Predici  Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Joi 7:00pm-9:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 10
    Iunie

    Seminar SSCS -

    "Teologia închinării".

     

    16
    Iunie

    Ședință comitet

     

    17
    Iunie

    Mic dejun cu mamele 

    cu copii 0-4 ani

     

  • 18
    Iunie

    Ziua tatălui

     

    19
    Iunie

    Worship Camp

    19-23 iunie

     

    26
    Iunie

    VBS

    26-30 iunie

     

 

Iulie 2006

 
 

 

pagina păstorului

Iulie 2006

 

Iulie 30, 2006

 

      Împărăţia spirituală este o realitate veşnică care poate fi percepută DOAR prin credinţă. Prin credinţă, omul finit de pe pământ poate intra în relaţie spirituală cu Dumnezeu, având beneficiul mântuirii sufletului şi protecţiei divine. Credinţa este singura cale de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dar şi singura cale rpin care poţi rămâne credincios Domnului în obstacolele, încercările şi ispitele vieţii. În capitolul 8 al scrisorii pe care Apostolul Pavel o scrie credincioşilor din Roma, el le explică beneficiile vieţii trăite prin credinţa în Dumnezeu:

- (vers. 18) Nici o comparaţie nu poate fi făcută între micile întristări de pe pământ şi gloria infinită şi eternă de care vor avea parte cei credincioşi. Suferim prea uşor şi prea puţin aici, în comparaţie cu eternitatea în care ne vom bucura atât de mult alături de Dumnezeu.

- (vers. 26) Nici o slăbiciune omenească nu-L va opri pe Dumnezeu să ne asculte rugăciunea făcută cu şi prin credinţă, datorită mijlocirii  Duhului Sfânt, care Se roagă cu şi alături de noi. Dumnezeu mobilizează cerul şi pământul, îngeri, împrejurări şi oameni ca să ne vină în ajutor.

- (vers. 28) Nici un rău nu se întâmplă celor credincioşi Domnului, tot ce pare rău se va transforma într-o adevărată victorie. Imaginaţi-vă cum întristarea de moment a unei familii de credincioşi din Seatle, datorată pierderii avionului în Franţa, s-a transformat în biruinţă atunci când au aflat cu groază că la câteva minute după decolare avionul s-a prăbuşit.

- (vers.31) Nici o autoritate omenească sau demonică nu va avea succes împotriva noastră, atâta timp cât Dumnezeu este cu şi pentru noi. Atunci când Dumnezeu este cu noi, suntem majoritatea.

- (vers. 32) Nici un bine nu este oprit de Tatăl ceresc pentru copiii Lui născuţi din nou prin credinţa în Mântuitorul Isus Hristos. Dacă Dumnezeu L-a dat la moarte pentru recuperarea noastră pe Fiul Său, Isus Hristos, toate celelalte lucruri sunt ale noastre prin credinţă.

- (vers. 33) Nici o acuzaţie nu va afecta negativ viitorul glorios şi veşnic al credincioşilor care-L urmează pe Isus, trăind prin credinţă. Dumnezeu cunoaşte totul, El nu poate fi instigat de cineva împotriva noastră.

- (vers. 33) Nici o condamnare nu are efect asupra copiilor lui Dumnezeu, atâta timp cât sfinţenia şi neprihănirea sunt modul lor de viaţă. Sfinţenia omului atrage prezenţa lui Dumnezeu, prezenţa lui Dumnezeu fiind singura protecţie pentru cei mântuiţi.

- (vers. 37) Nici o încercare a Diavolului sau a oamenilor răi nu va avea succes asupra celor care stau sub ocrotirea Celui Atotputernic. Atunci când Dumnezeu te ocroteşte, nu are nici o importanţă ce fac ceilalţi.

- (vers. 38-39) Nici o autoritate, calomnie, coaliţie, forţă umană sau demonică, boală sau durere... nu pot separa de Dumnezeu pe cei care au făcut legământ cu El prin jertfa Domnului Isus Hristos.   

    Dragi prieteni, vă invit să primim, prin credinţă, prezenţa şi mântuirea lui Dumnezeu.

 

 

Iulie 23, 2006

       În  anul 1906 pe strada Azusa din Los Angles, Dumnezeu a început o mişcare a Duhului Sfânt care în timp a umplut lumea. Casa de rugăciune de atunci a fost demult demolată, hambarul de la 312 Azusa Street unde a început trezirea nu mai există nici el, generaţia primilor penticostali care au experimentat botezul Duhului Sfânt au plecat la Domnul, au mai rămas doar... 600,000,000 de oameni plini de Duhul Sfânt pe toate continentele. Lucrurile făcute de om s-au dărâmat, însă ce a făcut Dumnezeu nu numai că a rămas, dar s-a înmulţit nespus de mult.

