Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Joi 7:00pm-9:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 13
    August

    Tabăra Şcolii duminicale 

     

    16
    August

     

    Corul şi fanfara

     

    încep repetiţiile

     

    19
    August

    Picnic @ Bunker Hill

     

  • 20
    August

    Summer Kids - 10 a.m.

     

    20
    August

    Nuntă

     

    27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @Betania

     

 

August 2011

 
 

 

pagina păstorului

August 2011

 

August 7
 

            Vorbind despre vremurile din urmă, Scriptura ne dă exemplul lui Noe: ,,Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi" (Luca 17:26-27). Următorul exemplu oferit de Scriptură este cel al lui Lot, în generaţia căruia procesul destrăbălării continuă prin pierderea interesului pentru viaţa de familie: ,,Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul Omului" (Luca 17:28-30). Scriptura continuă şirul avertizărilor: ,,Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot" (Luca 17:32). De ce să ne aducem aminte de ea? De ce anume să ne aducem aminte? Să ne aducem aminte că şi-a pierdut viaţa şi familia.

            Cum şi-a pierdut viaţa şi familia? Alături de soţul ei, Lot, au ales să trăiască într-un oraş stricat - Sodoma, un mediu imoral. Chiar dacă pe ei i-a afectat mai puţin, copiii lor au fost compromişi din punct de vedere spiritual şi moral. Preocupările oamenilor din Sodoma erau împotriva voii lui Dumnezeu, păcate care au atras blestemul Creatorului peste ei. Au venit îngerii Domnului să aducă pedeapsa peste Sodoma şi Gomora şi să scape familia lui Lot, pentru care mijlocise în rugăciune Avraam, omul lui Dumnezeu. Lot, soţia lui şi cele două fiice au fost scoase de îngeri din cetatea incendiată. Ginerii au ars împreună cu oraşul blestemat. Ce tragedie!

            Îngerii au prezentat în grabă condiţiile supravieţuirii:

1. ,,Să nu te uiţi înapoi."

 2. ,,Să nu te opreşti în vreun loc din câmpie."

3. ,,Scapă la munte" (Gen. 19:17).

            În câmpie, în oraş, familia lui Lot avea toată munca de-o viaţă, şi acum să plece cu mâinile goale?! Să nici nu se uite măcar la lucrurile pentru care-şi sacrificase relaţia spirituală cu Dumnezeu?! La lucrurile pentru care se despărţiseră de Avraam, binefăcătorul lor?! În Sodoma erau ginerii, soţii fetelor lor, care nu au vrut să părăsească oraşul destrăbălat. Să nu se oprească în câmpie, care era piaţa de desfacere a comerţului atât de înfloritor?! Să meargă la munte, în singurătate, acolo unde nu exista posibilitate de afaceri?!

            Totuşi, viaţa era mai scumpă decât toate valorile materiale îngrămădite în oraşul cuprins de flăcări. Siliţi de îngeri, ei se depărteză de oraş. Porunca era ,,să nu se uite înapoi".  Totuşi, în urmă era totul, în faţă era... nimic. Şi soţia lui Lot, mânată de aceeaşi nestăpânire cu care alesese Sodoma, s-a uitat înapoi. Oricum era obişnuită cu încălcarea regulilor Creatorului. Dintr-odată, s-a prefăcut într-un stâlp de sare, a încremenit acolo, lovită de propria neascultare. Ce paradox, să mori pe drumul salvării! Scriptura spune:,,Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot" (Luca 17:32).

1. Aduceţi-vă aminte că alegerea unui mediu de viaţă greşit conduce la pierderea vieţii şi a familiei.

2. Aduceţi-vă aminte că mediul în care trăim ne influenţează copiii, robindu-i.

3. Aduceţi-vă aminte că trăirea în păcat este un proces lent, dar sigur, şi din vecinătatea oraşului, Lot ajunge, cu timpul, în centrul oraşului.     

4. Aduceţi-vă aminte că, de obicei, copiii vor împărtăşi cultura şi valorile mediului unde cresc şi trăiesc, nu cultura părinţilor lor.

5. Aduceţi-vă aminte că pentru fiecare om există o ,,ultimă şansă" şi apoi urmează consecinţele.

            ,,Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul Omului" (Luca 17:28-30). Care este mediul în care trăieşti? Care este mediul în care-ţi cresc copiii? Uită-te la destrăbălarea cu care ,,oraşul" nostru Îl înfruntă pe Dumnezeu şi înţelege mesajul eliberării: ,,Să nu te uiţi înapoi, să nu te opreşti în vreun loc din câmpie, scapă la munte" (Gen. 19:17). Scapă acum, chiar acum.

