Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Marti 10:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 21
    Octombrie

     

    Repetiția corului de

    copii @ 10 a.m.

     

     

     

    21
    Octombrie

    Ziua voluntarului

     

    21
    Octombrie

    Ședință Comitet

    @ 3 pm

     

  • 27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    28
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    19
    Noiembrie

    Ziua mulțumirii

     

     

 

Martie 2011

 
 

 

pagina păstorului

Martie 2011

 

6 Martie

 

Instinctul religios este prezent din naştere în inima fiecărui muritor, dovada fiind faptul că fiecare popor are o anumită formă de religie. Fiecare om vrea să ştie ce anume trebuie să facă pentru sufletul lui, această certitudine oferindu-i linişte şi pace sufletească. Viaţa spirituală este foarte complexă şi mulţi creştini nu se bucură de toate etapele ei. În viaţa fizică fiecare etapă are frumuseţea ei - copilăria, pubertatea, adolescenţa, tinereţea, viaţa de adult, bătrâneţea. În fiecare dintre ele Dumnezeu a aşezat măreţia. Asemenea vieţii fizice, şi în viaţa spirituală sunt câteva etape distincte pe care, înainte de înălţarea la cer, Mântuitorul le enumeră în dialogul pe care-L are cu ucenicii:

            1. ETAPA MÂNTUIRII: ,,după patima Lui, li S-a arătat viu prin multe dovezi" (Fapte 1:3). Patima Domnului se referă la moartea Sa înlocuitoare, când a suferit pentru păcatele oamenilor, îndreptăţindu-i înaintea justiţiei lui Dumnezeu. Mântuirea aceasta este organizată de Dumnezeu Tatăl, este realizată de Dumnezeu Fiul şi este aplicată de Dumnezeu Duhul Sfânt. Ea este oferită în dar omului, care trebuie să o accepte prin credinţă şi pocăinţă. Acceptarea mântuirii îl face pe om credincios, neacceptarea îl face necredincios. Mântuirea implică naşterea din nou şi sfinţirea. Viaţa schimbată confirmă primirea mântuirii lui Dumnezeu. Ucenicii deja mântuiţi au întrebat despre sfârşit (escaton), crezând că după mântuire vine răpirea, însă Domnul a spus că răpirea umează mai târziu; acum vine slujirea.

            2. ETAPA ÎMPUTERNICIRII: ,,voi veţi primi o putere când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi" (v. 8). Umplerea cu Duhul Sfânt aduce resursele cerului în credinciosul mântuit, în perspectiva slujirii: ,,şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în Iudeea..." (v. 8). Botezul cu Duhul are multe alte beneficii în viaţa spirituală:

 a) O credinţă puternică şi o perspectivă duhovnicească a vieţii

 b) O consacrare jerfitoare pentru misiune şi evanghelizare

 c) O aşteptare intensă pentru revenirea Domnului

 d) O imitare deplină a sfinţeniei Mântuitorului

 e) O închinare plină de entuziasm în rugăciune, cântare, post şi citirea Bibliei        

 f) O puternică părtăşie frăţească

 g) Un respect desăvârşit pentru autoritatea Scripturilor

            Etapa mântuitoare are legătură cu persoana Duhului Sfânt, în timp ce împuternicirea are legătură cu puterea şi darurile Duhului. Împuternicirea nu are rol mântuitor, dimpotrivă, este făcută doar oamenilor mântuiţi, iar vorbirea în limbi confirmă primirea acestei împuterniciri. Ea pregăteşte credinciosul mântuit pentru lucrarea de slujire.

