Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 13
    August

    Tabăra Şcolii duminicale 

     

    16
    August

     

    Corul şi fanfara

     

    încep repetiţiile

     

    19
    August

    Picnic @ Bunker Hill

     

  • 20
    August

    Summer Kids - 10 a.m.

     

    20
    August

    Nuntă

     

    27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @Betania

     

 

Noiembrie 2007

 
 

 

pagina păstorului

Noiembrie 2007

 

Noiembrie 25

 

Viaţa omului pe pământ implică elementul timp, care se măsoară în decenii, ani, luni, săptămâni şi ore. Este uimitor să constatăm că în aceeaşi perioadă de timp unii oameni realizează multe lucruri, alţii mai puţine sau deloc. Timpul este o parte importantă a patrimoniului vieţii ţi felul în care-l organizăm şi folosim conduce la succes sau faliment. Psalmistul se ruga lui Dumnzeu: ,,Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă înţeleaptă" (Ps. 90:12). Când Dumnezeu a finalizat procesul creaţiei ,,S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că toate erau foarte bune" (Gen. 1:31). Dumnezeu a avut un plan bine stability: ,,să facem om după chipul Nostru şi după asemănarea noastră..." (Gen. 1:26). Toţi oamenii chemaţi să servească Împărăţiei lui Dumnezeu de-a lungul istoriei biblice, au înţeles bine ce se aşteaptă de la ei. Este chinuitor să faci ceea ce nu ştii bine sau, mai rău, ceea ce nu înţelegi deloc. Dacă cineva vrea să facă lucruri mari pentru Dumnezeu, primul lucru de care are nevoie este să ştie ce are de făcut. Domnul Isus spunea că a venit să împlinească voia Tatălui Său, iar la sfârşitul misiunii pe pământ a afirmat: ,,S-a isprăvit", adică planul pentru care S-a întrupat a fost dus la îndeplinire.  Este uşor de observat că Dumnezeu are un plan pentru toate lucrurile şi acest plan îl comunică Bisericii Sale pentru atingerea ţintei finale.

Luna decembrie este timpul potrivit pentru o biserică locală să primească de la Stăpân planul de activitate pentru anul următor. Cât de mare trebuie să fie frustrarea unei biserici care intră într-un nou an, fără să ştie în mod concret ce are de făcut pentru Împărăţie, deoarece nici o biserică nu va face mai mult decât i-a planificat să facă. Primirea unui plan de la Dumnezeu pentru o perioadă mai mare de timp, va canaliza toate resursele bisericii locale pentru împlinirea voii lui Dumnezeu, aceasta numindu-se viziune. 

Viziunea în primul rând confirmă spiritualitatea unei biserici locale, prin faptul că demonstrază existenţa unei relaţii spirituale cu Stăpânul, care-i împărtăşeşte planurile, fiind parteneri în lucrare. Nici o biserică locală nu-şi justifică existenţa, dacă nu serveşte în mod conştient intereselor lui Dumnezeu. De ce lasă Dumnezeu oamenii în viaţă după ce-i mântuieşte, dacă nu pentru slujirea în Împărăţie. Cât de eficientă va fi această slujire dacă nu este făcută în baza unui plan bine stabilit de Stăpân şi înţeles bine de robii Săi? 
Viziunea oferă, în al doilea rând, direcţie unei biserici, toţi oamenii înţeleg ce au de facut şi încotro se îndreaptă. 

În al treilea rând, viziunea oferă unitate prin faptul că toţi oamenii fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, pentru acelaşi motiv. Viziunea dată de Dumnezeu este direct proporţională cu potenţialul unei biserici locale şi pune în evidenţă valorile acesteia. Evaluând trecutul cu sinceritate, constatăm că uneori resursele bisericii au fost canalizate în direcţii diferite, uneori contradictorii. Unitatea pe care o face Dumnezeu în Biserica Sa este confirmată de faptul că oamenii merg în aceeaşi direcţie, îşi folosesc resursele pentru împlinirea aceluiaşi scop. Activitatea unui om pune toate mădularele trupului să facă acelaşi lucru într-o armonie perfectă. Şi aceasta pentru că există un singur cap care organizează, planifică şi toate mădularele se subordonează cu încredere, lucrând în armonie pentru acelaşi scop. Câtă maturitate dovedeşte o biserică locală care nu învaţă lecţiile dureroase ale trecutului, un trecut care nu trebuie să se mai repete în aspectele sale negative, aspecte care nu-L proslăvesc pe Stăpân.

