|
pagina păstorului
|
Februarie 2012
|
5 februarie
Unul dintre lucrurile MARI menţionate în Scripturi este şi Marea Împuternicire. Ea se aplică oamenilor care au făcut Marea Alegere cu privire la Marea Chemare şi au fost pregătiţi în Marea Instruire. Înainte să fie implicaţi în Marea Trimitere, ei au nevoie să experimenteze Marea Împuternicire. Această mare putere dumnezeiască este dăruită credincioşilor născuţi din nou, cu scopul slujirii altora, desăvârşirii per¬sonale şi proslăvirii lui Dumnezeu.
I. ÎMPUTERNICIŢI PENTRU EVANGHELIZARE Această împuternicire este făcută cu scopul comunicării eficiente a Cuvântului, oamenilor nemântuiţi: ,,Ci voi veţi primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului" (Fapte 1:8). Cine se va duce dacă nu cei împuterniciţi? Ce se va întâmpla cu oamenii din Ierusalim, Iudeea... dacă cei împuterniciţi nu merg la ei? De ce au primit împuternicirea dacă refuză să o folosească după porunca Stăpânului? Cum se vor duce fără împuternicire?
II. ÎMPUTERNICIŢI PENTRU MATURIZARE Această împuternicire este făcută pentru educarea poporului mântuit: ,,Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor" (Efes. 4:11-12). Cum vor ajunge desăvârşiţi sfinţii dacă nu sunt expuşi la procesul de maturizare spirituală? Pentru ce au primit credincioşii darurile de apostol, proroc, evanghelist, pastor şi învăţător, dacă nu le folosesc pentru edi¬ficarea acestor sfinţi aflaţi la început de cale spirituală? Ce se întâmpla cu Iosua, dacă Moise nu-l uceniciza? Ce se întâmpla cu Elisei, dacă Ilie nu-l maturiza? Ce se întâmpla cu cei 12 ucenici, dacă Mântuitorul nu-i ajuta să crească spiritual? Ce se întâmpla cu Tit, Timotei, dacă Pavel nu se ocupa de ei să ajungă desăvârşiţi?
III. ÎMPUTERNICIŢI PENTRU ÎNCHINARE Această împuternicire este făcută pentru sărbătorirea prezenţei lui Dumnezeu - închinare prin muzică, prin rugăciune şi prin dărnicie.
IV. ÎMPUTERNICIŢI PENTRU PĂRTĂŞIE Această împuternicire este făcută pentru unirea familiei lui Dum¬nezeu, pentru părtăşia sfântă a sfinţilor.
V. ÎMPUTERNICIŢI PENTRU SLUJIRE Această împuternicire a fost făcută pentru manifestarea dragostei lui Dumnezeu prin sfinţi, către oameni, către toţi oamenii. Eşti un om chemat la mântuirea lui Dumnezeu? Ce ai răspuns? Eşti un om chemat la instruire? La ce nivel practic ai ajuns acum? Eşti chemat la împuternicire? Ce ai făcut cu puterea până acum?
|
12 februarie
Unul dintre lucrurile MARI menţionate în Scripturi este şi Marea Poruncă. Ea se adresează oamenilor care au făcut Marea Alegere cu privire la Marea Chemare şi au fost pregătiţi în Marea Instruire şi autorizaţi în Marea Împuternicire. Mergând în Marea Trimitere, ei trebuie să facă dovada Marii Porunci. Împlinirea Marii Porunci nu poate fi realizată decât cu ajutorul Marii Asigurări. De ce Biblia porunceşte oamenilor născuţi din nou să-L iubească pe Dumnezeu şi pe cei din jur? Din cauza lipsei de iubire sau a iubirii formale - ,,Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci" (Matei 24:12). ,,Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi" (Apoc. 2:4). Cum vor reuşi oamenii născuţi din nou să se ridice la stan¬dardul iubirii divine?
1. Prin exemplul Mântuitorului ,,Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea" (Ioan 15:9). ,,Noi Îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit întâi" (1 Ioan 4:19).
2. Prin resursele Mântuitorului ,,Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre, prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat" (Rom. 5:5). ,,Roada Duhului dimpotrivă este dragostea..." (Gal. 5:22).
