Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Marti 10:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 21
    Octombrie

     

    Repetiția corului de

    copii @ 10 a.m.

     

     

     

    21
    Octombrie

    Ziua voluntarului

     

    21
    Octombrie

    Ședință Comitet

    @ 3 pm

     

  • 27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    28
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    19
    Noiembrie

    Ziua mulțumirii

     

     

 

Martie 2009

 
 

 

pagina păstorului

Martie 2009

 

Martie 1, 2009

 

            Pilda comorii ascunse este cea de-a cincea dintre cele şapte pilde din Matei 13. Prima dintre ele, pilda semănătorului, explică reacţia diferită a oamenilor la auzirea mesajului Evangheliei. Cea de-a doua, pilda neghinei, avertizează că alături de sămânţa bună a Evangheliei lui Dumnezeu, Diavolul seamănă şi el sămânţa rea şi această luptă există până la sfârşit. Următoarele două pilde, respectiv pilda muştarului şi a aluatului, vorbesc despre felul simplu şi nebăgat în seamă în care începe lucrarea Evangheliei în viaţa unui om şi despre măreţia şi minunea schimbării în acea viaţă.

            Pilda comorii, alături de pilda mărgăritarului, ne învaţă despre condiţia renunţării la sine a fiecărui muritor pentru găsirea comorii Împărăţiei lui Dumnezeu prin Hristos Mântuitorul. Ascunderea comorilor în pământ era o metodă obişnuit în timpul Domnului Isus. În vremea aceea, bogăţia unui om se ţinea în metale preţioase şi era îngropată în pământ din pricina hoţilor şi a deselor războaie care făceau existenţa nesigură. Uneori se întâmpla ca omul bogat să moară sau să fie dus prizonier într-o altă ţară şi atunci comoara era pierdută, până când o altă persoană din întâmplare o găsea. Aşa s-a format mitul comorilor, precum comoara lui Solomon sau comoara lui Decebal. Filmul Contele de Monte Cristo prezintă o persoană care găseşte o comoară foarte mare şi devine bogată pentru restul vieţii.

            Pilda comorii ascunse prezintă o întâmplare imaginară, potrivit căreia un om sărac lucra pe pământul unui om bogat. În timpul lucrului, găseşte o comoară de care proprietarul nu ştia. Pentru a-şi însuşi comoara, el vinde tot ce are şi cumpără ţarina în care era ascunsă. În această pildă, Împărăţia lui Dumnezeu este asemănată cu o comoară ascunsă în ţarină. Pentru a intra în posesia ei, omul sărac trebuia să vândă absolut tot ce avea şi să cumpere ţarina în care era ascunsă comoara. Comoara este Isus Hristos, reprezentantul Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Ţarina este poporul evreu, căruia i S-a descoperit Cuvântul lui Dumnezeu. Omul sărac este orice persoană care, căutând adevărul şi sensul vieţii, Îl găseşte pe Mântuitorul Isus Hristos pentru care trebuie să renunţe la sine, la păcat şi la orice lucru rău din viaţă pentru a deveni mântuit. ,,Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Orişicine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu" (Luca 14:26-27,33).

            Căutarea, găsirea comorii, decizia de a vinde totul şi de a cumăpra ţarina în care se află comoara este absolut personală. ,,Omul care găseşte comoara o ascunde, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea" (Matei 13:44). Decizia mântuirii unui om este o problemă absolut personală. Iniţial, intenţia omului sărac să vândă totul şi să cumpere doar o bucată de pământ nu a fost apreciată de nimeni. El era singurul care ştia că nu cumpără doar o bucată de pământ, ci, de fapt, cumpără o comoară.

            Astăzi nu este apreciată credinţa în Dumnezeu şi pocăinţa de păcat, dar comoara mântuirii şi a intrării în cer, în timp ce oamenii nemântuiţi merg în iad, este cea mai bună ,,afacere" a vieţii. Permiteţi-mi să vă întreb, dumneavoastră aţi găsit comoara, aţi vândut totul ca să intraţi în posesia ei?