 

 

August 14

 

    Minunea vindecrii slbnogului de 38 de ani de la Scldtoarea Betezda este foarte bine cunoscut de cititorii Bibliei. Mesajul acestei minuni pune în eviden marile realitii ale istoriei:
    1. Neputina uman în faa necazurilor vieii
    2. Mreia divin în oferirea soluiilor pentru restaurarea oamenilor
Aceast realitate care brzdeaz istoria umanitii i experiena personal a fiecrui muritor este prezent i în minunea vindecrii acestui amrât abandonat în ,,spitalul" de la Betezda.
I. NEPUTINA BOLNAVULUI
    Dezastrul din viaa acestui necjit era provocat i aplificat de muli factori:
    1. Boala - ,,bolnav de 38 de ani" (Ioan 5:3). Omul acesta era paralizat i cel mai probabil c s-a nscut aa. Un om care de 38 de ani depindea de ajutorul cuiva pentru împlinirea celor mai mici nevoi!
    2. Singurtatea - ,,nu am pe nimeni" (vers. 7a). Singurtatea, dei este o realitate, e perceput diferit, funcie de tipul temperamental. Colericii i sangvinicii au percepia singurtii mult mai accentuat decât melancolii i flegmaticii, din cauza extrovertismului i sociabilizrii lor.
    3. Inferioritatea - ,,pân s m duc eu, se coboar altul înaintea mea" (vers. 7b). Acest bolnav abandonat a ieit mereu pe locul doi, a pierdut mereu i mereu concurena cu viaa. 
    4. Formalismul religios - ,,este ziua Sabatului, nu-i este îngduit s-i ridici patul" (vers. 10). Foarte probabil c fariseii care l-au criticat pentru c i-a permis s accepte vindecarea îl cunoteau pe slbnog. Cine nu-l cunotea? Era amrâtul care depindea de mila altora de 38 de ani. Acum a venit i rândul lui s fie vindecat, potrivit agendei lui Dumnezeu, i fariseii au contestat. Era o zi în care Dumnezeu nu avea voie s vindece pe nimeni. Evreii aveau 1521 de rezoluii care-i ajutau s pzeasc cele 10 porunci i în mod deosebit cele 39 de legi pentru pzirea Sabatului.
    5. Ignorana - ,,dar cel vindecat nu tia cine este (Cel care l-a vindecat)" (vers. 13). Fiind mereu singur, nu era la curent cu evenimentele cotidiene, nu auzise despre Fiul tâmplarului din Nazaret, care, de altfel, era foarte popular în Israel. 
II. MREIA DIVIN
    În contrast cu amrciunea i limitele muritorilor, strlucete mreia i atotputernicia divin. De  mila divin, omul este separat, izolat, de propriul pcat. Soluia este pocina. Pocina este metoda împcrii cu Dumnezeu, este metoda iertrii pcatelor. Bolnavul abandonat în scldtoarea de la Betezda a avut parte de mreia divin:
    1. Mil - ,,Dup aceea era un praznic al iudeilor i Isus S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lâng Poarta Oilor, este o scldtoare, numit în evreiete Betezda, care are cinci prindvoare" (vers. 1-2). O mare srbtoare în capitala evreilor i Mântuitorul merge i El la Ierusalim. Numai c din mil, Isus nu merge la srbtoare, El merge la ,,spital". El merge la scldtoarea de la Betezda pentru c ,,în pridvoarele acestea erau o mulime de bolnavi, orbi, chiopi, uscai, care ateptau micarea apei" (vers. 3). Din mil, Dumnezeu este lâng omul bolnav, în orice zi, în orice loc.
    2. Selecie - ,,Isus, când l-a vzut, tiind c era bolnav de mult vreme, i-a zis..." (vers. 6a). Acolo erau foarte muli bolnavi, îns Domnul l-a selectat pe el. Mântuitorul cunoate în mod deplin intensitatea suferinei fiecrui om. În agenda Sa, este un moment al vindecrii. Sosise momentul pentru slbnogul care atepta de 38 de ani. Ce mreie!
    3. Instruire - ,,vrei s te faci sntos?" (vers. 6b). De aceea era acolo, în sperana c se va face sntos. Întrebarea Domnului a avut scopul s-i dea o lecie - lecia c Dumnezeu în problema iertrii i vindecrii lucreaz împreun cu omul. Omul vrea, dorete, cere, caut... i Dumnezeu, datorit credinei omului, îl iart, îl vindec. Când omul vrea, Dumnezeu poate. De aceea Dumnezeu ,,nu poate" s ierte miliardele de oameni nemântuii din lume - pentru c ei nu vor. Unii cred în mod greit c Dumnezeu face totul, alii cred în mod greit c omul face totul. Mântuitorul L-a instruit pe bolnav s tie c Dumnezeu lucreaz împreun cu omul. 
    Dumnezeu te ateapt i pe tine S VREI s fii mântuit. Spune-I, cere-I cu credin astzi.

