Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 10
    Decembrie

     

    Votarea viziunii 2018

     

     

    13
    Decembrie

    Seminar cu predicatorii

     

    16
    Decembrie

    Colinda copiilor

     

  • 17
    Decembrie

    Concert de Crăciun

     

    24
    Decembrie

    Ajunul Crăciunului

     

    25
    Decembrie

    Întruparea

    Domnului Isus 

     

 

Decembrie 2006

 
 

 

pagina păstorului

Decembrie 2006

 

Decembrie 31, 2006

 Existenţa umană în timp şi spaţiu ne dă posibilitatea să trăim în trei timpuri în acelaşi... timp. Trăim în trecut prin amintiri, trăim în viitor prin speranţă şi trăim în prezent prin experienţă.
    Fiind în prima zi a anului 2007, privim în urmă cele 365 de zile ale anului 2006 care tocmai au trecut şi încercăm o evaluare din punct de vedere material, intelectual, profesional, familial, spiritual... Cât de rodnic a fost pentru noi şi în egală măsură pentru Dumnezeu anul 2006? 
      Fiecare instituţie care se respectă are un moment în care îşi valuează activitatea, profitul..., pentru că acestea demonstrează dacă este sau nu rentabilă. În ce măsură scopul pentru care există a fost îndeplinit?
    Care este scopul pentru care a fost făcut omul, familia, biserica?
    Primul scop al existenţei este neprihănirea. În ce măsură a fost atins cu noi, familiile noastre, biserica noastră? Ce trebuia făcut şi n-am reuşit, ce nu trebuia făcut, şi totuşi...?   
      Fiecare dintre noi ne dorim în viaţă o a doua şansă.
     Când bătrânii ajung la sfârşitul vieţii, îi auzi spunând: ”Dacă aş mai avea şansa să o iau încă o dată de la început...”
      În bunătatea Sa, Dumnezeu ne oferă o a doua şansă în anul 2007. Ce avem de gând să facem cu ea?
      Se povesteşte că un misionar a slujit pentru cinci ani într-o ţară din  Africa. Printre cei care s-au convertit a fost şi un şef de trib, pe care misionarul l-a luat cu el în USA, când s-a întors acasă la sfârşitul celor cinci ani de slujire. În drum spre casă au schimbat mai multe mijloace de transport în comun şi într-unul dintre ele au reuşit să se urce cu mare grabă în ultima clipă. Bucuros, misionarul  a spus: ”Ce bine că am prins acest tren, am câştrigat 15 minute.” Africanul l-a întrebat sec: “|i ce ai de gând să faci acum cu cele 15 minute?” Misionarul nu a răspuns nimic... Nu se gândise niciodată la lucrul acesta.
        Ne bucurăm pentru anul 2007 în care Dumnezeu ne-a permis să intrăm, dar ce avem de gând să facem cu el? Din întâmplare el nu va fi mai bun decât 2006, doar dacă noi împreună cu Dumnezeu îl vom organiza să fie mai bun, mai rodnic.
     Este minunat să primeşti o nouă şansă de 365 de zile, însă este greu să-I dai socoteală lui Dumnezeu în ziua judecăţii ce ai făcut cu timpul acela!
       Dacă în anul 2006 citirea Bibliei, rugăciunea, postul... au fost neglijate sau, mai grav, anumite păcate au fost tolerate şi practicate, am o veste bună: Dumnezeu ne dă o a doua şansă.
     Dragul meu prieten, te chem la Betania să punem viaţa noastră în mâna lui Dumnezeu, pentru că va veni o zi în care nu va mai exista o a doua şansă!

 

 