 

 

Martie 8, 2009

 

            În ultimii 2000 de ani, vremurile din urmă în general şi răpirea Bisericii în special a fost subiectul care a preocupat fiecare generaţie. Mesajul Bibliei pe de-o parte şi peisajul politic, social, moral, economic pe de altă parte, ne spun că acest eveniment este la un pas:

   - Instaurarea statului Israel în data de 14 mai 1948

   - Terorismul internaţional

   - Răspândirea mondială a bisericii Satanei

   - Introducerea educaţiei sexuale în şcolile publice

   - Creşterea exagerată a consumului de ţigări, alcool şi droguri

   - Pătrunderea religiilor orientale, mistice în lumea creştină

   - Creşterea şi manifestarea publică a destrăbălării

   - Legiferarea perversiunilor şi căsătoriilor unisex

   - Răspândirea mondială a filmelor, muzicii şi literaturii demonice cu caracter ocult, violent şi pornografic

   - Reînvierea cultului zeilor sub forme moderne

   - Distrugerea elementelor vitale vieţii pe pământ - apa, aerul...

   - Modificările climei din cauza găurilor din stratul de ozon

   - Poluarea oceanelor lumii cu petrol şi reziduuri

   - Creşterea epidemiilor şi bolilor incurabile

   - Secularizarea şi democratizarea Bisericii

   - Relativismul Bibliei...

            În concluzie, semnul major al revenirii Mântuitorului este CRIZA. Răpirea Bisericii implică apariţia lui Anticrist, or apariţia omului fărădelegii implică globalizarea lumii întru-un sistem mondial unit. În mod normal, unirea tuturor naţiunilor atât de diferite prin rasă, limbă, religie, cultură, trecut, politică, nivel de viaţă este imposibilă. Există, totuşi, o cauză comună care va conduce la o alianţă mondială, care va trece dincolo de logică şi diferenţe: aceasta este FRICA.

            CRIZA mondială va conduce la starea generală de FRICĂ. Criza dezastrelor ecologice, criza terorismului internaţional şi criza financiară mondială vor produce atâta frică şi disperare, încât naţiunile pământului, atât de diferite, vor accepta soluţia globalizării mondiale. Acesta este Imperiul lui Anticrist şi el se formează sub ochii noştri. Caracteristica dominantă a vremurilor din urmă va fi alianţa, dar nu unitatea, religiozitatea, dar nu spiritualitatea. Spiritulaitatea fără dragoste şi credinţă este definiţia religiozităţii, or Biblia avertizează despre absenţa acestor două elemente în vremurile din urmă.

            Aceasta este realitatea religioasă care se desfăşoară asătzi. Satana Îl concurează pe Dumnezeu, Anticrist pe Domnul Isus Hristos, prorocul mincinos pe Duhul Sfânt, biserica Satanei concurează Biserica lui Dumnezeu. O trinitate demonică, nesfântă încearcă să înlocuiască Trinitatea divină, sfântă şi aceasta chiar sub ochii noştri.

            La această stare generalizată de CRIZĂ, omenirea va fi condusă prin FRICĂ. Când existenţa umană va fi pusă sub semnul întrebării, va veni SOLUŢIA. Anticrist va veni pe scena politică, socială, economică şi morală ca o soluţie ,,divină". Când oamenii sunt scoşi din criză, când este eliminată frica din viaţa şi casele lor, ei acceptă orice sistem politic, economic, religios, moral. Aceasta este toată povestea şi ea se desfăşoară acum. Generaţia noastră a sperat să fie generaţia răpirii, dar înainte de asta trebuie să înfruntăm CRIZA, să eliminăm FRICA şi să respingem SOLUŢIA.

