Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Marti 10:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 21
    Octombrie

     

    Repetiția corului de

    copii @ 10 a.m.

     

     

     

    21
    Octombrie

    Ziua voluntarului

     

    21
    Octombrie

    Ședință Comitet

    @ 3 pm

     

  • 27
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    28
    Octombrie

    Convenția copiilor

    @ Betania

     

    19
    Noiembrie

    Ziua mulțumirii

     

     

 

Septembrie 2006

 
 

 

pagina păstorului

Septembrie 2006

 

Septembrie 24, 2006

De-a lungul istoriei, creştinismul a accentuat în anumite perioade, mai mult sau mai puţin, unele aspecte ale vieţii spirituale. Aşa se face că postul sau rugăciunea au fost mai practicate în unele perioade de timp decât în altele. În urma unei statisctici, în vremea noastră 55% dintre creştini nu postesc nicioadată, iar 20% dintre cei care totuşi postesc, nu fac lucrul acesta regulat. Deşi este o sursă de putere, pe măsură ce spiritualitatea a fost înlocuită cu religiozitatea, postul a fost înlocuit cu forme exterioare. Postul este abţinerea voluntară de la mâncare, băutură sau alte plăceri ale trupului pentru o anumită perioadă de timp.
    Printre scopurile postului amintim câteva:
    1. Obţinerea biruinţei împotriva Diavolului (Matei 17:21);
    2. Mărirea capacităţii de înfrânare a poftelor trupului (Luca 21:34);
    3. Mărirea dedicării noastre în slujbă (Matei 4:2);
    4. Adâncirea căutării şi apropierii de Dumnezeu (Neemia 9:1); 
    5. Încurajarea pocăinţei şi smeririi vieţii (Iona 3:5);
    6. Ungerea şi călăuzirea în slijire (Ezra 8:23, Fapte 13:3);
    7. Izbăvirea din primejdii şi necazuri (2 Cron. 20:3; Ioel 2:12)
    Perioada de timp dedicată postului poate fi mai lungă sau mai scurtă:
    1. O zi (Isaia 58:5, Judecători 20:26) - ziua în Biblie începe şi se termină seara (Gen. 1:5,8,13,19);
    2. Trei zile (Estera 4:16);
    3. |apte zile (2 Samuel 12:12);
    4. Patruzeci de zile (Exod 24:18, Luca 4:1-2, 1 Împaraţi 19:8). Postul de patruzeci de zile, dacă nu se mănâncă seara, este realizat în mod supranatural şi nu se poate realiza în condiţii normale de viaţă. Trei bărbaţi au postit o perioadă aşa de lungă: Moise, Ilie şi Domnul Isus. 
    Adevăratul post are câteva condiţii pentru a fi primit de Dumnezeu:
    1. Abstinenţă de la mâncare şi băutură (Exod 34:28, Estera 4:16);
    2. Abstinenţă de la relaţia intimă cu partenerul (1 Cor. 7:5);
    3. Smerirea inimii (Neemia 9:1);
    4. Însoţirea cu rugăciuni insistente (Daniel 9:3-21, Luca 2:37);
    5. Mărturisirea păcatelor (1 Samuel 7:6);
    6. Pocăinţă şi renunţarea la păcat (Isaia 58:1-4);
    7. Iertare, dărnicie (Isaia 58:6-7).
    Există şi motivaţii greşite pentru post:
    1. David dorea să scape de consecinţele păcatului (2 Sam. 12:16);
    2. Post fără credinţă în Dumnezeu şi în ceea ce faci (Isaia 58:3);
    3. Post pentru a ascunde adevărata nepocăinţă (Ieremia 14:12).
    Biserica Betania cheamă frăţietatea la 40 de zile de post şi rugăciune în perioada septembrie 25-noiembrie 03, 2006.

