Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Decembrie 2010

 
 

 

pagina păstorului

Decembrie 2010

 

5 decembrie

 

Suntem în ultima lună a anului 2010 şi multe dintre lucrurile promise lui Dumnezeu în acest an le-am înghesuit în decembrie. La sfârşitul anului trecut, ne-am dorit mult să primim din partea lui Dumnezeu încă un an de viaţă şi prin îndurarea Sa am trăit şi suntem sănătoşi. Ce am făcut cu anul 2010 pe care ni l-am dorit?

            În Evanghelia dup Luca 13:6-9, Mântuitorul spune Pilda smochinului neroditor cu scopul să transmită un mesaj, un mesaj al urgenţei rodirii. În această pildă, stăpânul viei este Dumnezeu, smochinul sădit în vie este omul şi vierul este Hristos Domnul. Smochinul este primul pom pomenit în Biblie (Gen. 3:7) şi poate da rod aproximativ zece luni dintre cele douăsprezece ale anului. Spre deosebire de alţi pomi, smochinului îi cresc mai întâi fructele şi apoi frunzele. Probabil unicitatea, excelenţa şi productivitatea smochinului L-au determinat pe Mântuitorul să-l compare cu omul. 

            Accentul pildei cade pe nemulţumirea Stăpânului din cauza lipsei de rod a smochinului. El este supărat că de trei ani caută rod în smochin şi nu găseşte, motiv pentru care îi spune vierului să-l taie, altfel face umbră degeaba. Este uşor de înţeles că obiectivul Stăpânului cu smochinul a fost rodul, nicidecum umbra sau decorul frunzelor care foşneau şi se clătinau în bătaia vântului. Dacă smochinul făcea umbră înseamnă că avea frunze şi frunzele cresc în urma rodului. Stăpânul a fost îndreptăţit să caute rod în smochin, în primul rând pentru că a aşteptat trei ani şi, în al doilea rând, pentru că prezenţa frunzelor vorbea despre prezenţa roadelor. Şi totuşi dincolo de frunze nu avea niciun rod. Deşi Dumnezeu este bun şi iubitor, a dispus cu fermitate vierului să taie smochinul din cauza lipsei de rod. Umbra şi decorul frunzelor nu L-au impresionat deloc. Este important să remarcăm faptul că Stăpânul urmăreşte şi evaluează rodul smochinului.

            Dumnezeu VINE şi CAUTĂ rod în anul 2010, pe care noi l-am cerut de la El. Care este scopul pentru care l-am cerut? Rod sau frunze clătinate de vânt? Frunzele nu aduc niciun beneficiu Stăpânului, ele cad toamna şi, devenind gunoi, trebuie strânse de vier şi aruncate. Frunzele nu au valoare. Ceea ce urmăreşte Stăpânul este rodul, el este folositor, este bun de mâncat şi el conţine seminţele pentru înmulţire. Prezenţa frunzelor l-a indus în eroare pe Stăpân. A auzit foşnetul frunzelor care promiteau rodul, le-a văzut mişcându-se încoace şi încolo în bătaia vântului şi a ştiut că acolo unde suntfrunze este şi rod. Frunze au fost, mişcare şi zgomot au fost, dar rod nu. Decizia a fost categorică: TAIE-L. Nu este aspră? Ba da, dar în via Stăpânului smochinii TREBUIE să facă rod sau sunt tăiaţi.

            Pentru mulţi anul 2010 a avut umbră din belşug - umbra nepăsării, iresponsabilităţii, absenţei... A avut frunze, mult foşnet, multă mişcare şi agitaţie provocate de bătaia vântului. Este decembrie şi Stăpânul caută rod. Este ultima sută de metri. Probabil că a căutat rod în ultimele luni şi nu a găsit; frunze au fost, dar rod nu. Decembrie este ultima lună şi Stăpânul caută rod. Dacă nici în decembrie nu este rod, dacă nici în ultima lună nu rodeşte, atunci când? Ce motiv are Stăpânul să-l ţină pe proprietatea Lui? Şi-a schimbat El priorităţile? Are El nevoie de frunze? Accept şi frunzele? Vecinii Viei Stăpânului, ateii secolului 21, au reuşit să-I schimbe principiile? Şi-a abandonat El obiectivele? Se va mulţumi El cu nimic sau doar cu frunze? Va depinde El de nişte oameni ocupaţi şi nepăsători, care-şi vând sufletul pentru lucrurile lumii acesteia? Oameni pentru care pământul cu valorile lui este mai important decât cerul? Va sta El la mâna unor nefericiţi căutători de bani, de putere şi plăceri? Nu, categoric nu. Stăpânul este statornic, este stabil, este acelaşi, ieri, azi şi în veci. El are principii. Cuvântul Lui este DA şi AMIN. El este veşnic şi statornic, nu Se schimbă. Este decembrie! Este ultima lună! Unde este rodul? Unde este rodul? Unde este rodul pentru Stăpân?