 

 

Martie 15, 2009

 

            Cei mai mulţi oameni au dificultăţi serioase să înţeleagă scopul vieţii; alţii se confruntă cu neputinţa de a-l împlini. Viaţa poate fi trăită cu sau fără scop şi aceasta face diferenţa între succes şi faliment. Să-L urmezi şi să-L slujeşti pe Dumnezeu este singurul scop care trece dincolo de mormânt. Cei mai mulţi oameni au încercat să-L urmeze pe Dumnezeu, însă nu toţi au reuşit. În intenţia de a-şi urma Creatorul, Adam şi Eva s-au confruntat cu dificultăţi, Noe şi Avraam, de asemenea. Profetul Ilie a fost la un pas să renunţe, împăratul David a fost la un pas să eşueze. Ioan Botezătorul a ales să moară pentru scopul său, în timp ce Iuda a ales să moară fără scop. Apostolii Petru şi Pavel au renunţat la totul pentru împlinirea scopului lor şi la bătrâneţe au remarcat că acesta este secretul vieţii. Elvis Presley a vrut în tinereţe să-L slujească pe Dumnezeu, însă a renunţat, nemulţumit şi dezamăgit.

            Înţelegem din Biblie şi din experienţa generaţiilor trecute că scopul vieţii este să-L urmezi şi să-L slujeşti pe Dumnezeu. În ciuda acestui imperativ, foarte mulţi oameni au eşuat şi experienţa lor îi descurajează pe alţii. Ce ar trebui să facă un om pentru a-L urma pe Dumnezeu cu succes?

            1. Să aibă motivaţie corectă. Cea mai mare dificultate pentru omul care doreşte cerul este tentaţia pământului. Lumea în care tărim este ca şi Ierihonul de odinioară - trecem prin ea fără dreptul să luăm ceva cu noi. Biblia, în Luca 9:57-58, prezintă cazul unui om care şi-a manifestat dorinţa să-L urmeze pe Mântuitorul. Văzând dincolo de cuvinte, Fiul lui Dumnezeu i-a spus: ,,Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, dar Eu nu am unde să Mă odihnesc." Întrebarea Lui a fost: ,,CE MOTIVE AI SĂ MĂ URMEZI? VREI CERUL SAU PĂMÂNTUL?" Cei mai mulţi oameni vin la Dumnezeu nu pentru că vor să ajungă în cer, ci doar pentru că vor să o ducă bine pe pământ. Adevărata motivaţie a urmării Creatorului hotărăşte dacă acest scop se va împlini sau nu. O grămadă de oameni vor cerul, în timp ce iubesc pământul.

            2. Să aibă priorităţi corecte. Mulţi dintre oamenii care-L urmează pe Domnul vor MAI ÎNTÂI să facă altceva. Într-o împrejurare Isus i-a zis unui om: ,,Vino după Mine!" ,,Doamne," i-a răspus el, ,,lasă-mă să mă duc ÎNTÂI să îngrop pe tatăl meu." Omul acesta avea scopul să-L urmeze pe Mântuitorul, după ce făcea altceva. Tot timpul Dumnezeu trebuie să aştepte în spatele altcuiva sau în spatele la altceva. Isus i-a răspuns: ,,Lasă morţii să-şi îngroape morţii şi tu du-te şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu". Exemplul extrem cu îngroparea unui membru din familie nu este inuman, ci vrea doar să explice faptul că omul care are scopul să meargă în cer nu trebuie să fie preocupat în primul rând de pământ.

            ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!" (Ps. 42:1) Intenţia bună, dar amânată, este moarte sigură. Un om însetat nu ar mai bea niciodată apă dacă ar spune: ,,Trebuie mai întâi să termin...". Lucrurile nu se termină niciodată, dar viaţa omului pe pământ se termină şi odată cu ea şi şansa să avem priorităţi corecte. De ce eşuează oamenii în intenţia lor să-L urmeze pe Dumnezeu? Pentru că-L urmează cu motivaţii greşite şi cu priorităţi greşite. Un scop corect are nevoie de motivaţii şi priorităţi corecte. Scopul este verificat de motivaţii şi priorităţi.

