Noiembrie 2019

 
 

PAGina pastorului

Noiembrie 2019

3 noiembrie

  

Deși au trecut aproximativ două mii de ani de când Mântuitorul Isus a instituit actul Cinei Domnului, avem în Scripturi modul în care El a procedat și învățătura despre felul în care noi trebuie să procedăm. De asemenea, Dumnezeu l-a inspirat pe apostolul Pavel să scrie pentru posteritate doctrina despre Cina Domnului în Epistola către Corinteni. În capitolul unsprezece, versetele 17-22, Pavel prezintă contextul istoric, iar în versetele 23-34 prezintă mesajul teologic. Pavel dedică 6 versete ca să prezinte problema umană și mai apoi dedică 12 versete pentru a explica soluția divină.
PREZENTAREA PROBLEMEI
(a) Lipsa de învățătură: „vă dau aceste învațături” (v. 17a). Ignoranța îi ține pe oameni departe de voia lui Dumnezeu.
(b) Efectul negativ al părtășiei: „vă adunați laolaltă nu ca să vă faceți mai buni, ci ca să vă faceți mai răi” (v. 17b). Remarcăm faptul că o acțiune corectă (venitul la biserică) este descalificată din cauza motivației greșite (veniți cu scopuri greșite).
(c) Dezonorarea lui Dumnezeu prin certuri și neînțelegeri: „atunci când veniți la adunare, între voi sunt dezbinări” (v. 18a). Corintenii încercau să aibă unitate spirituală cu Dumnezeu în timp ce nu reușeau să aibă unitate între ei. Oamenii au tendința să devină foarte spirituali când întră în biserică. Dumnezeu primește închinarea din biserică în funcție de calitatea spirituală a vieții din afara bisericii.
d) Priorități greșite: „Fiecare se grăbește să-și ia cina adusă de el înainte de altul” (v. 21a). Oamenii se nasc și mor cu intenția de a fi înaintea altora în lucrurile pământești.
e) Scopuri greșite: „unul este flămând, altul este beat” (v. 21b)
f) Competiție negativă: „vreți să faceți de rușine pe cei ce nu au nimic” (v. 22).
(g) Strică reputația bisericii: „sau duspretuiți biserica lui Dumnezeu” (v. 22 b). Este greu de înțeles cum unii oamenii îşi permit să strice liniștea și reputațua bisericii în care se închină pentru a-și atinge anumite interese personale.
(h) Pierderea semnicației Cinei Domnului:
- O considerau o petrecere oarecare, o sărbătoare comunitară;
- Nu mai deosebeau trupul Domnului, însemnătatea actului sfânt;
- Nu se cercetau pe ei, neînțelegând nevoia de sfințenie;
- Luau Cina în chip nevrednic, comportându-se ca la o agapă;
Din aceste motive, Dumnezeu i-a pedepsit așa cum își pedepsesc părinții copiii neascultători. Dumnezeu este mai interesat de sfințenia noastră decât de confortul nostru. El nu cultivă răsfățul, ci caracterul. Oamenii care au murit nu mai se frământă cu astfel de lucruri și nu mai au responsabilitatea să trăiască în puritate, însă noi, cei vii, mai avem oportunitatea să ne sfințim viețile pentru slava lui Dumnezeu. 

 10 noiembrie

Atunci când vorbim despre viață și moarte trebuie să remarcăm două lucruri foarte importante:
1. Viața ne pune în fața responsabilităților.
2. Moartea ne pune în fața judecății lui Dumnezeu.
Responsabilitățile vieții sunt de natură personală, familială, spirituală, intelectuală, profesională, socială, caritabilă... Asumarea responsabilităților spirituale conduc la mântuirea sufletului și la viața eternă. ,,Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tututor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască... (Fapte 17:30) Suntem responsabili să ne pocăim de păcatele pe care le-am făcut, și să ne lăsăm de ele. Suntem responsabili să ne sfințim, să ne schimbăm stilul de viață, trăind în puritate. Suntem responsabili să-L slujim pe Dumnezeu și în numele Său să-i slujim pe oameni, pe toți oamenii.
Sunt responsabili de familia noastră, de tovarășul de viață, de copii și nepoți. Suntem responsabili de lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ, din biserică. Oricât de lungă și frumoasă ar fi viața, omul este trecător și prin moarte se îndreaptă spre veșnicie.
Moartea ne pune în fața judecății - ,,După cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27). Dovada că Dumnezeu ne este Tată, Domn și Stăpân se reflectă în asumarea responsabilităților vieții. Rasplata trimisă de Dumnezeu
va fi făcută cu precizie, după dreptate.
Judecata ne confruntă cu răsplata sau cu pedeapsa - ,,Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” Eclesiastul 12:14).
Răsplata judecății ne oferă viața veșnică - ,,În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate” (Ev. 11:13-16).
Poți trăi în viața umană fără credință, fără pocaință, fără caracter duhovnicesc și fără slujire, dar nu poți merge în viața veșnică fără toate acestea.

