care este cel mai mic, dar şi cel mai puternic grup, orice alt grup de oameni trebuie să plătească un preţ pentru supravieţuire. Stricarea relaţiilor într-un grup de oameni este un faliment şi produce multă durere şi frustrare. Pentru că biserica locală Îl are în mijlocul ei pe Dumnezeu, dimensiunea calităţii relaţiilor frăţeşti şi a unităţi membrilor bisericii capătă valenţe dumnezeieşti. Chiar dacă unitatea bisericii locale este superioară unităţii celorlalte grupuri de oameni, ea este totuşi expusă la tensiuni. Ce anume provoacă tensiuni în unitatea unui grup, în general, şi a bisericii locale, în special? 1. Păreri, experienţe, interese şi perspective diferite 2. Bârfe, certuri şi resentimente nerezolvate 3. Lipsa de organizare, necunoaşterea sau nerespectarea locului şi responsabilităţilor care revin fiecarui membru component...  În Faptele Apostolilor, capitolul 15, este prezentată o situaţie de ten- siune din sânul Biserici. Neînţelegerea a apărut ca urmare a părerilor diferite cu privire la intepretarea Bibliei. Pe de-o parte, era ,,un grup de oameni veniţi din Iudeea" şi, pe de cealaltă parte, erau Pavel şi Barnaba. Comunitatea de fraţi din Antiohia în mijlocul căreia apăruse neînţelegerea a hătărât să-l trimită pe Pavel şi Barnaba la apostolii şi prezbiterii din Ierusalim, pentru rezolvarea conflictului. Având păreri diferite cu privire la interpretarea Bibliei, Biblia nu-i mai putea ajuta, de aceea au apelat la autoritatea apostolilor şi prezbiterilor pentru a intepreta Biblia. Ce soluţie ar mai fi avut ei să rămână în unitate, dacă nu ar fi acceptat autoritatea apostolilor şi prezbiterilor?    În mijlocul adunării din Ierusalim s-au ridicat ,,unii din partida Fari- seilor" şi au demonstrat din Legea lui Moise că noii convertiţi dintre Neamuri trebuie să fie tăiaţi împrejur. Legea lui Moise este în Biblie, însă adevărurile din Biblie trebuie armonizate în funcţie de progresia revelaţiei divine. Primul lucru care s-a întâmplat este că ,,s-a făcut multă vorbă" (Fapte  15:7). Al doilea lucru care s-a întâmplat este faptul că s-a sculat Petru şi a prezentat dovezile lucrării lui Dumnezeu dintre Neamuri. Apoi Pavel şi Barnaba au prezentat mărturiile lor, drept dovezi ale lucrării lui Dumnezeu. Apoi s-a sculat Iacov şi a interpretat textele din Biblie prezentate de unii şi de alţii, spunând apoi cum trebuie procedat în această situaţie. În final, toată adunarea a găsit de bună ,,părerea lui Iacov". Părerile împărţite au devenit o singură părere şi neînţelegerile s-au transformat în unitate. Unitatea cere preţul înţelegerii bisericii şi unitatea demonstrază calitatea bisericii.