 

 

Martie 22, 2009

 

            Pilda năvodului este spusă de Mântuitorul Isus Hristos ucenicilor pe malul Mării Galileii. Năvodul este o plasă lungă, care are la mijloc un loc unde se strânge peştele. Elementele pildei sunt următoarele:

  • marea simbolizează lumea;
  • pescarii simbolizează slujitorii Evangheliei;
  • năvodul simbolizează Biblia;
  • corabia simbolizează Biserica;
  • ţărmul simbolizează sfârşitul veacului;
  • selecţia peştilor simbolizează judecata finală;
  • pescarii care selectează peştele simbolizează îngerii lui Dumnezeu care vor despărţi oamenii mântuiţi de cei nemântuiţi.

            Pescuirea poate dura câteva ore sau o zi întreagă, timpul depinzând de factori de mediu şi circumstanţă. După ce au tras năvodul cu peşti în corabie, pescarii se îndreaptă spre ţărm, unde selectează peştii. În năvod pescarii prind peşti, alge, crustacee, raci, broaşte... de aceea peştii buni îi pun în vase şi aruncă restul. Acest proces al pescuirii şi selecţiei era foarte bine cunoscut de locuitorii oraşelor pescăreşti, aşezate pe malurile Mării Galileii. Din acest motiv au înţeles suficient de bine aplicaţia spirituală ascunsă în pilda spusă de Mântuitorul. Slujitorii lui Dumnezeu predică Evanghelia oamenilor şi mulţi dintre ei se pocăiesc, schimbându-şi viaţa şi mergând la biserică. Acesta este procesul pescuirii, care se petrece pe mare (lume), în barcă (Biserică). Indiferent de lungimea vieţii, toţi oamenii mor şi apoi vine judecata, timpul selecţiei divine, când îngerii îi despart pe cei buni de cei răi. Acesta este evenimentul selectării (judecata) care se petrece pe ţărm (vremea sfârşitului). Primii patru ucenici ai Domnului Isus au fost pescari şi El îi cheamă în timp ce ei îşi pregăteau corabia şi uneltele pentru pescuit, spunându-le: ,,Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni" (Matei 4:18-22). Aplicaiţile spirituale ale pildei sunt următoarele:

1. Toţi oamenii trăiesc ca nişte peşti pe marea vieţii şi au un stil de viaţă specific mediului subacvatic (păcătos).  

2. Dacă Evanghelia (năvodul) nu scoate un peşte (om) din mare (lume), nu are nici o şansă să iasă singur.

3. Năvodul (Evanghelia) culege din mare (din lume) multe vietăţi marine, însă numai peştii buni sunt păstraţi, restul este aruncat. Algele nu sunt bune pentru că se agaţă şi încurcă, crustaceele pentru că sunt rigide şi zgârie, racii pentru că merg invers, merg înapoi, broaştele pentru că orăcăie toată ziua...

4. Predicatorii pescuiesc, îngerii selectează şi între aceste două etape, toţi aceşti oameni stau în acelaşi loc, Biserica lui Dumnezeu!!!

5. Peştii nu se sortează în barcă (Biserică), ci la ţărm (judecata).

6. Pescarii trebuie să ţină corabia cu peşti în siguranţă până la ţărm. Păcatul descoperit este judecat de Biserică, păcatele ascunse sunt judecate de Dumnezeu.

7. Dacă un peşte (om) nu stă în corabie (Biserică), nu poate sta decât în mare (lume).

8. Predicatorii prind toţi peştii care pot, îngerii păstrează doar peştii buni. Selecţia o fac îngerii, pe criterii de natură (bun sau rău), nu pe criterii de estetică, mărime, rasă... Astăzi suntem încă în barcă (Biserică) suntem încă în vremea pescuitului (vremea harului), dar mâine probabil vom ajunge la ţărm (sfârşitul veacului) şi acolo va începe selecţia (judecata). Te rog foloseşte timpul acesta şi pocăieşte-te.

