Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Marti 10:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 21
    Octombrie

     

    Repetiția corului de

    copii @ 10 a.m.

     

     

     

    21
    Octombrie

    Ziua voluntarului

     

    21
    Octombrie

    Ședință Comitet

    @ 3 pm

     

  • 27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    28
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    19
    Noiembrie

    Ziua mulțumirii

     

     

 

Iulie 2008

 
 

 

pagina păstorului

Iulie 2008

 

Iulie 13, 2008
 

            Cei mai mulţi oameni, sunt doar... oameni obişnuiţi. Cea mai mare dorinţă a oamenilor este să devină oameni speciali, neobişnuiţi şi între aceste două realităţi se derulează viaţa. În ciuda faptului că viaţa este grea, uneori greu de suportat, este cel mai bun lucru pe care-l avem. Nu toţi oamenii au calităţi evidente, pentru a fi puşi în mod public pe lista candidaţilor la succes. Totuşi, cea mai înaltă datorie umană, cea mai mare onoare a oricărui muritor, este să spere, să lupte, să o ia de la început. Viaţa este o luptă nesfârşită şi fiecare om se luptă doar pentru el, cine se va lupta pentru cel care renunţă? 
    În 1894, un adolescent de 16 ani, din Harrow, Anglia, a găsit un bilet ataşat pe carnetul de note, scris de profesorul său de gramatică: ,,Fără speranţe, pare incapabil de orice fel de progrese." Numele băiatului era Wilson Churchill. În 1902, un poet aspirant de 28 de ani a primit o notă de respingere la articolul său, de la editorul prestigioasei publicaţii Atlantic Monthly: ,,Nu are suficientă valoare pentru a fi publicat." Numele poetului era Robert Frost. În 1905, Universitatea din Bern a respins lucrarea unui tânăr doctorand, numind-o ,,bizară şi irelevantă". Numele fizicianului era Albert Einstein. 
    De cele mai multe ori, mesajul oamenilor din jur este pesimist, soluţia lor este renunţarea. Cineva nu se îneacă pentru că a căzut în apă, ci pentru faptul că nu înoată. Într-o fabulă se povesteşte cum un grup de broscuţe s-au luat la întrecere, fiecare încercând să ajungă prima în vârful unui turn foarte înalt. Mulţimea de spectatori adunată era foarte pesimistă şi afirmaţiile lor ironice şi descurajatoare le-au făcut pe cele mai multe broscuţe să abandoneze. ,,Este prea înalt turnul", spuneau spectatorii, ,,este imposibil să reuşească..." Una dintre broscuţe, dovedind o ambiţie remarcabilă, a reuşit până la urmă să ajungă în vârf, spre surprinderea publicului. Reporterii impresionaţi de această performanţă, au  întrebat-o pe câştigătoare cum a reuşit, în timp ce toate celelalte au renunţat. În felul acesta ei şi-au dat seama că broscuţa câştigătoare era surdă, dar tot atunci au priceput şi secretul succesului. Broscuţa surdă a câştigat pentru că nu a fost intimidată de cuvintele ironice şi descurajatoare ale publicului. 
    O altă fabulă spune că un cal a căzut într-o fântână şi după ce stăpânul şi-a epuizat toate posibilităţile să-l scoată, a hotărât să astupe fântâna cu pământ, renunţând la cal. După ce au aruncat suficient pământ pentru a umple fântâna, au fost surprinşi să vadă calul viu şi deasupra pământului pe care-l aruncaseră în fântână. Calul se scutura de fiecare lopată de pământ pe care ei o aruncau şi păşea peste el, făcând din pământul care trebuia să-l omoare o scară pentru a ieşi din fântână. 
    Cel mai important lucru în viaţa unui om, pentru a continua să lupte, este să aibă o viziune care justifică faptul că trăieşte. ,,Ce vrei să faci cu viaţa ta?" O întrebare simplă, dar suficient de importantă pentru a face diferenţa între învins şi învingător. O viziune clară îi dă în primul rând omului pasiune, adică puterea de a merge mai departe cu speranţă. În al doilea rând, o viziune clară îi dă omului motivaţie, adică capacitatea de a şti ce te aşteaptă dincolo de vârful dealului. În al treilea rând, o viziune clară îi dă direcţie. Pavel spunea: ,,eu nu lovesc cu pumnul în vânt". În al patrulea rând, o viziune clară conduce la victorie, prin faptul că oferă scop. Scopul, pe lângă pasiune, motivaţie şi direcţie, spune pentru ce lupţi. Se merită să lupţi pentru viaţă veşnică, pentru cer. Nu te da bătut, Dumnezeu este de partea ta, deci eşti de partea majorităţii.