 17 noiembrie

Copilăria timpurie este perioada în care se formează obiceiurile și stilul de viață al viitorului adult, motiv pentru care educația de bază se face în primii doi ani prin învățătură și corectarea prin disciplină. Procesul de educație și corectare al părinților trebuie să evite anumite comportamente și metode care au efect negativ asupra copilului:
1. A nu-i explica lămurit copilului principiile și regulile
2. A fi excesiv de critic, agresiv și violent
3. A corecta în public
4. A pedepsi copilul la mânie, a limita făra a explica
5. A fi nerabdator și a renunța să mai faci educație
6. A nu te ține de cuvânt
7. A distruge speranța și visele copilului
8. A impune fără să negociezi regulile
9. A controla fără să verifici situaţia
10. A moraliza fără să argumentezi problema
11. A amenința fără să explici consecinţele
12. A-ți compara copilul cu alți copii (este ca și cum el v-ar compara cu alți părinți)
13. A nu petrece timp cu copilul
14. A nu fi prieten cu copilul (unul dintre părinți, de obicei mama, mai ales după vârsta de 10-12 ani)
15. Regulile fără relație conduc la răzvrătire.
16. A nu înțelege limitele și vulnerabilitățile copilului, specifice vârstei lui.
Atunci când un adult este ispitit într-un fel sau altul să păcătuiască, ispitele se nasc în contextul lui de viață și ajung în mintea lui prin cele cinci simțuri: văz, auz, miros, pipăit și gust. Odată ajunse în partea conștientă din creierul omului, informația ispititoare este prelucrată, fiind supusă testului de evaluare spiritual-morală de către funcția conștiinței. Aici este instanța de acceptare sau respingere a discernământului realizat de conștiință. Dacă trece testul de calitate, informația coboară în partea inconștientă a creierului unde este zona valorii de sine. Aici se formează automatismele, reacțiile inconștiente ale adultului care se manifestă instantaneu în situații de nevoie, înaintea conștientului care are nevoie de timp pentru procesarea acțiunii.
Procesul din creierul unui adult descris mai sus este înjumătățit în creierul unui copil, fiindcă el nu are capacitatea de procesare a informației în zona conștientă. În cazul copilului, informația neprocesată va ajunge în zona inconștientă, bună sau rea, morală sau imorală, iar această informație va forma valoarea lui de sine în zona reacțiilor inconștiente. Această explicație demonstrează faptul că părintele are la dispoziție aproximativ 2 ani să-și educe copilul, punând în mintea lui valorile Scripturilor sau valorile lumii. De aceea Scriptura spune: ,,Învaţă-l pe copil calea pe care trebuie să meargă, iar când va îmbătrâni nu se va îndepărta de la ea" (Prov. 22:6).

  24 noiembrie

 

      Cei mai mulți oameni cred că stările de fericire și mulțumire trebuie să vină de la sine. Studiile din ultimii zeci de ani demonstrează că fericirea este o stare pe care o dobândim în măsura în care îi acordăm atenție și în măsura în care o căutăm în mod constant. Marele mit al fericirii, promovat de consumerism, este că fericirea vine în urma achiziționării lucrurilor materiale. La jumătatea secolului trecut, din cauza industrializării, s-a dezvoltat oportunitatea muncii productive. În felul acesta s-a conturat mentalitatea potrivit căreia oamenii vor fi fericiți și mulțumiți doar atunci când vor obține anumite lucruri sau promovări. Studiile arată că omul are capacitatea să se adapteze la orice schimbare din viața lui, inclusiv la ridicarea nivelului de viață sau la îmbogățire. Statistiscile confirmă faptul că această stare de adaptare durează aproximativ 8 luni, după care totul devine normal și chiar monoton. Acesta este efectul legii insuficienței permanente, care confirmă faptul că ce ne satisface astăzi nu va avea puterea să ne satisfacă și mâine în egală măsură. Nu vrem să minimalizăm valoarea și importanța lucrurilor materiale din viața noastră, ci doar să precizăm că lucrurile materiale sunt asemenea unor accesorii care înfrumusețează viața noastră.
       Ce spune Biblia despre starea de fericire și mulțumire?
Starea de mulțumire este o disciplină a vieții și este condiționată de câțiva factori:
       1. Un nivel înalt de încredere în Dumnezeu. Credința este un mod de viață în care omul se bazează pe Dumnezeu în totalitate. Credința în Dumnezeu se naște și se dezvoltă prin cunoașterea mesajului divin din Evanghelie. Această credință îi dă omului capacitatea să creadă că Dumnezeu există, că El conduce Universul și că îl va ajuta în toate lucrurile vieții. Din acest motiv oamenii credincioși vor alege și se vor disciplina să fie mulțumitori și fericiți în orice situație.
       2. Un nivel înalt de disciplină spirituală. A fi spiritual pentru un om înseamnă să locuiască Duhul lui Dumnezeu în inima lui în fiecare zi. Biblia spune: ,,Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile". În mod normal, omul mulțumește doar pentru lucrurile care-i produc plăcere. Biblia spune: ,,Bucurați-vă chiar și în necazurile voastre". Dumnezeu ne cheamă să avem încredere în El, bucurându-ne în fiecare zi de prezența și ajutorul Său. Anii prin care am trecut sunt o dovadă a faptului că bunătatea lui Dumnezeu ne-a însoțit, iar harul Său ne-a fost suficient în orice situație a vieții.
Să privim cu recunoștință și mulțumire către mâna cea bună a Dumnezeului nostru care ne-a însoțit pas cu pas în călătoria vieții.