The Road from Glory to the Stable and from the Stable to the Glory |
Sărbătorile fac parte din viaţa si cultura noastră, ele ne dau bucurie, identitate şi motivaţie. Fiecare popor are sărbătorile lui, ele fiind repere ale trecutului pentru generaţia prezentă, în perspectiva viitorului. O sărbătoare, în general, ne aduce aminte de trecut, prezent şi viitor, prin faptul că dă viaţă trecutului, frumuseţe prezentului şi motivaţie viitorului. Dă viaţă trecutului, prin faptul că la orice sărbătoare ne aducem aminte şi aniversăm un eveniment din trecut. În memoria noastră revin evenimente şi oameni care nu mai sunt, dar îi păstrăm la loc de cinste în memoria noastră. Dă frumuseţe prezentului, prin faptul că o sărbătoare rupe ritmul monoton al vieţii şi totul se umple de... sărbătoare. Dă motivaţie viitorului, prin faptul că evenimentele sau persoanele aniversate ne obligă să le urmăm exemplu, motivându-ne pentru o viaţă demnă, care să-şi merite locul în memoria urmaşilor noştri. Sărbătoarea Paştelor care presupune suferinţele, moartea şi învierea Mântuitorului în glorie, este cea de-a doua ca importanţă pentru creştini după Crăciun, care sărbătoreşte naşterea Mântuitorului în grajdul din Betleem. Cuvântul Paşte (trecere) începe în limbile moderne cu aceleaşi prime trei litere din limba română: pas. Astfel, în româneşte este Paşte, în italiană este Passare, în franceză este Passer, în engleză este Passover, în ebraică este Pesah. Pentru prima oară în Biblie, întâlnim acest cuvânt în (Exodul 12:11) unde Dumnezeu învaţă poporul să jertfească un miel, pentru a-şi scăpa viaţa de pedeapsa divină care va veni peste Egipt. Sângele mielului înjunghiat a făcut ca evreii să treacă de la moarte la viaţă şi egiptenii de la viaţă la moarte. Aici, mielul de jertfă îl simbolizează pe Mielul lui Dumnezeu care va veni la împlinirea vremii, în persoana Mântuitorului Isus Cristos, să ofere oamenilor scăparea de pedeapsa divină care va veni peste Planeta Pământ. Apostolul Pavel explică mai târziu că: ,,Cristos, Paştele noastre, a fost jertfit.” (1 Corinteni 5:7) Paştele ne învaţă, printre altele, despre drumul pe care a mers Isus, plecând din Glorie şi trecând, pe rând, prin Grajd, Ghetsimani, Gabata, Golgota, Groapă şi, din nou, în Glorie... locuri ale suferinţei împletite cu trimful. 1. GLORIA. În timp ce pe Planeta Pământ oamenii se zbăteau în păcat, suferinţă, lipsuri, Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, trona în glorie. Din dragoste pentru oameni, a coborât din glorie, pentru a-i duce pe oameni acolo. Sunt mulţi întemeietori de religii, însă Cristos este singurul care a venit din cer, toţi ceilalţi vor să meargă la cer. Pentru mântuirea oamenilor, El a venit din glorie în ruşine, din bogăţie în sărăcie, din cer într-un... grajd. 2. GRAJDUL. Pentru a salva omul de mânia lui Dumnezeu, provocată de păcat, Cristos S-a întrupat prin fecioara Maria şi a murit în locul şi pentru păcatul omenesc. El S-a întrupat în cele mai modeste condiţii, pentru a fi accesibil şi celor din cea mai umilă condiţie de viaţă. Împăratul Universului a făcut dovada că ne iubeşte şi că nimic nu este prea mult, în intenţia Lui de a ne salva de la moartea veşnică. 3. GHETSIMANI. Obosit şi flămând în trup, încărcat cu toată vinovăţia umană în duh, Cristos Se roagă pentru oameni în grădina Ghetsimani. În timp ce nimănui nu-i pasă de destinul îngrozitor al omului, Cristos mijloceşte cu lacrimi ca de sânge înaintea Marelui Judecător. El a plâns acolo şi pentru oamenii care nu inspiră milă nimănui, şi pentru noi. 4. GABATA. Aşa s-a numit locul unde a fost judecat procesul lui Isus Cristos de către Guvernatorul Imperiului Roman. Paradoxal este faptul că omul a stat pe scaunul de judecător, iar Dumnezeu a stat pe scaunul de acuzat. Intenţia lui Pilat de a face dreptate a fost învinsă de interes. Toţi şi-au bătut joc de El – Irod; Pilat care Îl condamnă pe nedrept, în ciuda concluziei lui: ,,Eu nu găsesc nici o vină în El”; preoţii instigă masele de oameni; ucenicii Îl părăsesc; Iuda Îl vinde pentru treizeci de arginţi... 5. GOLGOTA. Pentru a curăţa recordul nostru vinovat în faţa sfinţeniei divine, El a murit pe cruce. Tot păcatul şi eşecul uman a fost eliminat, prin moartea Lui înlocuitoare, care a satisfăcut dreptatea şi justiţia lui Dumnezeu. Acum, mântuirea Lui este suficientă pentru absolut toţi oamenii, însă este eficientă numai pentru cei care-L acceptă în viaţa lor prin credinţă şi pocăinţă. A fost răstignit la intersecţia celor trei continente - Asia, Africa şi Europa - având acuzaţia răstignirii scrisă în cele trei limbi antice: ebraica, greaca şi latina. 6. GROAPA. Cristos nu a fost înmormântat de familie, nici de prieteni sau de sutele de oameni pe care i-a vindecat, ci de doi străini. Născut într-un grajd şi înmormântat de trecători... Aceasta a fost umilinţa şi suferinţa cu care a plătit Mântuitorul mântuirea noastră. Diavolul L-a dat pe mâna morţii şi preoţii pe mâna soldaţilor, care L-au păzit sub autoritatea sigiliului roman, ce bloca mormântul. 7. GLORIA. În dimineaţa Învierii, autoritatea divină a sfidat autoritatea soldaţilor înarmaţi şi a sigiliului roman, viaţa a sfidat moartea. Trimful Învierii şi al vieţii a influenţat pentru totdeauna cele trei sfere ale timpului - trecutul, prezentul şi viitorul. Toţi oamenii din istorie au coborât în neputinţă, în ţărâna pământului. Singurul care a înviat dintre cei morţi este Cristos, Mântuitorul. Ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă trebuie să moară? La ce-i va folosi unui om că a câştigat toată lumea, dacă va putrezi în iad? Biblia spune că aşa după cum Dumnezeu L-a înviat pe Cristos atunci, la fel ne va învia pe noi, dacă credem în El şi-L urmăm cu credincioşie şi ascultare. Destinul meu etern este în mâna mea, el depinde de alegerea şi trăirea mea. Acum se pot bucura şi săracii, bolnavii, însinguraţii pentru că învierea nu depinde de standarde intelectule, materiale, ci de credinţa în Cristos şi pocăinţa personală. Prin moartea şi învierea Sa, Cristos a învins păcatul, moartea şi pe Diavolul. Când vei citi aceste rânduri, să-ţi aduci aminte că Dumnezeu te aşteaptă la acest Paşte, să-ţi predai inima Lui prin credinţa în Cristos. Şi când va fi învierea, noi şi familiile noastre să înviem pentru glorie, nu pentru iad. Este şi şansa ta, este poate ultima şansă!
Pastor Luigi Miţoi |