Decembrie 24, 2006

 Evenimentul Crăciunului poate fi abordat din multe puncte de vedere, de la cel umanist, tradiţionalist, până la cel divin, biblic şi în funcţie de maniera abordării, el arată tot altceva. Ce arată Crăciunul abordat într-o manieră biblică, divină?
   1. Crăciunul arată natura şi calitatea lui Dumnezeu.
   Dumnezeu este Fiinţa absolută, infinită, eternă şi prin excelenţă sfântă.   Dumnezeu Se autodesfiinţează în absenţa sfinţeniei, de aceea Dumnezeu este sfânt şi urăşte păcatul. Îngerul Gavril vine în Nazaret la o fecioară curată şi neprihănită. Dumnezeu nu Se asociază niciodată cu oameni necuraţi, care în mod voit şi repetat practică păcatul.
    2. Crăciunul arată natura şi calitatea oamenilor.
    Dumnezeu l-a creat pe om sfânt, însă acesta, instigat de Diavolul a ales să păcătuiască, plătind aceasta cu eliminarea din prezenţa sfinţeniei lui Dumnezeu. Dintotdeauna Dumnezeu a dorit iubirea şi fidelitatea omului, pe care acesta a păstrat-o pentru sine, oferind lui Dumnezeu gesturi, lucruri, ritualuri. |i la acest Crăciun Dumnezeu aşteaptă de la om aceleaşi lucruri, lucruri pe care omul le păstrează pentru el şi casa lui. Lui Dumnezeu Îi dă o iubire platonică rece, distantă, tradiţionalistă şi sterilă, exprimată prin beculeţe şi artificii de tot felul. Neprihănirea lui Dumnezeu şi a Mariei a rodit, tradiţionalismul şi duplicitatea omului - nu.
    3. Crăciunul arată natura şi calitatea a ceea ce oferă Dumnezeu şi omul. Vrând sau nevrând, deseori suntem puşi în situaţia să dăm, însă nu întotdeauna dăm ceea ce avem şi putem mai bun. Crăciunul arată ce a dat Dumnezeu omului, pe Fiul Său, asupra Căruia a trasferat păcatele oamenilor. Paştele însă arată ce a dat omul lui Dumnezeu: cruce, piroane, batjocură, tortură. Fiecare a dat ce l-a lăsat inima! 
   4.Crăciunul arată natura şi calitatea ascultării.
    Ascultatrea de Dumneze, Biblie, este manifestarea neprihănirii. Primul Adam în Eden dă trup femeii - Eva - şi împreună aduc moartea pentru toţi oamenii. Al doilea (ultimul) Adam în Betleem Se întrupează din femeie (fecioară) şi aduce viaţa. Primul Adam s-a născut în glorie şi a ajuns în groapă, pentru că a ascultat de Diavolul, nu de Dumnezeu. Al doilea Adam S-a născut în grajd şi a ajuns în glorie, pentru că a ascultat de Dumnezeu. Ascultarea este condiţia rămânerii în glorie. 
   5. Crăciunul arată natura şi calitatea deciziilor.
   Oamenii sunt astăzi expresia deciziilor de ieri. Maria şi Iosif decid să asculte de Dumnezeu. Magii şi păstorii decid să se închine lui Dumnezeu, Irod decide să mintă şi să ucidă mii de copii nevinovaţi, în speranţa că-l va omorî pe Împăratul de curând născut al iudeilor.
   Dragul meu prieten, te invit la Betania, să ne hotărâm pentru El, oferindu-I împreună iubirea şi închinarea noastră.

 

 

Decembrie 17, 2006
 

        Fiecare zi din viaţa noastră este într-un anume fel o sărbătoare, măcar pentru faptul că este unică. Luna decembrie însă este supranumită Luna Sărbătorilor. DE CE? Cu mult timp în urmă un eveniment inexplicabil a atras atenţia lumii întregi: o fecioară a născut un copil fără împreunarea cu vreun bărbat. Această minune a devenit explicabilă mai târziu, când oamenii au înţeles că El era... Mântuitorul.

       Ultima carte a Bibliei, capitolul 3, versetul 20, ne prezintă câteva dintre însuşirile Mântuitorul Isus Hristos:

      1. Un Mântuitor care aşteaptă: “Eu stau ...”. El are răbdare cu oamenii, aşteaptă pe fiecare; pe unii şi aşteaptă 20, pe alţii 80 de ani. Dragostea pentru oameni şi interesul pentru mântuirea lor Îl motivează să-i aştepte cu răbdare.

     2. Un Mântuitor aproape de noi: “...la uşă...”. Întotdeauna ne doare că oamenii stau departe de noi. Isus este aproape, este chiar la uşă. Uşa inimii este locul unde aşteaptă să reacţionăm şi să deschidem viaţa pentru mântuirea Lui.      

     3. Un Mântuitor care caută: “...şi bat”. El a venit în lume să caute şi să mântuiască ce era pierdut. Căutarea Lui nu este selectivă, ci în egală măsură ea se adresează celui sărac şi bogat, alb şi  negru. El caută pe fiecare.

