Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Joi 7:00pm-9:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 25
    Iunie

    Summer Kids

    10 am - 12 pm

    (4-6 ani)

     

    26
    Iunie

    VBS

    Luni-Vineri (9am-2pm)

     

    09
    Iulie

    Cina Domnului

     

  • 15
    Iulie

    Mic dejun cu mamele

    de copii 0-4 ani

    @10 am

     

    27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @Betania

     

    31
    Decembrie

    PROMISIUNE

    PRIN CREDINȚĂ

     

 

Mai 2012

 
 

pagina păstorului

Mai 2012

 
6 mai


     După moartea lui Solomon în anul 931 î. Hr, cel de-al treilea împărat al Israelului, pentru următoarele două sute de ani regatul unit s-a împărţit în două - Iuda cu capitala la Ierusalim şi Israel cu capitala la Samaria. În această perioadă, Iuda a avut 20 de împăraţi şi Israelul 19. Împăraţii din Iuda au fost mai spirituali şi mai morali decât cei din Israel. Unul dintre împăraţii buni din Iuda a fost Iosafat, fiul lui Asa. El a ajuns împărat în Iuda la vârsta de 35 de ani şi a domnit la Ierusalim 25 de ani. Istoria vieţii şi slujirii lui este plină de învăţătură pentru viaţa şi slujirea fiecărui om.

I. MOŞTENIREA LUI IOSAFAT

     Tatăl său, Asa, a fost un om credincios, un împărat bun şi un lider de excepţie. Cu siguranţă modelul tatălui său l-a inspirat mult pe Iosafat.

II. CREDINCIOŞIA LUI IOSAFAT

1. A urmat exemplul de credincioşie al străbunicului său, David.

2. S-a ferit de idolatrie, fiind fidel Domnului.

3. A căutat sfatul şi poruncile lui Dumnezeu.

4. A dărâmat altarele idolatre de pe dealuri.

5. A instruit poporul, învăţându-l Legea Domnului.

6. A scos sodomiţii din ţară.

7. A organizat ţara şi armata.

8. Vecinii au avut teamă de el şi i-au adus daruri.

9. Dumnezeu a întărit domnia lui Iosafat.

10. Iosafat a ajuns mare, faimos, bogat şi respectat.

11. Dumnezeu a binecuvântat ţara cu pace în timpul domniei lui.

III. ÎNCUSCRIREA CU AHAB

     Ahab era împăratul lui Iuda şi, dacă Iosafat a fost unul dintre cei mai buni împăraţi din Iuda, Ahab a fost cel mai rău împărat din Israel. El s-a căsătorit cu Izabela, prinţesa sidonienilor. Ea a adus în Israel cultul închinării la Baal şi Astarteea, cult care a devenit religie naţională. Prorocul Ilie a omorât 450 de proroci ai lui Baal. Vizitându-şi cuscrul în Samaria, Iosafat a fost ademenit de Ahab să lupte alături de el împotriva sirienilor, cu intenţia să recupereze o cetate. Spiritualitatea lui Iosafat este pusă în evidenţă atunci când el insistă la Ahab să ceară sfatul lui Dumnezeu prin proroc. Punând viaţa cuscrului său în primejdie, Ahab se deghizează, îmbrăcându-se cu alte haine, în timp ce insistă la Iosafat să meargă la luptă cu hainele de împărat. Cu toate aceste planuri viclene, Ahab este ucis de o săgeată ,,trasă la întâmplare", timp în care Iosafat este scăpat de Dumnezeu de la moarte.

     Istoria vieţii lui Iosafat ne învaţă faptul că ascultarea şi credincioşia este răsplătită de Dumnezeu, în timp ce răutatea este pedepsită. Omul este vulnerabil, indiferent dacă este împărat sau cerşetor, viaţa fiind în mâna lui Dumnezeu, indiferent de împrejurări.

 

13 mai

     Astăzi este ziua în care, în mod convenţional, dăm cinste mamelor noastre, onorând misiunea pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o. Dacă ne permitem să trecem de realitatea liniştită a dimensiunii spirituale a bisericii, în lumea păgână a secolului douăzeci şi unu, ne confruntăm cu o realitate cutremurătoare, care însângerează sărbătoarea de Ziua Mamei.

     Rolul mamelor în existenţa umană este atât de important, încât atunci când acestea nu se mai tem de Dumnezeu, lumea aceasta devine un adevărat iad pe pământ.Privind la felul în care s-a manifestat rolul femeii în istorie, observăm cu mirare şi dezamăgire o continuă schimbare de modele, valori şi priorităţi, cu privire la realităţile fundamentale ale vieţii: bărbatul şi femeia, soţul şi soţia, tata şi mama, părinţii şi copiii. Această continuă redefinire de modele şi valori creează confuzie, instabilitate şi haos. Rolul femeii în istorie este foarte divers, în fiecare secol lansându-se un nou tipar de femeie, tipar ce corespunde schimbărilor de mentalitate ale vremii. În antichitate, întâlnim tipul de femeie care conduce ţara sau lumea: Cleopatra, Debora sau Estera.