            3. ETAPA TRIMITERII: ,,şi-Mi veţi martori în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului" (v. 8). Ucenicii sunt interesaţi de ei - sunt deja mântuiţi, acum să vină Domnul şi să-i ducă în slavă. Domnul este interesat de o armată de oameni mântuiţi, împuterniciţi cu resurse cereşti pentru a fi trimişi să câştige lumea întreagă pentru Dumnezeu. Ucenicii vor escatonul (răpirea), Domnul deocamdată vrea slujirea: ,,Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ... Apoi va veni sfârşitul" (Matei 24:14). Slujirea aceasta trebuie să fie în funcţie de chemarea fiecăruia (Rom. 12:7), e pentru cei din jur (1 Cor. 12:7), e în funcţie de darul primit (1 Pt. 4:10) şi în funcţie de măsura de putere spirituală (1 Pt. 4:11).

            4. ETAPA RĂPIRII: ,,Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer" (v. 11). Va veni o zi când Se va întoarce Regele după oamenii pe care i-a mântuit, după credincioşii care L-au urmat şi L-au slujit, punându-şi viaţa la dispoziţia Lui.

 

 

13 Martie

           

            Botezul în apă este mărturia publică a unei conştiinţe curăţite de păcat, eliberate de robia firii şi puse în slujba lui Dumnezeu. Solemnitatea, responsabilitatea şi importanţa acestui legământ implică maturitatea şi discernământul unui adult, motiv pentru care copiii nu se califică pentru a se boteza. Oamenii care-şi dedică viaţa lui Dumnezeu prin credinţă şi pocăinţă, primind mântuirea lui Dumnezeu, devin un anumit fel de oameni. Împăratul David, scriind Psalmul 133, apreciază măreţia părtăşiei frăţeşti, pe care o compară cu untdelemnul pentru ordinarea preoţilor şi cu roua Hermonului. Privind la simbolurile conţinute în acest psalm putem desprinde câteva învăţături folositoare.

            1. MÂNTUIREA: ,,Iată ce frumos şi dulce este să locuiască fraţii împreună" (v. 1). Fraţii reprezintă categoria oamenilor mântuiţi, credincioşi lui Dumnezeu şi Cuvântului Său. Evanghelistul Marcu descrie mântuirea spunând: ,,Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit" (Marcu 16:16). Oamenii mântuiţi devin ,,fraţii" Domnului. 

            2. UNITATEA: ,,Iată ce frumos şi dulce este să locuiască fraţii împreună" (v. 1). Unitatea este una dintre caracteristicile ,,fraţilor". Pentru ei este bine şi frumos să locuiască împreună, în ciuda tuturor dificultăţilor care le implică unitatea. Infidelitatea, trădarea, divorţul sunt falimente ale unităţii. ,,Fraţii" plătesc preţul unităţii, oricât de mare ar fi, altfel îşi pierd poziţia de fraţi.

            3. UNGEREA: ,,Este ca untdelemnul de preţ.." (v. 2). Untdelemnul este unul dintre cele mai importante simboluri ale Duhului Sfânt. În timpul ordinării preoţilor se turna pe capul lor o amestecătură de untdelemn şi mirodenii, ca un simbol al ungerii sfinte. Folosind această imagine, David spune că unitatea fraţilor este ca untdelemnul care, turnat pe capul lui Aaron, se coboară pe barbă şi apoi pe marginea veşmintelor. Asemenea untdelemnului, şi Duhul Sfânt care împuterniceşte fraţii Domnului, Se coboară pe cap, pe barbă şi apoi pe veşmintele lor.

            Prima instanţă pe care o atinge Duhul Sfânt este mintea. Un om mântuit, sfinţit şi împuternicit este o făptură nouă. Mintea lui este golită de valorile, priorităţile şi gândurile lumii, păstrând doar ,,gândul care era şi în Hristos Isus". Fraţii pot trăi în unitate pentru că au o minte nouă, duhovnicească, o minte ale cărei judecăţi nu mai au în vedere decât unitatea fraţilor, decât unitatea trupului lui Hristos. Sunt soţi sau soţii care îşi părăsesc partenerul după luni sau ani de căsătorie, în ciuda legământului făcut şi a iubirii de la început. Dacă o astfel de legătură, care este cea mai puternică dintre legăturile pe care le fac muritorii, se poate rupe, ce fel de legătură este legătura fraţilor, încât rezistă presiunilor infidelităţii şi trădării? Este ungerea Duhului, care împodobeşte fraţii cu o minte nouă, duhovnicească. Convingerile, valorile, mentalitatea, transparenţa, motivaţiile... sunt determinate de ungerea Duhului. Credincioşii care se botează trebuie să aibă o minte eliberată de păcat. 

