Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Marti 10:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
 

Mesajul Becului Roșu

 
 

În general, culorile au anumite semnificaţii şi ordinea într-o intersecţie aglomerată, unde toate maşinile aşteaptă la roşu sau trec pe verde, o face doar succesiunea culorilor unui semafor ruginit. Putem spune că, de obicei, mesajul becului roşu este să te opreşti, să fii atent, să verifici, să repari, stop...

Viaţa contemporană ne împinge înspre experienţe care aprind în conştiinţa noastră,,becul roşu" şi datorită sentimentului vinovăţiei suntem tentaţi să ne oprim, să ne pocăim... Dar până la urmă, de ce să ne pocăim - nu fac toţi oamenii lucrul acesta?

 Primii oameni creaţi de Dumnezeu în persoana lui Adam şi Eva, au căzut la scurt timp în păcat şi Dumnezeu i-a eliminat din prezenţa Sa. Cu două mii de ani în urmă, Isus Hristos întrupat prin fecioară a venit în lumea noastră în calitate de Mântuitor, să aducă pe omul pierdut la locul iniţial - în prezenţa lui Dumnezeu, iar pe omul păcătos la starea iniţială - în sfinţenia lui Dumnezeu. În locul prezenţei şi sfinţeniei lui Dumnezeu, omul a găsit înlocuitori - religie, tradiţii şi forme. Când Mântuitorul a venit pe pământ, a format Biserica cu oameni care au ieşit din lume crezând în El şi urmându-L.

Astăzi, diferenţa dintre lume şi biserică este aproape inexistentă pentru că lumea încearcă să devină bisericoasă, timp în care Biserica încearcă să devină lumească. Acest trist adevăr se manifestă în multe feluri:

  1. Isus Hristos este acceptat de oameni ca Mântuitor pentru că iartă păcatele, dar nu şi ca Domn care să le conducă viaţa.
  2. Biblia este o carte relativă, nu absolută, este consultativă, nu executivă; nu tot ce scrie în ea trebuie făcut. Dacă nu toată Biblia este adevărată, cine ne spune ce este bun şi ce este rau? Păstorii, doctrinele bisericilor, predicatorii... Trist!
  3. Duplicitatea între viaţa de la biserică şi cea din afară.
  4. Biserica se concentrează pe ce nu trebuie făcut, în loc de ce trebuie.
  5. Tendinţa democraţiei (voinţa poporului) în biserică, desfiinţând teocraţia (voinţa lui Dumnezeu).
  6. Secularizarea Bisericii, eliminând sacralitatea acesteia, adică tendinţa ca Biserica să semene cu un teren de sport, sală de concert, şezătoare pentru bancuri... dar nu loc pentru pocăinţă şi sfinţenie.
  7. Frecventarea cu regularitate a unei biserici, timp în care nu se produce nici o schimbare în viaţa personală.

Dacă Diavolul nu reuşeşte să ţină o persoană departe de Dumnezeu şi de pocăinţă, încearcă măcar s-o falsifice. Iată dar câteva nefericite exemple:

1.               Compensaţia - încercarea oamenilor de a face fapte bune, pentru a fi iertaţi de cele rele. Credinţa că o faptă bună compensează una rea este falsă. Isus spunea: ,,...mănâncă casele văduvelor în timp ce de ochii lumii fac rugăciuni lungi. De aceea au o mai mare osândă" (Luca 20:47).

2.               Identificarea - încercarea oamenilor de a se asocia cu mari bărbaţi ai lui Dumnezeu sau cu anumite biserici, religii, în intenţia de a aparţine acestora. Pentru că fariseii, în loc să renunţe la viaţa de păcat, încercau să se ataşeze de Avraam (tatăl tuturor credincioşilor), Isus i-a avertizat: ,,Dar când a văzut Isus pe mulţi din farisei că vin să primească botezul, le-a zis: <Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar fapte vrednice de pocăinţa voastră. Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: <Avem ca tată pe Avraam>” (Matei 3:7-9). Dacă un om este scund, el nu devine mai înalt doar pentru că se asociază cu o persoană mai înaltă decât el.

3.             Cuvinte, gesturi sau simboluri, adică obiceiul de a mărturisi păcatele cu vorba, timp în care nu renunţi la ele cu fapta. De asemenea, obiceiul de a face anumite gesturi, semne sau purtarea anumitor obiecte cu semnificaţie religioasă, timp în care nu există relaţie spirituală cu Dumnezeu, renunţare la păcat... Isus a respins cuvintele evlavioase ale oamenilor neevlavioşi: ,,De ce-mi spuneţi <Doamne, Doamne> şi nu faceţi ce spun Eu?" (Luca 6:46)

4.              Viaţa dublă, încercarea de a-L împăca şi pe Dumnezeu, şi poftele din inimă. Isus avertiza astfel pe oameni, spunând: ,,Un om a zis: <Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă mai întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei>. Isus i-a raspuns: <Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu>" (Luca 9:61 -62).

        Pocăinţa nu înseamnă doar să frecventezi o biserică, nici să mai schimbi câte ceva în viaţă, ci o schimbare radicală de principii şi priorităţi. Pocăinţa presupune regret, adică manifestarea intelectului; remuşcări, adică manifestarea sentimentelor; şi renunţare, adică manifestarea voinţei. Pocăinţă se numeşte atunci când omul îşi asumă responsabilitatea pentru păcatul făcut şi condamnă dezordinea spirituală din viaţa lui, implorându-L pe Dumnezeu să-l ierte şi să-l schimbe.

Ai ajuns astăzi la intersecţia vieţii şi semaforul are culoarea roşie. Are această culoare un mesaj pentru tine sau nu? Şi astăzi ai libertatea să sfidezi mesajul culorii roşii, mergând înainte ca şi cum ar fi verde, dar să ştii că drumul acesta merge în iad. Mesajul becului roşu este să te opreşti, să te întorci şi să începi, în sfârşit, călătoria spre cer.

   

 

                                                                       Pastor Luigi Miţoi, Biserica Betania