 

 

August 21

 

            Cu 2000 de ani în urmă, în vremea în care Mântuitorul a fost în trup fizic pe pământ, în Ierusalim era spuma spiritualităţii evreieşti. Acolo era Templul, preoţii şi leviţii, acolo se celebrau sărbătorile naţionale, acolo erau seminariile teologice şi reprezentanţii marilor şcoli de gândire care influenţau societatea. Ierusalimul era la momentul acela tot ce avea Israelul mai bun. Această evaluare este sprijinită de argumente istorice, biblice, religioase, logice...

            Mântuitorul însă are un alt punct de vedere. El venea din Galileia şi mergea la Ierusalim. Galileia a fost locul unde El Şi-a petrecut cea mai mare parte a misiunii Sale pământeşti. În patria pescarilor şi agricultorilor, între oamenii aceia simpli şi nesofisticaţi, El a predicat nestingherit Evanghelia şi a făcut multe minuni. Acum Se întorcea din Galileia, mergând la Ierusalim. Ultima săptămână din viaţa umană Şi-o va petrece acolo. În Galileia nu I-a dat nimeni nicio palmă, însă în Ierusalim a fost urât, bătut, acuzat şi judecat pe nedrept, condamnat la moarte şi crucificat între doi tâlhari.

            Apropiindu-Se de Ierusalim, Mântuitorul face o afirmaţie profetică pentru Israel şi pedagogică pentru Biserică. Această afirmaţie a devenit istorie pentru Israel şi provocare pentru Biserică: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile; te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetat" (Luca 19:42-44). Mesajul Domnului înghesuit în această afirmaţie este, de fapt, propria lor istorie, îmbibată de neascultare, idolatrie, formalism, mândrie şi ipocrizie.

            1. Evreii au ratat trecutul şi prezentul, pentru că nu au cunoscut lucrurile lui Dumnezeu: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile..." Pentru ei legile şi tradiţiile lor au fost mai importante decât Cuvântul lui Dumnezeu. Ei i-au dispreţuit pe prorocii care au vorbit din partea lui Dumnezeu, punându-şi încrederea în ei, în Templu, în descendenţa din Avraam. Ei, religioşi şi formalişti, dar necunoscători de lucrurile lui Dumnezeu. Lucrurile lui Dumnezeu din Evanghelie mai întâi informează mintea: ,,credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos" şi, în al doilea rând, formează caracterul: ,,Dacă aduceţi mult roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslvit. Şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei."

            2. Pacea şi binecuvântarea vin doar prin cunoaşterea lucrurilor lui Dumnezeu: ,,...lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea." Lucrurile lui Dumnezeu conduc întotdeauna la pace, la dragoste şi iertare, însă ei au fost măcinaţi de invidie, răutate, duşmănie, invidie şi ipocrizie.

            3. Pentru fiecare om, familie, popor există o vreme limitată a cercetării: ,,Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi... Pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării." Este limitată vremea când Dumnezeu îl expune pe om la Evanghelie în mod direct, în ciuda faptului că, la modul general, oricine se poate pocăi oricând, în timpul vieţii. Harul lui Dumnezu este gratis, dar nu este ieftin.

            4. Nepăsarea faţă de cercetarea lui Dumnezeu duce la pierzare: ,,Vor veni zile, când vrăjmaşii... te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii din mijlocul tău..." Neascultarea în general şi neascultarea de Dumnezeu în special au consecinţe dramatice.

            A venit vremea când Dumnezeu Şi-a retres protecţia şi binecuvântarea de peste acest popor neascultător şi mândru şi armatele lui Titus, fiul lui Vespasian, ,,i-au făcut una cu pământul, pe ei şi pe copiii din mijlocul lor."

            Istoria evreilor este însângerată şi are caracter pedagogic pentru Biserică. Dumnezeu nu S-a schimbat, exigenţa sfinţeniei Sale n-a putut fi înlocuită nici de legalismul iudeilor şi nu va putea fi înlocuită nici de libertinajul Bisericii. Mesajul este simplu, clar, dar extrem de aspru: ,,Cine cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu astăzi are pace şi va fi protejat de vrăjmaşi. Cine cunoaşte vremea cercetării astăzi, Dumnezeu îi va scăpa viaţa şi copiii."