 

 

Iulie 6, 2008

Înainte să existe lumea materială, Lucifer, îngerul de lumină din ceruri, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Drept pedeapsă, a fost aruncat în văzduh, devenind Satana, adversarul consacrat al lui Dumnezeu. El se împotriveşte Creatorului şi creaţiei deopotrivă, cu scopul să-L împiedice pe Dumnezeu şi să-I distrugă Biserica. Nici măcar o singură dată, lucrarea lui Dumnezeu nu s-a făcut fără împotrivire. Dimpotrivă, intensitatea împotrivirii a fost direct proporţională cu succesul lucrării divine. Diavolul nu încearcă niciodată să oprească pe cineva care deja stă pe loc, fiind prezent oriunde şi oricând cineva serveşte pe Rege. 
    În misiunea sa din Efes, unul dintre marile oraşe ale Asiei Mici, misiune prezentată în Faptele Apostolilor 19, apostolul Pavel, în ciuda pregătirii sale academice, a elocinţei copleşitoare, a autorităţii divine ce însoţea slujirea sa, se confruntă cu o împotrivire foarte puternică. Poate cea mai nevinovată formă de împotrivire, prezentată în Fapte 19, este ignoranţa. Ajuns în marea metropolă, care împletea într-un mod diabolic destrăbălarea cu divinul, Pavel îi întreabă pe câţiva dintre ucenicii lui Ioan Botezătorul dacă au primit puterea Duhului. Ei răspund: ,,Nici măcar nu am auzit că a fost dat un Duh Sfânt". Ignoranţa este una dintre cele mai des întâlnite forme de împotrivire din biserică, pentru că ,,poporul piere din lipsă de cunoştinţă" (Osea 4:6). Ignoranţa este absenţa calităţii şi cantităţii de informaţie sfântă, care declanşează credinţa. ,,Credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvântul lui Hristos" (Rom. 10:17). Credinţa care nu este bazată pe Cuvântul divin este tradiţie, este religie şi acestea nu au împotrivire. 
    O a doua formă de împotrivire în maturizarea şi slujirea unei biserici este insuficienţa. Ucenicii recunosc că nu ştiu nimic despre botezul cu Duhul, dar se măgulesc că au făcut botezul lui Ioan (v. 3). Este adevărat că o călătorie în jurul lumii începe cu primul pas, dar nu se încheie acolo. Viaţa spirituală nu stă în ce faci într-o zi, ci în ce faci în fiecare zi, fiind un proces, nu un eveniment. Oamenii sunt tentaţi să facă câte ,,ceva", dar nu totul. Ignoranţa are legătură cu ce ştie un om, în timp ce insuficienţa are legătură cu ce face el, prima fiind cauza şi a doua efectul. 
    O a treia formă nevinovată de împotrivirii în lucrarea spirituală este indiferenţa. După trei luni de evanghelizare publică zilnică, ,,unii rămân împietriţi şi necredincioşi" (v. 8-9). Indiferenţa este dovada lipsei de motivaţiei, de interes şi de înţelegere. Experienţa confirmă statistica 20/80, adică în viaţa spirituală a unei biserici 20% fac totul şi 80% stau indiferenţi. 
    O altă formă de împotrivire în procesul slujirii lui Pavel este imitaţia. Diavolul divulgă incompeteţa unui grup de evrei, care au încercat să imite lucrarea spirituală făcută de Pavel, întrebându-i: ,,Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?" (v. 15). Doar chemarea şi împuternicirea lui Dumnezeu pun în evidenţă autoritatea spirituală. 
    Intimidarea este o ultimă formă de împotrivire în lucrarea făcută de Pavel în Efes: ,,toată cetatea s-a tulburat" (v. 29). Diavolul încearcă pe toate căile să se împotrivească lucrării sfinte, uneori alegând agresivitatea pentru a intimida slujitorii Evangheliei. Scopul adevăraţilor slujitori nu e să se apere, deoarece Apărătorul lor este Stăpânul, scopul lor e să slujească. Aceste adversităţi sunt normale în slujire, deoarece slujirea se desfăşoară într-o lume adversă, o lume care-L urăşte pe Dumnezeu, urăşte Împărăţia şi Biserica Sa. Dacă eşti slujitorul Stăpânului, slujeşte-L cât mai bine şi cât mai mult şi de restul se îngrijeşte El. Nu te concentra asupra adversităţilor, nici asupra adversarilor, ci doar asupra slujirii.