     În Evul Mediu, femeia era asociată cu ispita, fiind principala vinovată de căderea omului în păcat. Modelul femeii cuminţi, din prima parte a secolului douăzeci, preocupată de casă şi familie, a fost înlocuit cu modelul femeii revoluţionare. Începând cu 1970, s-a lansat femeia de carieră, astfel apărând prima femeie doctor, om de ştiinţă sau prima femeie care votează. Astăzi trăim într-o lume condusă de oameni fără Dumnezeu, din cauza cărora cele mai elementare valori creştine au fost călcate în piciare, Dumnezeu, Biblia şi rugăciunea au fost scoase din şcoli,instituţii şi familii, iar destrăbălarea,violenţa şi nebunia au devenit religia Planetei Albastre. Diferit de aceste modele seculare, care schimbă poziţia şi rolul femeii de la o epocă la alta, Biblia promovează un alt tip de femeie,acelaşi în toate veacurile. Acesta este tipul de femeie credincioasă,căsătorită,cinstită, fidelă, luptătoare, harnică, echilibrată şi influentă. Aceasta este femeia care Îl iubeşte pe Dumnezeu,care luptă pentru familia ei, este femeia care naşte,creşte şi îşi educă copiii.

     Prima femeie, Eva, a fost numită ,,mama celor vii", nu ,,groparul celor morţi"(Geneza 3:20). În România au fost ucişi unsprezece milioane de copii nenăscuţi în ultimii zece ani. În Statele Unite au fost întrerupte cincizeci şi patru de milioane de sarcini, în următorii treizeci şi şapte de ani de după 1973, anul legalizării avortului.  Femeia promovată de Biblie îşi respectă soţul, îşi cinsteşte părinţii şi îşi iubeşte copiii. Este femeia care citeşte Biblia, posteşte şi se roagă pentru casa ei şi pentru ţară. Este femeia modestă, dar cu un caracter fermecător, este femeia cinstită şi responsabilă, care atrage respectul celor din jurul ei. Este femeia care face bine, care dăruieşte şi ajută, femeia miloasă şi plină de bunătate.  

     Aceasta este fata,femeia,mama pe care o cinstim astăzi,pe care o respectăm şi pe care o vorbim de bine la porţile cetăţii, pentru care rugăm să fie binecuvântată de Dumnezeul cerului şi al pământului!

20 mai


La patruzeci de zile de la înviere, fiind în prezenţa ucenicilor pe Muntele Măslinilor, Mântuitorul Hristos S-a înălţat la cer. La zece zile de la acest eveniment, Duhul Sfânt a coborât în inimile ucenicilor şi a celorlalţi credincioşi din Ierusalim, fiind trimis de Dumnezeu Tatăl şi de Hristosul înălţat.

Înălţarea Domnului declanşează o nouă dimensiune spirituală în viaţa oamenilor lui Dumnezeu. Evenimentul înălţării separă lucrarea Mântuitorului de lucrarea Mângâietorului, separă realizarea mântuirii de aplicarea acesteia. Duhul Sfânt coboară pe pământ şi cu ajutorul Lui apostolii încep evanghelizarea mondială, continuând în toată lumea, ceea ce Mântuitorul a început în Israel. Apostolii primesc calitatea de ,,martori”, câmpul de slujire se întinde până la ,,marginile pământului”, iar resursele pentru această mare lucrare se găsesc în ,,puterea primită la coborârea Duhului Sfânt”. În felul acesta ia fiinţă Biserica, care creşte şi umple pământul. Toate aceste evenimente organizate de Dumnezeu Tatăl, realizate de Dumnezeul Fiul şi aplicate de Dumnezeu Duhul Sfânt compun mântuirea lui Dumnezeu, oferită în dar tuturor oamenilor. Aceasta este dovada faptului că Dumnezeu ne iubeşte. Aceasta este dovada faptului că păcatul este insuportabil pentru Dumnezeu. Aceasta este dovada faptului ca orice om poate fi mântuit prin credinţă şi pocăinţă, scăpând de moartea veşnică din iad.

Înălţarea Domnului se desfăşoară în compania apostolilor şi a îngerilor lui Dumnezeu. De fapt, îngerii şi oamenii au fost prezenţi în toate evenimentele realizării mântuirii.

I. ANUNŢAREA MÂNTUIRII

Întruparea Mântuitorului este anunţată de îngeri către Maria şi logodnicul ei, Iosif. Mesajul acestui eveniment este faptul că Dumnezeu Îşi informează slujitorii, îi călăuzeşte şi îi protejează întotdeauna.