 

 

August 28

 

Foarte des se repetă afirmaţia: ,,Atât de corect şi fidel eşti cu partenerul, cât de corect şi fidel eşti cu Dumnezeu." Este corectă afirmaţia? Ce argumente aveţi? Dacă această afirmaţie este corectă, atunci relaţia spirituală personală de calitate pe care un om o are cu Dumnezeu devine o garanţie a unei relaţii de familie de calitate. Dacă această afirmaţie este corectă, înseamnă că fidelitatea partenerului este în mare măsură rezultatul fidelităţii faţă de Dumnezeu. Între viaţa cu Dumnezeu şi viaţa cu partenerul există similarităţi:

1. PĂRĂSIREA: ,,va lăsa pe tata şi pe mama"

            Adevărata pocăinţă înseamnă să regreţi unele fapte, acţiuni, lucruri din trecut, să le mărturiseşti şi să le părăseşti. Obiceiuri rele, anturaj nepotrivit, valori şi priorităţi greşite, toate câte sunt rele în trecut, trebuie părăsite. Tot aşa se întâmplă şi în viaţa de cuplu. Casa părintească şi membrii familiei rămân în urmă, prietenii, modul în care îşi cheltuie timpul şi banii, priorităţile şi valorile vieţii... toate se schimbă. ,,De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup" (Gen. 2:24). Orice lucru din trecutul partenerilor trebuie subordonat relaţiei de cuplu, altfel va deveni un posibil duşman al familiei. Omul nu poate fi şi cu lumea şi cu Hristos. Tot la fel omul nu poate fi şi cu lumea şi cu partenerul.

2. DEDICAREA: ,,se va lipi de nevasta sa"

            Omul care a experimentat pocăinţa faţă de păcat este copleşit acum de o înflăcărată pasiune pentru Dumnezeu. Această stare, care-l eliberează de legăturile trecutului, îl predispune la o dedicare profundă, la un angajament responsabil. Un om credincios nu se va putea dedica lui Dumnezeu, dacă inima lui nu a fost dezlipită de orice alt lucru. Numai o detaşare totală faţă de lucrurile lumii va face posibilă o identificare reală cu Hristos. Tot aşa se întâmplă şi în viaţa de cuplu. Atunci când omul, prin căsătorie, intră în dimensiunea vieţii de familie, se eliberează de responsabilităţile trecutului, dedicându-se cu trup şi suflet partenerului. Nimic nu mai este ,,al meu", ci totul este ,,al nostru". O persoană care nu a părăsit trecutul, nu se poate angaja în prezent. Altfel, partenerul va intra în competiţie cu membrii familiei din care provine, cu prietenii şi anturajul din trecut. În vacanţă merge cu prietenii, nu cu partenerul, masa o serveşte cu părinţii, nu cu partenerul, timpul liber şi-l petrece cu fraţii, nu cu partenerul. Lipsa de dedicare faţă de partener dovedeşte lipsa părăsirii persoanelor şi lucrurilor din trecut, care intră în concurenţă cu partenerul. Singurătatea prelungită la care este expus partenerul îl va determina să-şi găsească şi el un mod de a-şi petrece timpul. Biblia spune: mai întâi ,,va lăsa pe tata şi pe mama", apoi ,,se va lipi de nevasta sa".

            Omul care se lipeşte de partener trebuie să se dezlipească de toate celelalte persoane. Calitatea lipirii de partener este direct proporţională cu calitatea dezlipirii de ceilalţi. Omul nu poate fi dedicat şi lumii şi în acelaşi timp şi lui Hristos. Tot la fel omul nu poate fi dedicat şi lumii şi în acelaşi timp şi partenerului.

3. UNIREA

            Unirea cu Hristos în viaţa spirituală este asemenea unirii cu partenerul în viaţa de familie. Unirea cu Hristos este posibilă şi calitativ atunci când omul părăseşte lumea în care a trăit în trecut, dedicându-şi viaţa în exclusivitate lui Dumnezeu în prezent. Părăsirea lumii şi dedicarea pentru Dumnezeu va crea o identificare profundă cu divinitatea. Tot aşa se întâmplă şi în viaţa de cuplu. Unirea la nivelul emoţional, intelectual, spiritual şi fizic va fi posibilă în măsura în care există dezlipire la nivel emoţional, intelectual, spiritual şi fizic. Biblia prezintă lipirea ca pe efectul unei cauze: ,,şi se vor face un singut trup". Când? Când ,,va lăsa pe tata şi pe mama" şi, de asemenea, când ,,se va lipi de nevasta sa".

            Vrei o relaţie spirituală cu Dumnezeu în perspectiva mântuirii sufletului? Părăseşte lumea şi păcatul, dedică-te cu responabilitate lui Dumnezeu şi plăteşte preţul lipirii de Creator.

            Vrei o relaţie de familie solidă în perspectiva fericirii? Părăseşte lumea trecutului, dedică-te cu responsabilitate partenerului şi vieţii de familie şi plăteşte preţul lipirii.