 

 

12 decembrie

 

            Samuel este una dintre figurile proeminente ale Vechiului Testament, fiind ultimul dintre judecători şi primul dintre profeţi. El a slujit în perioada tranziţiei de la teocraţie la monarhie, încoronând primii doi împăraţi ai lui Israel, pe Saul şi pe David. Bătrânii poporului au cerut un împărat peste naţiune, invocând următoarele motive:

            1. Samuel era deja bătrân.

            2. Fiii lui, pe care el îi pusese judecători în locul lui, erau răi.            

            3. Israel dorea să aibă un împărat peste ei, asemenea celorlalte naţiuni.

            Samuel s-a mâhnit foarte tare, însă Dumnezeu l-a încurajat să dea curs dorinţei poporului. În felul acesta, Saul a devenit primul împărat al evreilor, bucurându-se de calităţi şi privilegii deosebite:

1. A fost ales de Dumnezeu.

2. A fost asistat de Samuel.

3. A fost un om înţelept.

4. A fost un bărbat puternic din punct de vedere fizic.

5. A fost frumos la înfăţişare.

6. A fost schimbat de Dumnezeu şi umplut de Duhul.

7. A fost respectuos faţă de Samuel.

8. A apelat la Dumnezeu în încercare.

9. S-a făcut că nu aude cuvintele dispreţuitoare ale oamenilor.

10. A câştigat victoria asupra amoriţilor cu ajutorul lui Dumnezeu.

            Devenind primul împărat al naţiunii lui Dumnezeu şi fiind conştient de acest complex de calităţi, Saul şi-a atribuit odată cu trecerea anilor o valoare de sine exagerată, devenind în ochii lui o persoană fără comparaţie. Ajungând la această nefericită stare de mândrie, Saul a fost omorât de propriul succes. Nimic nu-i mai greu de gestionat în viaţă decât succesul. Moise a greşit înaintea lui Dumnezeu, atunci când a întrebat cu superioritate: ,,Ascultaţi, răzvrătiţilor. Vom putea noi oare să scoatem apă din stânca aceasta?" Petru a greşit atunci când a afirmat cu superioritate: ,,Chiar dacă toţi vor avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea." David, Solomon, Anania şi Safira sunt exemple ale gestionării greşite a succesului. În legătură cu acest subiect, Pavel spunea: ,,Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestei descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să nu mă îngâmf." Succesul a fost fatal pentru Saul, conducându-l la comportamente care i-au pricinuit pierzarea:

            1. În părerea lui înaltă despre sine şi motivată de pragmatism, a făcut oficiul de preot. Îngâmfarea îl conduce la neascultare şi la asumarea unor prerogative pe care nu le avea. În loc să caute restaurarea prin pocăinţă, Saul se justifică prin acuzarea altora. În loc să se pocăiască în faţa lui Dumnezeu, părăsind păcatul, Saul se pocăieşte în faţa lui Samuel, insistând însă să fie cinstit în faţa bătrânilor naţiunii. În ciuda acestui eşec, Dumnezeu nu-i ia domnia, dar îl informează despre temporaritatea acesteia.

            2. În părerea lui înaltă despre sine şi motivat de umanism, Saul nu distruge lucrurile date spre nimicire. Ca şi prima dată, dă vina pe alţii, pe popor. De data asta Dumnezeu îl anunţă că-i retrage oficiul de împărat. Saul nu ţine cont de decizia divină.

            3. În părerea lui înaltă şi motivat de invidie, Saul încearcă de nouă ori să-l omoare pe David, noul împărat ales de Dumnezeu. El pretindea că este împrat i c-L slujete pe Dumnezeu i pe Israel, timp în care, mânat de invidie, încerca să-l omoare pe David, aducând atâtea prejudicii naţiunii şi lucrării Stăpânului. Şi David a păcătuit, şi poate mai grav, însă Saul nu a scris niciodată Psalmul 32 sau 51. El, de fapt, nu era de vină, ci filistenii, poporul sau noul împărat...   