            A doua instanţă pe care o afectează ungerea Duhului este vorbirea, care primeşte calitate dumnezeiască. Cine poate schimba automatismele verbale ale unei persoane de 20, 30, 40 de ani sau mai mult? Fraţii sunt oameni mântuiţi, eliberaţi de murdăria minţii şi de murdăria vorbirii. O minte curăţită se va exprima diferit. Scripturile îndeamnă ,,fraţii să vorbească între ei cu psalmi şi cântări de laudă",  timp în care firea minte, judecă, face glume proaste, înşeală, bârfeşte, critică... Oamenii care mărturisesc în mod public curăţia cugetului lor trebuie să facă dovada unei vorbiri sănătoase, echilibrate, constructive şi duhovniceşti.

            A treia instanţă afectată de ungerea Duhului este vestimentaţia. Rolul iniţial al vestimentaţiei a fost să acopere goliciunea fizică. Îndepărtarea de Dumnezeu, pierderea spiritualităţii au afectat negativ gusturile şi obiceiurile oamenilor. ,,Fraţii" sunt oamenii mântuiţi de stricăciunea lumii, cu o minte sănătoasă, cu o vorbire echilibrată şi cu o îmbrăcăminte decentă.

            Botezul în apă nu mântuieşte, fiind făcut de oameni deja mântuiţi, oameni care au devenit prin credinţa în Dumnezeu şi pocăinţa de păcat ,,fraţii Domnului". Mintea, vorbirea şi vestimentaţia lor este asemenea Regelui lor, Isus Hristos, Domnul slavei. Într-o zi, după cum promite Scriptura, acest Domn Se va întoarce să-i ia în slavă pe ,,fraţi".

            Unde vei fi atunci? Probabil unde eşti acum. Mântuirea este şi pentru tine, Dumnezeu te aşteaptă, crede în El şi pocăieşte-te.

 

 

20  Martie

 

            Fiecare muritor caută o relație din care să primească siguranță, prietenie, stabilitate, bucurie, încredere și dragoste. Fiecare om este în căutarea unui alt om care să-l iubească așa cum este. Pasiunea este instantanee, sezonieră și independentă de voința noastră, în timp ce dragostea este progresivă, permanentă și dependentă de voința omului. Dragostea conține pasiune, se pretează la disciplină, este concentrată pe fericirea persoanei iubite și crește pe timp ce trece. Pasiunea nu conține dragoste, nu se disciplinează, este concentrată pe fericirea propriei persoane și se epuizează odată cu trecerea timpului. Dacă intensitatea iubirii nu ar depinde de îndrăgostit, atunci Mântuitorul nu i-ar porunci omului să iubească. Dumnezeu nu ne poruncește decât lucruri care depindă de noi și stau în puterea noastră să le săvârșim. Fiecare om caută în viață iubirea, aceasta fiind de departe cea mai mare dintre nevoile umane. Cum se ajunge la ea, cum se păstrează și cum se crește dragostea?

I. VIAȚA ESTE DEFINITĂ PRIN RELAȚIE

            Relațiile sunt de multe feluri - spirituale, umane... Relația spirituală cu divinitatea se manifestă prin credință și pocăință, având drept scop mântuirea, slujirea și umblarea cu Dumnezeu. Relațiile umane cu familia, prietenii, colegii sau vecinii au drept scop prietenia, înțelegerea și ajutorul reciproc. Relația spirituală dă putere, stabilitate și integritate relațiilor umane. Din acest motiv, căsătoria dintre două persoane născute din nou este solidă, transparentă și pentru restul vieții. Ceea ce omul numește FERICIRE este tocmai rezultatul unor astfel de relații. Singurătatea, trădarea, infidelitatea, nesiguranța, suspiciunile, gelozia conduc la nefericire.