 

 

Septembrie 17, 2006

Dumnezeu a făcut familia pentru ca omul să fie fericit în interiorul ei. Familia nu este doar trăirea împreună a unui bărbat cu o femeie, ci convieţuirea lor după principiile Creatorului.
     1. Principiul intimităţii (nu individualităţii) “Se vor face un singur trup” 
(Gen 2:24). Intimitatea între soţi trebuie să fie în egală măsură în domeniul fizic, emoţional, intelectual şi spiritual. Unirea dintre soţi presupune separarea de părinţi, însă acest aspect are două extreme care pun presiune pe familie. Prima este nesepararea de părinţi şi a doua este izolarea de ei. Într-o situaţie ideală, părinţii rămân în viaţa copiilor căsătoriţi, însă trec de pe poziţia de autoritate (executivă) pe cea de sfătuire şi recomandare (consulatativă).
     2. Principiul unităţii (nu nepotrivirii): “se vor face un singur trup”. Unitatea în gândire se realizază atunci când soţii au aceeaşi înţelegere asupra unor aspecte fundamentale ale vieţii:
     - manifestarea, priorităţile şi valorile vieţii spirituale;
     - viaţa intimă şi naşterea copiilor;
     - intensitatea şi manifestarea relaţiei cu părinţi, rude, prieteni, colegi;
     - relaţia între muncă şi odihnă, câştigarea şi cheltuirea banilor;
     - cine ia decizii în familie...
      3. Principiul completării (nu competiţiei): “...am să-i fac un ajutor potrivit” (Gen. 2:18). Intenţia lui Dumnezeu cu Eva nu a fost să mai facă încă un Adam, ci o persoană diferită care să-l complete din toate punctele de vedere. Fiind egali ca natură, sunt diferiţi ca responsabilităţi, abilităţi, capacităţi... şi se completează reciproc. Acesta conduce la respect, unitate şi trăirea unei vieţi împreună, fără sentimente de superioritate.
    4. Principiul hrănirii (nu înfometării): “Nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte... ca şi Hristos Biserica” (Efes. 5:29).
    - hrana trupului - soţii mănâncă împreună;
   - hrana sufletului - soţii îşi fac complimente, asigurări, aprecieri împreună;    
    - hrana minţii - soţii fac planuri, decizii... împreună;
    - hrana duhului - soţii se roagă, postesc, citesc Biblia împreună.
     5. Principiul de onoare (nu de ruşine): “Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor ca Domnului” (Efes. 5:33). Onoarea unui bărbat faţă de proprii copii şi faţă de toţi oamenii este dată în mare măsură de atitudinea soţiei faţă de el. Respectul soţiei hotărăşte respectul celorlalţi oameni faţă de bărbat.
      Fiecare om doreşte fericirea şi succesul în familie, însă prea mulţi elimină aceste principii şi rezultatele sunt dureroase şi de cele mai multe ori de nereparat. Familia este făcută de Dumnezeu şi nu poate funcţiona decât după principiile Lui. Vă invit cu drag la Betania, să învăţăm de la Domnul cum să ne conducem viaţa şi familia spre fericire, spre cer.

 

 

Septembrie 10, 2006

      Trezirea spirituală este un subiect plăcut pentru fiecare creştin, de aceea se impune întrebarea: "De ce întârzie dacă nimeni nu este împotrivă?"
         În primul rând, pentru că, deşi suntem de acord cu nevoia trezirii, nu facem nimic pentru ca ea să devină realitate. Evanghelia după Marcu 9:28-29 spune: ”Când a intrat Isus în casă, ucenicii L-au întrebat deoparte: ”Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” “Acest soi de draci,” le-a zis El, ”nu poate ieşi decât cu post şi rugăciune.” Există mai multe dimensiuni ale vieţii şi slujirii spirituale, or trezirea vine atunci când viaţa spirituală este abundentă şi viaţa firească lipseşte. Cum ne permitem să vorbim despre trezire când postul şi rugăciunea sunt doar un subiect de discuţie pentru foarte mulţi membri ai bisericii?