Care sunt tipurile de dragoste pe care le experimentează un om în viaţă? 1. Dragostea de sine - egoismul 2. Dragostea romantică - intimitatea 3. Dragostea de familie - părtăşia 4. Dragostea platonică - camaraderie 5. Dragoste divină - iubirea
De ce Marea Poruncă este formată de fapt din două porunci?
1. Cea dintâi şi cea mai mare poruncă: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dum¬nezeu tău, cu tot sufletul tău, cu toată inima ta şi cu toată puterea ta" (Matei 22:37).
2. A doua, asemenea ei: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei 22:39).
Adevărata iubire este felul în care omul se raportează la Dumnezeu şi la semenii lui. De fapt, iubirea aproapelui este manife¬starea vizibilă a iubirii lui Dumnezeu. ,,Dacă zice cineva: `Eu iubesc pe Dumnezeu` şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu-l iubeşte pe fratele său pe care-l vede, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu pe care nu-L vede?" (1 Ioan 4:20). Definiţia fariseis¬mului este să pretinzi că-L iubeşti pe Dumnezeu, în timp ce faci rău aproapelui.
|
19 februarie
Obţinerea unei performanţe este mai uşoară decât conservarea ei. Primirea sfinţeniei este mai simplă decât păstrarea acesteia. Revenirea la starea de sfinţenie, maturitate, rugăciune, pasiune, dedicare, slujire... se numeşte trezire spirituală. Acesta este idealul fiecărui păstor, dorinţa fiecărui credincios, nevoia fiecărei biserici. Biblia vorbeşte despre foarte multe treziri spirituale, una dintre cele mai evidente fiind reforma lui Iosia (640-609 î. Hr). Iosia, fiul lui Amon, a fost împărat 31 din cei 39 de ani ai vieţii lui. La vârsta de 26 de ani de ani a început reforma religioasă, care a schimbat starea lui spirituală, starea religioasă a naţiunii, atrăgând, pentru o vreme, graţia divină.
I. AVERTIZAREA CĂRŢII LEGII. Împăratul a dispus restaurarea Casei lui Dumnezeu, care era în mare măsură neglijată, de aproximativ 200 de ani, de pe vremea împăratului Ioas, în special în timpul domniei lui Manase. În timpul lucrărilor de restaurare, au găsit Cartea Legii şi când secretarul Şafan a citit din ea împăratului, acesta şi-a sfâşiat hainele. A trimis un grup de slujitori în frunte cu preotul Hilchia să întrebe pe Domnul şi Cuvântul Domnului a fost acuzator şi ameninţător pentru Israel.
II. ALCĂTUIREA PLANULUI REFORMATOR. Împăratul a convocat o întâlnire urgentă şi specială numai cu bătrânii ţării, prezentând problema şi căutând soluţii. El a încercat să-i informeze şi să-i motiveze prin Cuvântul citit în Carte. Apoi a chemat tot poporul în Templu, s-au închinat şi au citit Legea.
III. ASUMAREA LEGĂMÂNTULUI DIVIN. Împăratul a făcut legământ cu Dumnezeu, asumându-şi responsabilitatea urmării lui Dumnezeu, a respectării poruncilor, legilor şi învăţăturilor Sale. Poporul urmează exemplul împăratului şi se angajează înaintea lui Dumnezeu prin legământ.
IV. ABORDAREA REFORMEI NAŢIONALE. Împăratul a condus scoaterea lucrurilor străine din Templu, arzându-le la pârâul Chedron. A eliminat din slujbă preoţii care au promovat şi au întreţinut idolatria. A scos stâlpul Astarteii şi l-a ars la pârâul Chedron. A dărâmat casele sodomiţilor, care erau în casa lui Dumnezeu, unde erau femeile care împleteau corturi pentru Astarteea. A dărâmat toate altarele de pe dealuri, unde poporul slujit de preoţi aducea jertfe şi-şi trecea copiii prin foc, în cinstea zeului Moloh. Când reforma a fost pusă în aplicare, s-a întors la Ierusalim. Împăratul, citind în Carte, a cerut sărbătorirea Paştelor care, Scripturile menţionează, de pe vremea lui Samuel nu mai fusese ţinută.