II. RELAȚIA ESTE DEFINITĂ PRIN COMUNICARE

            Dacă viața unui om depinde de relația cu Dumnezeu și de relația cu oamenii, atunci relațiile depind de comunicare. Nu există relație fără comunicare. Și tăcerea este un mod de a comunica nemulțumirea, supărarea, disprețul sau mânia. Dincolo de asta, comunicarea poate fi verbală sau nonverbală (gesturi, atitudini...). Comunicarea are câteva componente:

   • conținutul comunicării, adică informația transmisă - CE SPUI

   • tonul, atitudinea și gesturile folosite, adică metoda transmiterii informației - CUM SPUI.

            Cele mai multe conflicte între oameni în general și în familie în special, se produc din cauza folosirii unui ton răstit, a unei atitudini de superioritate sau nepăsare, sau a unor gesturi răutăcioase, mânioase... adică a CUM SPUI. Mulți oameni spun CE TREBUIE, dar CUM NU TREBUIE. Aceeași afirmație își poate schimba sensul în funcție de tonul, atitudinea, sau gesturile care o însoțesc. Comunicarea este metoda relației, a dialogului între două lumi, între două culturi, între doi oameni diferiți. Din acest motiv, comunicarea are foarte multe bariere, care trebuie depășite de persoanele angajate în dialog: lipsa de educație, de interes, nervii, frustrări personale, așteptări înșelate, întreruperile, nerăbdarea. Lipsa comunicării conduce la lipsa încrederii și neîncrederea conduce la lipsa iubirii. Nu există viață fără relații, nu există relații fără comunicare, fără încredere și fără iubire.

III. COMUNICAREA ESTE DEFINITĂ DE DISCIPLINĂ ȘI MATURITATE

            Femeile comunică ușor, împărtășind sentimentele și gândurile lor. Bărbații comunică mai greu, fiindcă ei împărtășesc idei. Ei au nevoie de disciplină pentru a comunica mai mult, întărind în felul acesta încrederea, iubirea și relația cu soția. Lumea bărbaților este tăcută, cenușie, sufocată de concurență, epuizată de performanțe, aglomerată de idei. Lumea femeilor este foarte volubilă, eliberată de performanță, orientată spre relații, manifestarea iubirii și bunătății. Lumea femeilor este concentrată pe comunicare. Prin căsătorie un bărbat își unește viața cu o femeie și fiecare crede că celălalt este din aceeași lume. Rezultatele sunt ușor de anticipat. În clipa următoare începe războiul influenței, în care fiecare dintre cei doi încearcă să-și impună stilul. Bărbatul vrea o familie tăcută, plină de idei și realizări. Femeia vrea o familie volubilă, plină de comunicare și relații puternice. Cine va câștiga? De multe ori câștigă judecătorul...

            Fiecare muritor caută o relație din care să primească siguranță, prietenie, stabilitate, bucurie, încredere și dragoste. Va fi OARE pregătit să plătească prețul relației, al comunicării, al disciplinei și maturității? Familia este o școală, o artă, un har, o minune, o parte din cer... Familia este soluția lui Dumnezeu pentru a fi fericiți.