     4. Un Mântuitor care vorbeşte: “Dacă aude glasul Meu...”. Biblia este glasul lui Dumnezeu înfipt în istorie, pentru ca oamenii să aibă o sursă de informaţie fără greşeală. Biblia este singura Carte care ni-L descoperă pe Dumnezeu; toate celelalte vorbesc despre Dumnezeu. Cuvântul Său răsună de 2000 de ani, chemând oamenii la împăcare, la pocăinţă.   

    5. Un Mântuitor care intră doar pe uşa deschisă: “Dacă... deschide uşa...”. Diavolul, hoţii forţează uşa, intră cu forţa; Isus intră doar pe o uşă deschisă de bunăvoie. Responsabilitatea de a deschide este a omului şi nu este paradox mai mare decât să mori nemântuit, timp în care o viaţă întreagă Mântuitorul a aşteptat la uşă să-I deschizi.   

     6. Un Mântuitor care promite: “...voi intra la el...”. Atunci când nimic nu mai este adevărat, promisiunea Lui rămâne în picioare. Cerul întreg este mobilizat, resurse supranaturale sunt cheltuite pentru împlinirea promisiunilor Lui. El promite şi este în stare să Se ţină de cuvânt în orice împrejurare. El nu depinde de nimeni şi de nimic în împlinirea promisiunilor făcute, de aceea ne putem baza pe ce ne-a spus.

     7. Un Mântuitor care rămâne: “...voi cina cu el şi el cu Mine”. Chiar dacă experienţa noastră este presărată cu relaţii temporare, determinate de interese vremelnice, Isus rămâne până la capăt într-o inimă credincioasă. Nimeni nu-L poate constrânge să ne părăsească.

 

 

Decembrie 10, 2006

Botezul în apă este unul dintre primele acte de cult ale Bisericii lui Dumnezeu. El este actul de bază, voluntar, conştient şi personal prin care o persoană născută din nou mărturiseşte pocăinţă şi credinţă în Mântuitorul Hristos, făcând un legământ cu Domnul pentru toată viaţa.
       În Biblie întâlnim trei feluri de botez:
     1- Botezul lui Ioan Botezătorul - fiind un botez al pocăinţei, el consta
         în mărturisirea păcatelor.
      2- Botezul lui Isus Hristos - care a mărturisit păcatele lumii întregi.
      3- Botezul Nou Testamental - care se face în urma pocăinţei şi naşterii   
        din nou şi declară public legământul cu Dumnezeu.
      Botezul în apă este obligatoriu pentru o persoană mântuită prin jertfa Domnului Isus Hristos din următoarele motive:
     1- A fost instituit de Dumnezeu (Matei 21:25).
     2- A fost îndeplinit de Domnul Isus Hristos (Matei 3:14-15).
     3- A fost învăţătura Domnului Isus (Matei 28:19-20).
     4- A fost învăţătura şi practica apostolilor (Fapte 2:38,41).
     5- A fost învăţat şi practicat de părinţii bisericeşti de-a lungul istoriei:
           - Ambrozie, episcop de Milano, s-a botezat la 34 de ani;
           - Ieronim s-a botezat la 30 de ani;
           - Grigore de Nazianz s-a botezat la 30 de ani;
           - Vasile cel Mare s-a botezat după terminarea studiilor;
           - Ioan Gură de Aur s-a botezat în timp ce era rector.
     6- Este momentul de mărturisire publică a conştiinţei eliberate de păcat prin jertfa lui Hristos, acceptată prin credinţă (1 Petru 3:21).
      7- Este momentul de contract, angajament între om şi Dumnezeu în legătură cu viaţa spirituală.
      Din aceste motive copiii nu pot fi botezaţi în apă, ei neavând capacitatea să-şi asume aceste repsonsabilităţi şi nici să intre într-o relaţie spirituală matură cu Dumnezeu. Viaţa spirituală este o relitate ca şi cea fizică şi presupune să fii conştient, serios şi responsabil de ceea ce faci. Botezul în apă este rezervat pentru cei care răspund personal, conştient şi voluntar chemării lui Dumnezeu la mântuire.
    În Biblie oamenii care s-au botezat trebuiau:
   1- Să creadă mai întâi (Marcu 16:16);
   2- Să accepte învăţătura mai apoi (Matei 28:20);
   3- Să trăiască pentru Împărăţia lui Dumnezeu restul vieţii (Fapte 2:40).
    Modalităţile botezului sunt diferite, de la stropire pănă la turnare şi ele au apărut ca nişte excepţii la persoane care au fost bolnave sau în locuri fără apă. Modalitatea biblică este botezul prin scufundare în apă.
     Dragi prieteni, vă invităm la un moment sfânt de verificare a calităţii vieţii spirituale, privind la 17 vieţi tinere care se dedică lui Dumnezeu prin împlinirea cuvântului Său.