            Fiecare adult se bucură de o anumită formă şi măsură de succes: financiar, profesional, intelectual, spiritual, bisericesc, familial, experienţial... Este uşor ca acest succes să conducă la mândrie şi în final la moarte. Pe Saul succesul l-a omorât, punându-l în conflict cu fraţii şi cu Dumnezeu. Saul a fost omorât de propriul succes, care l-a predispus la mândrie, invidie, adversitate, îngâmfare şi neascultare. Dumnezeu avertizează şi astăzi: ,,Când erai mic în ochii tăi..."

 

 

19 decembrie

 

Evenimentul întrupării Mântuitorului pune împreună îngeri şi oameni, împăcând şi unind cerul cu pământul. Îngerii sunt fiinţe spirituale, prezente peste tot în Biblie. ,,Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuire?" (Evrei 1:14) Mesajul îngerilor prezenţi în contextul întrupării lui Mesia este de fiecare dată încurajator: ,,Nu te teme... Nu vă temeţi..." Scopul cerului este să restaureze pacea şi liniştea pe pământ. Viaţa oamenilor este dominată de frică - frică de supranatural, frică de neprevăzut, de necazuri, pericole, insuficienţă, boli, moarte... Cu puţin înainte de întruparea Mântuitorului, îngerul aduce un mesaj preotului Zaharia şi apoi Mariei şi lui Iosif şi unui grup de ciobani care-şi păzeau oile în câmp. Fiecăruia îngerul îi aduce mesajul încurajării: ,,Nu te teme... Nu vă temeţi..."

            I. ZAHARIA

Îngerul i-a zis: ,,Nu te teme, Zahario, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta-ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan...Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie..." (Luca 1:13,17a) Zaharia se ruga de foarte mulţi ani pentru un copil şi acum era deja bătrân. Şi, totuşi, îngerul îi spune:

            1. ,,Nu te teme, rugăciunea ţi-a fost ascultată."

            2. ,,Nu te teme, Dumnezeu îţi dă un fiu şi-i vei pune numele Ioan."

            3. ,,Nu te teme, va fi mare înaintea Domnului şi te vei bucura de el."

Temerile personale, frustrarea, nevoile neîmplinite pe care le-a purtat o viaţă ascunse în inimă, devin realităţi într-o clipă. Îngerul spune: ,,Nu te teme, toate se împlinesc."

            II. MARIA

Îngerul i-a zis: ,,Nu te teme, Marie, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus." (Luca 1:30-31). Maria este surprinsă de mesajul îngerului, însă el o încurajează:

            1. ,,Nu te teme, ai primit îndurarea lui Dumnezeu."

            2. ,,Nu te teme, vei rămânea însărcinată, vei naşte un fiu şi-I vei pune numele Isus."

            3. ,,Nu te teme, El va fi mare şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit."

Frica că va fi acuzată de imoralitate, ruşinea unei sarcini fiind încă nemăritată, teama că Iosif o va suspecta de păcat au fost risipite de mesajul îngerului: ,,Nu te teme, toate acestea sunt de la Dumnezeu."

            III. IOSIF

,,Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: ,,Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt" (Matei 1:20). Temerile şi suspiciunile lui Iosif sunt risipite de mesajul argumentat al îngerului:

            1. ,,Nu te teme, ia-o la tine pe Maria."

            2. ,,Nu te teme, Copilul care Se zămisleşte în ea este de la Duhul Sfânt."

            3. ,,Nu te teme, ea va naşte un Fiu care va fi Mântuitorul şi-L va chema Isus."

            IV. PĂSTORII

Îngerul le-a zis: ,,Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună pentru tot norodul. Astăzi în cetatea lui David vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul" (Luca 2:10-11). Speriaţi de arătarea inexplicabilă, sunt liniştiţi de mesajul clar al îngerului:

            1. ,,Nu vă temeţi, vă aduc o veste bună, care va fi o bucurie pentru toţi oamenii."

            2. ,,Nu vă temeţi, S-a născut Mântuitorul, care este Hristosul."

            3. ,,Nu vă temeţi, semnul care confirmă este un Copil înfăşat, aşezat în iesle."

Mesajul cerului este clar, limpede, în acord cu promisiunile din V. T. Scopul lui este să informeze, să motiveze, să calmeze. Acesta este mesajul cerului de Crăciun. Dacă eşti speriat, dacă ţi-e frică, Dumnezeu îţi spune la acest Crăciun: ,,Nu te teme, Eu sunt cu tine." Caută-L pe Dumnezeu, apropie-te cu credinţă şi pocăinţă de El.