 

 

Noiembrie 18

 

Sarbatoarea de Thanksgiving este o zi în care oamenii multumesc lui Dumnezeu, o zi în care oamenii multumesc oamenilor. Aceasta atitudine exprima apreciere pentru persoanele importante din viata noastra si recunostinta pentru Dumnezeu care a fost bun si îndurator cu fiecare. Apostolul Pavel asociaza atitudinea de multumire fata de Dumnezeu cu starea de evlavie, deoarece omul evlavios are smerenia si capacitatea spirituala necesara sa recunoasca pe Dumnezeu ca surs a binecuvântarilor vietii. Absenta atitudinii de multumire este specifica unui mod de viata lumesc a carui consecinta inevitabila este blestemul lui Dumnezeu (Rom.1:21-32).

Ce semnificatie are atitudinea de multumire pentru omul evlavios?

1. Are semnificatia credintei în Dumnezeu care ofera autoritate în toate circumstantele vietii. Mântuitorul Isus este înconjurat de cinci-sase mii de oameni într-un loc pustiu si tot ce avea la dispozitie pentru a-i hrani erau sapte pâini si câtiva pestisori. Omeneste, trebuia sa fie speriat de lipsa resurselor de hrana, însa prin credinta El multumeste lui Dumnezeu pentru mâncare si dintr-o data aceasta devine suficienta (Matei 15:29-38). Scripturile afirma ca Dumnezeu I-a ascultat rugaciunile datorita evlaviei Sale, lucru care ne motiveaza atât la evlavie, cât si la rugaciune (Evrei 5:7).

2. Are semnificatia pacii cu Dumnezeu care ofera liniste în toate circumstantele vietii. Solomon spunea ca atitudinea de multumire, nu multimea realizarilor materiale conduce la o stare sufleteasca de pace.

3.  Are semnificatia purtarii crucii si acceptarii suferintei, care ofera speranta în toate circumstantele vietii. Mântuitorul, care fusese speriat în gradina, anticipând chinurile crucificarii ce avea sa urmeze, în odaia de sus, Îsi asuma purtarea crucii si durerea calvarului, multumind lui Dumnezeu pentru rodul vitei care simboliza sângele Sau mântuitor.

4. Are semnificatia proslavirii Stapânului care ofera bucurie în toate circumstantele vietii.

 

Ce motive reale au oamenii sa multumeasca lui Dumnezeu?

1. Pentru ca Dumnezeu asculta rugaciunile înaltate catre El: ,,Tata, Îti multumesc pentru ca M-ai ascultat" (Ioan 11:41).  

2. Pentru hrana zilnica si pentru protectie în necazuri: ,,Pavel a luat pâine si a multumit lui Dumnezeu înaintea tuturor" (Fapte 27:35).

3. Pentru marturia credintei copiilor lui Dumnezeu: ,,Mai întâi multumesc lui Dumnezeu... pentru voi toti, deoarece credinta voastra este vestita în toata lumea" (Romani 1:8).  

4. Pentru amintirile sfinte care evoca bunatatea Domnului: ,,Multumesc Dumnezeului meu pentru toata aducerea aminte pe care o pastrez despre voi" (Fil. 1:3).

5. Pentru ca a oferit mântuirea oamenilor: ,,Multumim Tatalui care v-a învrednicit sa aveti parte de mostenirea sfintilor" (Col. 1:12).