       La o sută de ani de-atunci ne întrebăm ce anume a generat trezirea spirituală şi lucrarea Duhului Sfânt? De la William J. Seymour, fiu de sclavi din Louisiana şi pastorul de-atunci aflăm următorul răspuns, rămas în “Foaia de Credinţă Apostolică“, lunile noiembrie-decembrie 1906: 

1. Smerenia (1 Cron. 7:14) - Mişcarea Duhului Sfânt din Los Angeles a început ca o mişcare de sfinţire. Credincioşii aceia s-au adunat cu scopul să se sfinţească în toate domeniile vieţii lor, personal, familie, relaţii, priorităţi, valori... Starea de smerenie i-a adus în prezenţa lui Dumnezeu şi i-a umplut de Duhul Sfânt. Aşa a început trezirea.

2. Rugăciunea (Matei 6:10) - Credincioşii de atunci nu au avut o oră sau o seară de rugăciune, ei au avut o viaţă de rugăciune, se rugau tot timpul se rugau oriunde se întâlneau, rugăciunea era un mod de viaţă, era manifestarea vieţii lor spirituale. Aşa a început trezirea.

3. Postul (Matei 10:16) - Postul a fost un mod de închinare şi abstinenţă, obişnuit pentru fiecare, a fost o atitudine normală a vieţii lor spirituale. Posteau nu pentru că treceau prin necazuri, nici pentru că pastorul le făcea program, ci pentru că era normal să postească. Aşa a început trezirea.

4. Biblia (2 Tim. 3:16) - Nimic mai mult dar nici mai puţin nu era adevărat, decât ce era scris în Biblie. Nu capacitatea de înţelegere a credincioşilor confirma dacă Biblia este sau nu adevărată, ci credinţa că tot ce a spus Dumnezeu prin ea este adevărat, indiferent că oamenii înţeleg logic sau nu ce a spus Domnul.  Aşa a început trezirea.

5. Centralitatea Domnului Isus Hristos (Ioan 16:14) - Singurul subiect de predică era Hristos răstignit pentru neprihănire. Singurul care primea lauda, meritele şi închinarea era Hristosul răstignit pentru neprihănire. Nimeni nu-şi revendica vreun drept în Biserică, totul era a Hristosului răstignit pentru neprihănire. Aşa a început trezirea.

       Au trecut o sută de ani şi în multe inimi lucrurile s-au schimbat. A rămas până astăzi întrebarea: “Aţi primit voi Duhul Sfânt când ati crezut?” Dar nimeni nu mai întreabă: “Aţi primit voi smerenia, rugăciunea, postul, Biblia, centralitatea lui Isus când aţi crezut?” Dacă vrem să se repete harul de pe strada Azusa, dacă vrem trezire TREBUIE să ne smerim, să ne rugăm, să postim, să citim Biblia, să-L punem pe Domnul Isus înaintea oricărei priorităţi şi trezirea va fi în noi. Vrem trezire, dar fără smerenie, rugăciune, post, Biblie, Isus primul în noi... Ce deşertăciune, ce creştinism anemic!

      Vă invit la practică responsabilă şi permanentă.

 

 

Iulie 16, 2006

 

    Priviţi omul care s-a născut într-un sat din Orientul Apropiat acum 2000 de ani. A crescut într-un alt sat până la vârsta de 30 de ani, muncind într-un atelier de tâmplarie, dupa care 3 ani şi jumătate a umblat ca şi predicator călător. N-a avut casă, slujbă publică, n-a studiat la nici o universitate, n-a călcat în nici unul din marile oraşe ale lumii, n-a călătorit mai mult de 250 km de locul de unde S-a născut, n-a avut nici o licenţă, doar El Însuşi. Din tinereţe opinia publică s-a ridicat împotriva Lui, prietenii L-au părăsit, cel mai apropiat s-a lepădat de El, un altul L-a trădat, a fost dat pe mâna duşmanilor, a fost batjocorit, a fost judecat, a fost condamnat la moarte pe o cruce între doi talhari şi în timp ce murea duşmanii Lui trăgeau la sorţ pentru cămaşa Lui, de altfel singura Lui proprietate. Douăzeci de secole s-au scurs de atunci şi astăzi este piatra centrală a rasei umane. Putem afirma cu toată convingerea că toate armatele care au mărşăluit vreodată, toate navele care au fost construite, toti regii, prinţii si preşedinţii lumii n-au afectat aşa de puternic viaţa omului ca această singură viaţă. N-a scris nici un rând, dar nici o bibliotecă din lume nu poate să cuprindă carţile care s-au scris despre El. N-a compus nici un vers, dar El este subiectul celor mai multe cântece care s-au compus vreodată. N-a fondat nici o universitate, dar nici o şcoală din lume nu se poate mândri cu atâţia ucenici pe băncile ei câţi are acest Om. N-a studiat fizica, filosofia, medicina, psihologia... dar nici un om din lume n-a vindecat atâţia bolnavi ca şi acest Om. N-a comandat nici o armată, n-a mărşaluit nici un soldat, dar nici un general de oşti n-a câştigat atâtea inimi rebele şi n-a avut atâţia voluntari sub steagurile Lui câţi are acest Om. Numele marilor oameni de stat ai Europei, Asiei, Americii, a filozofilor, a revoluţionarilor, a anarhiştilor au apărut pentru o vreme şi au dispărut, însă Numele Lui străluceşte cu fiecare generaţie mai puternic. Pilat din Pont nu L-a putut ucide, preoţii vremii nu l-au putut reduce la tăcere, moartea nu L-a putut învinge, mormântul nu L-a putut închide...