V. ABANDONAREA REFORMEI REALIZATE. Deşi reforma lui Ioas a schimbat faţa ţării şi inima lui Dumnezeu, în mod inexplicabil, poporul s-a întors la idolatrie după moartea împăratului. La vârsta de 39 de ani, Ioas a fost omorât la Meghido de armata egipteană şi poporul l-a plâns mult pe împărat. Profetul Ieremia a fost chemat în slujbă în cel de-al treisprezecelea an al domniei lui Iosia şi acesta a făcut o cântare de jale la moartea împăratului. Nu de jale era nevoie, ci de sfinţenie, însă inima omului este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Uitându-ne la această istorie, ne speriem de nestatornicia inimii omeneşti în lucrurile sfinte şi de tendinţa ei bolnavă în lucrurile rele.
|
26 februarie
Dumnezeu a creat lumea şi o conduce prin structurile de autoritate, pe care le-a imputernicit. Aşa se face că El porunceşte cetăţenilor să respecte guvernul, copiilor să-şi respect părinţii, soţiilor să-şi respecte bărbaţii. Biblia dă un exemplu concret, atunci când spune că Dumnezeu este capulal bărbatului, bărbatul este capul soţiei şi părinţii sunt sistemu de autoritate al propriilor lor copii (1 Cor. 11:9). Din acest motiv Biblia spune că "neascultarea este tot atât de vinovată ca şi ghicirea" (1 Sam. 15:23). Uneori, în mod greşit, oamenii acceptă neascultarea cuiva, datorită anumitor merite pe care le are. Meritele nu scuză neascultarea, acesta fiind unul dintre cei mai importanţi indicatori ai credinţei şi supunerii. Împăratul Roboam, fiul lui Solomon este exemplul regelui fără Rege. El vrea ca oamenii să-l asculte, supunându-se autorităţii lui, timp în care el nu ascultă de Dumnezeu şi nu se supune Lui. El ajunge împărat la vârsta de 41 de ani şi domneşte în Iuda 17 ani. Este un împărat rău şi tot ce face, este determinat de necredinţă şi mândrie.
I. Duce o politică fără pricepere . Toată activitatea lui de împărat se rezumă la lucrurile materiale: construirea celor 13 cetăţi, consolidarea armatei şi colectarea de provizii de hrană. Pe deasupra, face idoli şi altare pe înălţimi (dealuri)
II. Acceptă influenţa unor incompetenţi într-o problemă importantă . Pentru că taxele în timpul celor 40 de ani de domnie ai tatălui său Solomon au fost sufocante, populaţia sărăcită a cerut micşorarea lor. El s-a sfătuit cu bătrânii asupra acestei probleme, însă s-a lăsat influenţat de tineri, după ce l-a cerut şi lor sfatul.
III. Se poartă aspru cu oameni nepotriviţi într-un moment nepotrivit . Respinge cu duritate dorinţa populaţiei înfometate, însă tolerează apariţia homosexualilor în ţară.
IV. Ia o hotărâre periculoasă în mijlocul unei naţiuni polarizate . Decizia lui nebunească dezbină poporul deja polarizat de intrigele lui Ieroboam şi naţiunea se împarte în Iuda şi Israel.
V. Face o decizie nebunească împreună cu un popor nestăpânit . "Când s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere a părăsit legea Domnului şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el" (2 Cron. 12:1).
VI. Se confruntă cu o ameninţare violentă alături de un popor vinovat . În al cincilea an al domniei lui, Şişac, împăratul egiptului, cucereşte Iuda, "pentru că păcătuiseră împotriva Domnului" (2 Cron. 12:2).
VII. Există o singură soluţie pentru a scăpa de suferinţă . Dumnezeu consideră pocăinţa lui Roboam spunând: "S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor..." (2 Cron. 12:7).
VIII. O lecţie amară pentru un popor adormit . Deşi pocăinţa aduce iertarea divină, ea nu elimină consecinţele umane "Vor fi supuşi lui Şişac..." (2 Cron. 12:8). Biblia încheie trist: "El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul" (2 Cron. 12:4). Aceasta este consecinţa neascultării faţă de Dumnezeu.
|
|
|