 

 

Martie 29, 2009

 

            Fiecare muritor a gustat cel puțin o dată în viață din cupa amară a falimentului. În viața profesională sau intelectuală, în sport sau în relații, în familie sau în biserică... uneori oamenii se confruntă cu falimentul. În Isaia, una dintre cărțile VT, mesajul profetic îl compară pe om cu o trestie frântă. Probabil, cei mai mulți oameni s-au simțit la un moment dat în tumultul vieții ca o trestie clătinată, îndoită sau chiar frântă de poverile imense ale existenței. Dacă tovarășul de viață te lasă singur, dacă sănătatea te părăsește înainte de vreme, dacă succesul devine doar o amintire, dacă prietenii te uită, dacă familia te neglijează, dacă copiii te-au uitat, dacă îți fuge pământul de sub picioare... foarte probabil că te simți ca o trestie frântă. Dintre miile de trestii care stau în picioare, cui îi mai pasă de o trestie frântă? Cui i-a păsat de Iuda când s-a spânzurat? Preoții care i-au fost complici în trădarea Mântuitorului, i-au răspuns indiferenți: ,,Ce ne interesează pe noi?" Cui i-a păsat de fiul risipitor întors acasă? Propriul frate l-a disprețuit, reproșându-i toate greșelile făcute. Indiferența și invidia semenilor sunt două dintre atitudinile care ne frâng inima. 

            Trestia frântă în Biblie este simbolul unei vieți distruse, sfâșiate și zdrobite de durere, necazuri și păcat. Fiul risipitor a devenit peste noapte asemenea unei trestii frânte, tâlharul de pe cruce a tărit zdrobit de propriul mod de viață, Maria Magdalena de asemenea.  Prin ispite, frică și posedări demonice, scopul Diavolului este să-l zdrobească pe om și dacă este posibil să-l distrugă. Vestea bună este că dincolo de indiferența și disprețul semenilor, dincolo de intențiile ucigătoare ale Diavolului, există Dumnezeu. Fiindcă este Creatorul oamenilor, asemenea unei mame pline de dragoste, El ne iubește, are interes pentru noi. Cu cât delicatețe i-a tratat pe Zacheu, pe Maria Magdalena, pe tâlharul de pe cruce, pe femeia din Samaria, pe Nicodim, pe Iuda și Petru! Fiul risipitor a fost primit, Maria Magdalena a fost iertată, femeia din Samaria a fost restaurată... Dumnezeu promite în Psalmul 103:1-3: ,,Eu îi voi vindeca rănile...", ,,Căci ai fost cumpărat cu un preț" (1 Cor. 6:20), ,,Nu te teme, căci Eu sunt cu Tine, nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare" (Isaia 41:10).

            Biblia ne asigură de faptul că prin credința în Mântuitorul și prin pocăință de păcat omul a devenit fiul lui Dumnezeu, a redevenit o făptură nouă, sarea pământului, lumina lumii, o piatră de mare preț, una dintre comorile lui Dumnezeu, un sfânt al cerului, un moștenitor al promisiunilor divine, fiind mai scump decât toată lumea materială la un loc, și îngerii sunt implicați în protecția și călăuzirea lui. Fiind iertați și eliberați de păcat prin Hristos, oamenii credincioși sunt o comoară deosebită pentru Dumnezeu, sunt lumina ochilor Lui, sunt o preoție împărătească, sunt partea Lui de moștenire, poartă chipul și numele Său. Dumnezeu Își găsește plăcerea în ei, Se bucură de ei și i-a mântuit pentru slava Sa.

            Într-o lume speriată de recesiune, bulversată de păcat, acoperită de datorii, confuză și dezamăgită, există o singură speranță. Numele Lui este Isus Hristos și are mâinile străpunse, stă la dreapta lui Dumnezeu Tatăl și mijlocește pentru oameni. Dacă astăzi ești ca o trestie clătinată de vânturi puternice, aplecată sub poverile grele ale vieții sau frântă și trântită la pământ, Isus te așteaptă.