    El şade în cel mai înalt vârf al gloriei cerurilor, este adorat de sfinţi, este venerat de îngeri, este temut de diavolul, este proclamat de Dumnezeu Tatal ca Domnul domnilor şi Împaratul împaraţilor, Preşedintele preşedinţilor...

   Numele Lui nu este altul decât Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul oamenilor păcătoşi, Medicul oamenilor bolnavi, Mângâietorul oamenilor întristaţi, speranţa oamenilor dezamăgiţi, lumina oamenilor din întuneric, bucuria oamenilor amărâţi, compania oamenilor singuri, prietenul oamenilor părăsiţi, protecţia văduvelor, tatăl orfanilor...

     Dragul meu prieten, singurul lucru de care poţi fi sigur în acestă lume, este că nu poţi fi sigur de nimic, totul este trecător şi relativ. Trista istorie a umanităţii este martoră că numai în Dumnezeu ne putem încrede cu siguranţă. De aceea te invit să-ţi faci timp pentru suflet, să-ţi faci timp pentru cer - oricum doar pe acestea le poţi avea pentru eternitate.

 

 

Iulie 9, 2006

     Normalitatea vieţii este risipită deseori de evenimentele de criză. Atunci când viaţa decurge normal, avem răspunsuri la întrebările altora, dar când apar crizele, avem întrebări: “DE CE, DOAMNE, DE CE AI ÎNGĂDUIT?"

     Anna Graham, fiica lui Billy Graham, fiind întrebată de Jane Clayson în emisiunea Early Show de ce a îngăduit Dumnezeu atacurile din 11 septembrie 2001, a răspuns: “Cred că Dumnezeu este întristat de întristările noastre, însă noi, de ani de zile Îi spunem să iasă afară din şcolile noastre, din guvernul şi vieţile noastre. El, fiind un adevărat gentleman, S-a dat la o parte. Cum putem noi să-I cerem binecuvântarea şi protecţia, timp în care Îi cerem să ne lase în pace? Cred că totul a început când Madeleine Murray O’Hare (al cărui corp neînsufleţit a fost găsit recent) a afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni în şcolile noastre, iar noi am spus O.K. Apoi cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în şcoli (Biblie care spune să nu ucizi, să nu furi, să-ţi iubeşti aproapele...), iar noi am spus O.K. Apoi dr. Benjamin Spock a spus că nu  ar trebui să ne plesnim copiii atunci când se poartă urât, pentru că le afectăm negativ personalitatea şi stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Noi, ştiind că este expert, ştie ce vorbeşte şi am spus din nou O.K. Apoi cineva a continuat spunând că profesorii şi diriginţii nu ar trebui să-i disciplineze  pe copii atunci când greşesc, pentru că nu au nevoie de publicitate proastă şi procese, şi noi am spus O.K. Apoi cine ştie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei şcoli a spus că băieţii fiind băieţi, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dăm fiilor noştri prezervative şi să se distreze cât vor şi noi am spus O.K. Apoi unii au spus că nu ne interesează viaţa privată a aleşilor noştri atâta timp cât lucrurile în economie şi politică merg bine şi noi am spus O.K. Apoi alţii au spus să tipărim reviste cu femei goale, în semn de respect şi apreciere a frumuseţii feminine şi noi am spus O.K. Apoi alţii au spus că trebuie să facă filme care să promoveze violenţa, crima, infidelitatea, îndepărtarea de Dumnezeu, sinuciderea, drogurile, subiectele satanice... şi noi am spus că nu o să-i ia nimeni în serios şi este O.K.

    Este ciudat cum oamenii Îl alungă pe Dumnezeu din viaţa şi casa lor şi apoi întreabă unde este Dumnezeu. Este ciudat cum oamenii Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu şi apoi se întreabă de ce merge totul prost. E ciudat cum oamenii vor să meargă toţi în ceruri, deşi nu cred şi nu fac ce scrie în Biblie. E ciudat cum oamenii pretind credinţa în Dumnezeu, timp în care viaţa lor este condusă de Satana. Faceţi ce vreţi cu viaţa voastră, dar să nu mai întrebaţi nicodată unde este Dumnezeu.”

     Dragi prieteni şi fraţi creştini, dacă aceste cuvinte sunt adevărate, ele demască o realitate care-L îndepărtează pe Dumnezeu de noi şi casele noastre, rămând singuri şi vulnerabili într-o lume pierdută.

      Vă invit la o întoarcere autentică la Dumnezeu.