II. ÎNTRUPAREA MÂNTUITORULUI

Un grup de păstori, care-şi păzeau turmele noaptea pe câmp, primesc vizita unui grup de îngeri, care-i informează despre întruparea Domnului. Mesajul acestui eveniment vorbeşte despre faptul că Dumnezeu nu exclude din harul Său nici pe cei mai neînsemnaţi dintre oameni.

III. MOARTEA MÂNTUITORULUI

În timp ce Domnul Se ruga în Ghetsimani, cuprins de chinuri ca de moarte, ucenicii adormiseră. Atunci un înger a venit să-L întărească. Mesajul acestei împrejurări este faptul că niciun copil al lui Dumnezeu nu va fi singur în necazurile vieţii şi în dificultăţile slujirii.

IV. ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI

Moartea, şaisprezece soldaţi înarmaţi, piatra de la intrarea în mormânt şi sigiliul roman nu au fost suficiente să împiedice învierea Domnului. Un înger a dat piatra la o parte şi s-a aşezat pe ea. Mesajul acestei minuni a fost faptul că Dumnezeu are ultimul cuvânt, indiferent cât de adâncă este groapa în care te afli.

V. ÎNĂLŢAREA MÂNTUITORULUI

În timp ce Hristos Se înalţă la cer sub privirile mirate ale ucenicilor, doi îngeri le aduce aminte că ţinta lor este răpirea, cerul, dar până atunci trebuie să primească puterea şi să fie martori, până la marginile pământului.




27 mai


       Cincizecimea este sărbătoarea iudaică a săptămânilor (Exodul 34:22) sau a secerişului (Exodul 23:16). Sărbătorile calendarului iudaic, asemenea celorlalte popoare, erau determinate de ciclul natural al ano-timpurilor, dar şi de anumite evenimente istorice memorabile. Cincizecimea era sărbătoarea sezonului agricol de toamnă, când se strângea recolta, sărbătoare care amintea evreilor de evenimentul primirii Legii prin Moise, pe Muntele Sinai, la trei luni după eliberarea din robia egipteană. Din acest motiv, la Sărbătoarea Cincizecimii, în sinagogă, evreii citeau cele Zece Porunci şi Cartea Rut. Israeliţii aveau trei mari sărbători: Sărbătoarea Paştelor, a Săptămânilor şi a Corturilor (Exodul 23:17). Toţi bărbaţii care aveau vârsta de cel puţin 13 ani serbau aceste evenimente sfinte prin pel­erinaje la Templul din Ierusalim, unde se închinau, aduceau jerfe şi cântau cântări de mulţumire în cinstea lui Dumnezeu.

       După 40 de ani de călătorie prin pustie, evreii au intrat în Canaan şi au dat noi semnificaţii sărbătorilor lor, în funcţie de sezoanele agricole.

Aproximativ 1200 de ani mai târziu, aceste sărbători se împlinesc în marile evenimente ale mântuirii lui Dumnezeu prin Hristos. Aşa se face că Mântuitorul este prins, condamnat şi crucificat în timpul Sărbătorii Paştelelor când începea secerişul şi spicele erau tăiate. Cincizeci de zile mai târziu coboară Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în inimile înnoite ale ucenicilor în timpul Sărbătorii Săptămânilor/Secerişului.

        În timpul evenimentului Cincizecimii, Petru predică mulţimii evreilor adunaţi să vadă minunea lui Dumnezeu, spunându-le că aceasta este îm­plinirea profeţiei lui Ioel, pe care ei toţi o aşteptau (Ioel 2:28-29). Este uşor de observat că Petru, ascuns de frica iudeilor în timpul răstignirii Mântuitorului, îi confruntă acum în mod public pe evrei, primind prin Duhul Sfânt, care tocmai Se coborâse peste apostoli, o îndrăzneală supranaturală. Călăuzit de Duhul Sfânt el predică Evanghelia, explicând cum se intră în Biserica lui Dumnezeu.

1. Pocăinţă: ,,Pocăiţi-vă, le-a zis Petru"

2. Botezul în apă: ,,fiecare din voi să fie botezat"

3. Botezul cu Duhul Sfânt: ,,apoi veţi primi darul Sfântului Duh"

          Privind în raportul pe care îl prezintă Luca în Faptele Apostolilor, observăm că el precizează misiunea Duhului în slujirea aposolilor:

1. Împuternicirea: ,,Veţi primi o putere"

2. Timpul împuternicirii: ,,când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi"

3. Scopul: ,,veţi fi martori în Ierusalim... până la marginile pământului"

            Coborârea Duhului Sfânt îi transformă pe apostoli, mergând la evrei să le predice Evanghelia şi-i trasformă pe evrei, venind la apostoli să primească Cuvântul. Cincizecimea este sărbătoarea aplicării mântuirii lui Dumnezeu.