 

 

26 decembrie

 

Domnul Isus a venit în lumea noastră cu două mii de ani în urmă să ne aducă mântuirea şi va reveni în curând să-i ducă în cer pe cei ce au primit această mântuire. De fiecare dată când vine, asemenea unui rege, un imn ceresc Îi anunţă venirea.

I. CORUL MÂNTUIRII

            La prima Sa venire a luat trup de om, născându-Se din fecioară în staulul din Betleemul Iudeii şi un cor de îngeri a cântat: ,,Slavă lui Dumnezeu în cerurile preaînalte şi pace pe pământ între oameni plăcuţi Lui" (Luca 2:14). Ar fi trebuit să cânte oamenii, pentru că-L aşteptau de mii de ani. În Grădina Eden, Dumnezeu a promis mântuirea prin copilul născut din ,,sămânţa femeii". Doar din sămânţa femeii. Evreii aşteptau să vină Mântuitorul, Hristosul lui Dumnezeu. Preoţii vremii au ştiut să răspundă lui Irod, care le-a cerut explicaţii despre Hristosul care trebuia să Se nască, spunându-i cuvântul profetic din Mica 5:2: ,,Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniie lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel." Pentru că mântuirea este prezentată oamenilor, cântarea mântuirii interpretată de corul îngerilor are un mesaj pentru oameni. Mesajul proclamă ,,slavă lui Dumnezeu", promite ,,pace pe pământ" şi o provoacă ,,între oamenii plăcuţi Lui". Mântuirea este gratuită, dar nu este ieftină. Este o provocare pentru fiecare muritor să accepte mântuirea prin credinţă şi pocăinţă.

II. FANFARA RĂPIRII

            După ce a pregătit mântuirea, Isus S-a înălţat la cer şi stă să revină. El Se va întoarce după oamenii care au acceptat mântuirea şi pe Mântuitorul. Dacă la prima venire, al cărei scop a fost mântuirea, I-a cântat corul îngerilor, la a doua venire, al cărei scop este răpirea, un înger va suna din trompetă. Cântarea care va declanşa evenimentul răpirii este un instrumental. Nu este nevoie de mesaj - cine-i mântuit este luat, cine nu este mântuit este lăsat. Acum nu mai este timp pentru nimic. Fiecare cum este aşa va rămâne pentru eternitate. Corul mântuirii a explicat mântuirea, însă fanfara răpirii nu explică nimic, ea este un ordin. Fanfara răpirii declanşează răpirea oamenilor care s-au pocăit şi au crezut datorită mesajului corului mântuirii: ,,Căci Însuşi Domnul cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos" (1 Tes. 4:16). ,,...într-o clipă, într-o clipită de ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi" (1 Cor. 15:52). De data aceasta, fanfara Îi va prezenta onorul, pentru că El este Rege, El este singurul Rege. Când se va ajunge la acest moment, nimeni nu va mai putea face nimic, ci fiecare îşi va primi răsplata după răul sau binele pe care l-a făcut până atunci. Ce faci acum? Dacă sună trompeta în următoarele cinci minute, vei fi răpit sau nu? Unde vei fi la răpire? Unde îţi vei petrece veşnicia? Corul a fost, fanfara stă să vină şi asta nu este totul...

III. CORUL MÂNTUIŢILOR

            Acest cor nu mai este format din îngeri, ci din oameni. El are două dimensiuni:

            1. Dimensiunea umană, prezentă, când mântuiţii se închină Regelui lor: ,,Te voi lăuda cu inima neprihănită..." (Ps. 118:28). Dacă eşti mântuit, ştii că este un privilegiu să-I cânţi, să te rogi, să te bucuri, să te veseleşti. Indiferent cum este vremea, indiferent cum merge economia, indiferent ce zic oamenii, indiferent... indiferent.

            2. Dimensiunea divină, viitoare, eternă, când mântuiţii într-o dimensiune desăvârşită se vor închina Regelui lor: ,,Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie..." (Apoc. 14:3a). Cine nu se închină acum şi aici, nu se va închina nici atunci şi acolo.

            Îngerii cântă la evenimente, mântuiţii cântă mereu, cântă oricând, cântă de drag şi cântă de dor, de dorul Regelui. Îţi spune ceva mesajul corului mântuirii. Crezi? Te-ai pocăit? Fanfara răpirii este aproape, nu mai este timp. Dacă vrei să fii în eternitate cu Isus, treci de partea Lui. Treci cât se mai poate, treci înainte să sune trompeta.