       În Genesa 26 Biblia îl prezintă pe Isaac într-un moment de secetă, când toate turmele erau ameninţate cu moartea. El acţionează direct, săpând din nou fântânile pe care le săpase tatăl său înainte, punându-le aceleaşi nume. Trăim o vreme a selecţiei Scripturilor, când eliminăm foarte multe lucruri sub pretextul cultural, timp în care tolerăm comportamente şi activităţi păcătoase. Am făcut din Biserica lui Dumnezeu un club românesc unde fiecare se simte bine şi nu este deranjat. Ciudat este că în această tristă situaţie aşteptăm trezirea fără să schimbăm nimic în noi şi între noi. Este, ca de obicei pe acest pământ blestemat, o vreme de secetă spirituală şi fântânile din care se hrăneşte poporul Domnului trebuie să fie fântânile vechi, supuse la proba timpului, fântânile lui Dumnezeu. Şi Avraam şi Isaac au făcut la fel - au săpat fântâni, în acelaşi loc, le-au pus aceleaşi
         Absenţa acestor lucruri trădează necredinţa, doctrine biblice greşite (care promit unor oameni fireşti că merg în cer doar pentru faptul că frecventează biserica şi fac o slujire), tradiţionalism în loc de ungere şi călăuzire. Trezirea vine atunci când oamenii au un puternic sentiment al păcătoşeniei personale, al maiestăţii lui Dumnezeu, o mare bucurie a salvării prin Isus Hristos şi o dorinţă înfocată să spună altora despre bucuria vieţii lor. Când vine trezirea, ea nu vine doar peste o anumită categorie din biserică, ci cuprinde tot poporul, însă după ce durează un timp, trece, rămânând rezultatele ei pentru o lungă perioadă de timp.
        Efectele trezirii sunt multe, însă întotdeauna simplitatea, sfinţenia, neprihănirea, frica de Domnul, iubirea de oameni, dedicarea pentru lucrarea lui Dumnezeu... sunt evidente. Viaţa noastră trece şi timpul pentru trezire nu este cel de ieri şi nici cel de mâine, ci DOAR cel de astăzi. Vă invit la o abordare responsabilă a harului ce ne-a fost dat.
nume, nu au folosit fântâni străine. Oricât de moderni şi emancipaţi am fi noi, sursa rămâne cea veche, adică pocăinţa manifestată prin post, rugăciune, Scriptură...

 

 

Septembrie 3, 2006

Omul este o fiinţă influenţabilă. Pentru că sursele de influenţă pot fi bune sau rele, omul poate ajunge bun sau rău. Cine îi influenţează pe oameni, de fapt? Cine ar fi ideal să-i influenţeze? În urma statisticilor, Biblia este pe primul loc datorită minunilor implicate în apariţia, existenţa, puterea ei de a schimba... 

  Iată cele şapte minuni ale Bibliei:   
   1. Minunea apariţiei - scrisă de aproximativ 40 de oameni care nu s-au cunoscut unii cu ceilalţi, în epoci diferite, în locuri diferite.
  2. Minunea alcătuirii - o culegere de 66 de cărţi şi, totuşi, o singură carte, o carte unitară.
  3. Minunea vârstei - cea mai veche carte aflată în circulaţie.
  4. Minunea răspândirii - cea mai distribuită şi cea mai citită carte din întreaga lume.
   5. Minunea interesului - singura carte din lume care este citită de oameni din toate categoriile sociale.
   6. Minunea limbajului - scrisă aproape în întregime de oameni simpli, needucaţi şi, totuşi, perfectă ca formă literară.
  7. Minunea păstrării - cea mai duşmănită carte din lume şi, totuşi, în circulaţie.    
   Viaţa spirituală înseamnă relaţie spirituală cu Dumnezeu.    Omul se naşte şi trăieşte departe de Dumnezeu, fără o relaţie cu El, însă se poate împăca cu Dumnezeu prin credinţă şi credinţa vine DOAR în urma auzirii (citirii) Bibliei.
    Locul şi felul în care trăim acum este produsul întâmplării sau al pregătirii intelectuale, profesionale. Locul unde ne vom petrece veşnicia este produsul credinţei în Dumnezeu sau al necredinţei, ambele dovedite cu fapta. Te invit să te apropii de Dumnezeu prin credinţă şi, dacă nu poţi trăi veşnic pe pământ, acceptă oportunitatea de a trăi veşnic în cer cu Dumnezeu.
   Pentru a fi cu El, trebuie să fii ca El, şi Mântuitorul Isus Hristos a venit în lume să te ajute, să te conducă spre Dumnezeu. 
  Te invit să te apropii de Dumnezeu, gândindu-te doar la tine şi la sufletul tău.