 

 

Decembrie 3, 2006

Pentru că se apropie sărbătorile de iarnă, se impune să ne întrebăm dacă aşteptăm sărbătoarea sau pe Isus. Într-un restaurant, două doamne “se cinsteau” cu o masă bogată. Când au fost întrebate cu ce ocazie fac acest  lucru, au rãspuns: “Aniversãm ziua de naştere a bebeluşului!” Pentru cã nu era nici un bebeluş în preajmã, curiosul a întrebat: “Dar unde este bebeluşul?” Mama a rãspuns: “O, l-am lãsat  la o mãtuşã…”  Exact aşa sãrbãtoresc cei mai mulţi oameni de pe pãmânt “Crãciunul”, ceea ce ei numesc “Naşterea Mântuitorului”: mãnâncã, beau, petrec, fac daruri, dar Cel sărbătorit nu este cu ei…
      Foarte multe popoare sãrbãtoresc astãzi acest eveniment aglomerat cu o mulţime de adaosuri care nu au existat de la început. Unele dintre ele s-au generalizat: Moş Crãciun (tradiţie olandezã); bradul de Crãciun (tradiţie germanã); aranjamentele statuare cu scena din iesle (tradiţie italianã). Altele au rãmas specifice anumitor zone: ciorapii atârnaţi în faţa şemineului (tradiţie americanã); tãierea porcului, capra (tradiţii româneşti). Aceste adãugiri au deteriorat foarte mult semnificaţia pe care sãrbãtorirea naşterii Mântuitorului ar trebui s-o aibã pentru oameni. Cu sute de ani în urmã, în 1644, Parlamentul Angliei a fost silit sã interzicã prin legi foarte drastice aceastã sãrbãtoare şi orice fel de manifestare care sã aminteascã despre acest eveniment. Perioada Crãciunului devenise cea mai ruşi- noasã perioadã a anului din cauza beţiilor, actelor de vandalism şi de imoralitate la care oamenii se dedau cu ocazia petrecerilor. Situaţia de azi nu este mult diferitã…
      În faţa acestor triste realităţi, ne întrebăm: ”Ce este Crăciunul şi care este semnificaţia lui?” Ceea ce noi numim Crăciun este, de fapt, venirea în lumea noastră a Mântuitorului Isus Hristos, pentru a mântui şi vindeca oamenii de păcatele şi bolile lor. Cartea lui Dumnezeu, Biblia, ne spune cine este Isus pentru noi şi de ce a venit în lumea noastră:
   1. Isus este Cuvântul lui Dumnezeu întrupat (Ioan 1:14).
   2. Isus este imaginea lui Dumnezeu revelată (Col. 1:15).
   3. Isus este neprihănirea lui Dumnezeu împărţită (Col. 2:9).
   4. Isus este gloria lui Dumnezeu reflectată (1 Cor. 4:6).
   5. Isus este harul lui Dumnezeu extins (Rom. 1:5).
   6. Isus este puterea lui Dumnezeu demonstrată (Rom. 1:3-4).
   7. Isus este inima lui Dumnezeu exprimată (Ioan 3:16).
   8. Isus este iubirea lui Dumnezeu manifestată (Rom. 5:8).
   9. Isus este salvarea lui Dumnezeu profeţită (Fapte 4:12).
   10. Isus este graţia lui Dumnezeu arătată (Ioan 1:12).
     Isus este Mesajul lui Dumnezeu arătat omenilor, neprihănirea lui Dumnezeu dată lor şi esenţa lui Dumnezeu oferită în dar acestora. Acesta este Crăciunul, aceasta sărbătorim la Crăciun.
      Aşa va fi Crăciunul 2006 pentru noi şi familiile noastre?