6. Pentru ca a pazit Biserica: ,,Multumesc lui Dumnezeu pentru voi toti" (1 Tes. 1:2).

7. Pentru toate lucrurile: ,,Multumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile" (1 Tes. 5:18).

Este ziua multumirii, ziua în care sa ne închinam Domnului cu bucurie.

 

 

Noiembrie 11, 2007

 

            Comparând idealul familiei din Scripturi cu realitatea familiei din societatea contemporană, observăm cu uşurinţă o deosebire dureroasă şi o reală stare de criză. Să te pregăteşti pentru căsătorie este frumos, să te căsătoreşti este uşor, să rămâi căsătorit este greu, să fii fericit în căsătorie este ideal. Biblia prezintă o situaţie similară la nunta din Cana Galileii (Ioan 2:1-12), o situaţie de criză provocată de oameni, dar remediată de Domnul Isus.

 

A. Criza familiei este provocată de îndepărtarea de Dumnezeu.

1. Dezorganizarea: manifestarea vieţii spirituale este dezorganizată, neglijată sau chiar abandonată, iar rezultatele sunt pe măsură.

2. Secularizarea: valorile umaniste şi ateiste au înlocuit pe cel spirituale.

3. Desacralizarea: neglijarea cu desăvârşire a preocupărilor pentru sfinţenie în viaţa partenerilor, în viaţa familiei.

4. Analfabetismul moral: dorinţa exagerată a părinţilor după o viaţă materială prosperă, este plătită scump de copiii lipsiţi de educaţia morală necesară.

5. Anularea autorităţii: o atitudine de dispreţ public împotriva ideii de autoritate manifestată în toate sferele vieţii umane.

6. Psihologia personalităţii copilului: interzice părinţilor corijarea şi pedepsirea copiilor în procesul educaţiei, sub pretextul protejării personalităţii.

7. Filosofia libertăţii: anulează normele morale, timp în care încurajează individul să-şi permită tot ce-i place.

8. Perversiunile: legalizarea căsătoriilor între parteneri de acelaţi sex.

9. Rebeliunea adolescenţilor: consecinţele lipsei de educaţie şi autoritate.

10. Iresponsabilitatea: refuzul partenerilor de a-şi asuma responsabilităţile vieţii de familie, datorită modelului ireal prezentat de Hollywood.

11. Infidelitatea: acceptarea adulterului sub diverse motive.

12. Exagerarea feminismului: desfiinţează statutul de soţie şi mamă.

13. Cultul confortului: elimină interesul pentru cultură, educaţie, performanţă, artă, încurajând mediocritatea şi un mod de viaţă fără scop şi jertfă.

14. Dezechilibrul demografic: micşorarea alarmantă a numărului de copii şi creşterea îngrijorătoare a numărului de bătrâni.

15. Individualismul: cei doi nu se fac niciodată UNA...

 

B. Remediul familiei este promovat de apropierea de Dumnezeu

1. Prezenţa lui Isus aduce speranţă: ,,la nuntă a fost chemat şi Isus". El vine dacă este invitat, rămâne dacă este respectat. O căsnicie fericită constă întotdeuna dintr-un triunghi: bărbatul, femeia şi Dumnezeu.

2. Învăţătura lui Isus aduce credinţă: ,,să faceţi tot ce vă va zice". El învaţă dacă este auzit, învaţă dacă este ascultat. Isus nu înseamnă doar Persoana care te ajută, înseamnă şi Cuvântul care te educă spiritual.

3. Binecuvântarea lui Isus aduce rezolvarea: ,,...Aţi ţinut vinul bun până la urmă?" Nici o criză din viaţă nu se rezolvă fără implicarea lui Dumnezeu.

În concluzie, reuşita în căsnicie înseamnă mai mult decât a găsi persoana potrivită, înseamnă să fii persoana potrivită. Uneori avem biserici slabe pentru că avem familii slabe, avem familii slabe pentru că avem soţi şi taţi slabi, avem soţi şi taţi slabi pentru că nu trăiesc în anturajul lui Dumnezeu şi nu sunt educaţi în spiritul principiilor Lui. Problemele familiei contemporane sunt determinate de criza îndepărtării de Dumnezeu, iar soluţia acestor familii este DOAR apropierea de Dumnezeu.