 

 

27 Martie

               

Comorile reprezintă un mare interes pentru muritori, însă cea mai mare comoară din lumea umană este tovarășul de viață. Domnul spune o pildă în Matei 13:44-46, care, deși nu are legătură directă cu familia, poate fi aplicată la viața de căsătorie. În pildă se spune că un om a descoperit o comoară într-o țarină și, pentru a și-o însuși, a vândut tot ce avea și a cumpărat țarina în care era ascunsă comoara. Scopul Mântuitorului spunând această pildă a fost să explice faptul că orice om trebuie să renunțe la tot ce are în lumea aceasta pentru a intra în posesia comorii ascunse în țarină, comoara fiind Domnul Isus Hristos. Chiar dacă pilda nu a fost scrisă în legătură cu viața de familie, putem face o aplicație, din care să desprindem câteva gânduri folositoare pentru alegerea partenerului de viață:

  I. CAUTĂ VALOAREA - ,,o comoară ascunsă într-o țarină". Lumea este plină de fete și toate par a fi la fel. După ce devin soții, unele sunt soții bune, altele sunt altfel. Cum poate un băiat să descopere comoara din țarină, cum poate deosebi comoara autentică de cea falsă?

            1. Printr-o căutare înțeleaptă. Asta presupune să caute într-un anumit loc, pentru că sunt locuri unde o fată serioasă nu are ce căuta. Calitatea locului frecventat de o fată confirmă caracterul fetei. Dacă nu va avea principii ca fată, cel mai probabil că nu va avea nici ca femeie.

            2. Printr-o observare atentă. Observarea se face în timp, de aceea o decizie grăbită poate fi fatală. Nimeni în viață nu te poate face fericit sau nefericit așa de bine ca și tovarășul de viață.

            3. Printr-o evaluare obiectivă. Un lucru pe care trebuie să-l păstrezi toată viața, fără dreptul de a-l schimba, trebuie căutat cu înțelepciune, trebuie observat cu atenție și trebuie evaluat cu obiectivitate. Metoda folosită pentru evaluare este decisivă. Confirmarea propriei conștiințe (neasediate de uraganul pasiunii), confirmarea părinților care au trecut odată prin experiența propriei lor căsătorii și confirmarea lui Dumnezeu sunt metode absolut indispensabile.

  II. INVESTEȘTE TOTUL - ,,se duce și vinde tot ce are". Când un băiat matur din punct de vedere fizic, spiritual, emoțional, intelectual și material a ajuns la vremea să se căsătoreasc, trebuie să caute comoara ascunsă. După ce o găsește trebuie să facă următorii pași:

            1. Pasul siguranței. El trebuie să se asigure că a găsit comoara autentică. Fiecare tânăr are un anumit tezaur pe care nu-l poate investi bine decât o singură dată.

            2. Pasul sacrificiului. El trebuie să investească tot ce are, tot ce este și tot ce știe în acea relație. Infidelitatea, neseriozitatea, iresponsabilitatea îl vor face incompatibil pentru a avea comoara.

            3. Pasul selectării. El va avea un singur scop - comoara. Restul nu mai are valoare, deoarece comoara în sine este cea mai mare valoare. Comoara va avea prioritate, inclusiv în separarea de părinți și ceilalți membri ai familiei. Singurul lucru cu care va rămâne, după ce a renunțat la tot ce avea, este comoara. Comoara însă este nu doar necesară, ea este și suficientă.

  III. BUCURĂ-TE DEPLIN - ,,cumpără țarina". Bucuria este condiționată de mai mulți factori; intenția cumpărării nu este suficientă.

            1. Bucuria este condiționată de calitatea căutării (locul, timpul, metoda căutării).

            2. Bucuria este condiționată de autenticitatea comorii. Înainte de căsătorie toate fetele (sau băieții) sunt bune, serioase, pocăite, vorbesc frumos, promit... După nuntă, unele se răzgândesc.

            3. Bucuria este condiționată de sacrificiul investiției pentru a cumpăra țarina. Cine nu se sacrifică pentru viața de familie, cel mai probabil nu va avea familie. 

            Dumnezeu a dat fiecărui muritor dreptul să se căsătorească o singură dată, de aceea calitatea căsătoriei trebuie să fie suficientă pentru a rezista prin dificultățile vieții până la sfârșit.