 

 

November 04, 2007

 

Semănatul şi seceratul sunt experienţe obişnuite ale oamenilor, motiv pentru care Marele Învăţător Isus le-a comparat cu viaţa spirituală. Aşa după cum o sămânţă pusă în pământ produce rod, tot la fel Duhul lui Dumnezeu venit în inima omului prin credinţă şi pocăinţă produce Roadă. Întotdeauna rodul are aceeaşi structură şi esenţă ca sămânţa: dacă semeni un bob de porumb, vei culege porumb, dacă Duhul Sfânt umple viaţa unei persoane, atunci Roada este un caracter sfânt.

Referindu-se la membrii Împărăţiei Sale, Hristos Domnul spunea: ,,După roadă îi veţi cunoaşte" (Matei 7:16). Oamenii sfinţi se cunosc, în primul rând, după Roada sfântă, adică după caracterul lor asemenea Mântuitorului Isus. Diavolul poate imita în viaţa unui creştin sau a unei biserici multe manifestări spirituale, însă niciodată nu reuşeşte să imite sfinţenia, nu imită un caracter sfânt şi nu promovează sfinţirea.

De remarcat faptul că Roada Duhului este la singular - UNA, adică cine are o componentă a Roadei, le are pe toate, are Roada Duhului în întregime sau nu o are, timp în care faptele firii sunt la plural, adică nu trebuie să fie toate prezente în caracterul unei persoane. Roada Duhului este prezentă în totalitate sau este absentă în totalitate, timp în care faptele firii pot fi prezente mai multe sau mai puţine în comportamentul unei persoane. Trăsăturile adânc înrădăcinate în viaţa unui om, care-i determină acţiunile şi reacţiile, indiferent de circumstanţe, alcătuiesc caracterul lui.

După cum firea este în conflict cu Duhul, tot aşa, faptele firii sunt în conflict cu Roada Duhului şi cea mai mare diferenţă este prezenţa sau absenţa sfinţirii. Trăsăturile unui caracter sfânt sunt întotdeauna în contrast cu trăsăturile unui caracter firesc şi păcătos. Iată doar câteva exemple:

- Dragostea în conflict cu indiferenţa, acuzarea şi lipsa de milă;

- Ascultarea în conflict cu nesupunerea şi încăpăţânarea în neascultare;

- Blândeţea în conflict cu mânia, irascibilitatea şi dezechilibrul emoţional;

- Răbdarea în conflict cu nervozitatea;  

- Credinţa în conflict cu îndoiala şi un mod de viaţă necredincios;

- Siguranţa în conflict cu îngrijorarea şi distrugerea;

- Curajul în conflict cu frica şi teama;

- Entuziasmul în conflict cu apatia, nepăsarea şi lipsa de preocupare;

- Disponibilitatea în conflict cu egoismul şi concentrarea pe sine;  

- Autocontrolul în conflict cu nestăpânirea, nesăturat de păcat;

- Fermitatea în conflict cu amânarea şi rămânerea în urmă;

- Iertarea în conflict cu respingerea, ura şi răzbunarea;

- Bunătatea în conflict cu severitatea şi o atitudine răutăcioasă;

- Înţelepciunea în conflict cu prostia;

- Mulţumirea în conflict cu lăcomia şi materialismul;

- Responsabilitate în conflict cu iresponsabilitatea şi nepăsarea;

- Bucuria în conflict cu negativismul şi pesimismul;

- Smerenia în conflict cu mândria şi aroganţa;

- Discernământul în conflict cu lipsa de orientare a vieiţi, confuzie;

- Ospitalitatea în conflict cu izolarea, indiferenţa şi nepăsarea.

 

Dumnezeu ne cheamă să imităm valorile şi priorităţile Împărăţiei Sale.