Aprilie 2019

 
 

PAGina pastorului

Aprilie 2019

7 aprilie

      

      Botezul în apă este mărturisirea publică a credinței în Isus Hristos ca Mântuitor şi Domn şi, de asemenea, este legământul de consacrare pentru Dumnezeu. Este un semn exterior al schimbării interioare făcute de Dumnezeu prin Evanghelie şi Duhul Sfânt, la credinţa şi pocăinţa credinciosului. 

De ce trebuie practicat botezul în apă?
I. A FOST INSTITUIT DE DUMNEZEU - ,,Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni? Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: Dacă vom răspunde din cer, ne va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?" (Matei 21:25)
II. A FOST ÎNDEPLINIT DE MÂNTUITORUL HRISTOS - ,,După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea" (Luca 3:1-22).
III. A FOST PARTE DIN ÎNVÃŢÃTURA MÂNTUITORULUI
- ,,Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatãlui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învãţaţi-i sã pãzeascã tot ce v-am poruncit. Şi iatã cã Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârşitul veacurilor" (Matei 28:19-20).
IV. A FOST PARTE DIN ÎNVÃŢÃTURA APOSTOLILOR - ,,Pocãiţi-vã şi fiecare dintre voi sã fie botezat..." (F. Ap. 2:38) 
V. A FOST PRACTICAT, FÃCÂND PARTE DIN ÎNVÃŢÃTURA PÃRINŢILOR BISERICEŞTI DE-A LUNGUL ISTORIEI BISERICII - Toate bisericile creştine practicã botezul în apã, sub o formã sau alta.      
Cine trebuie sã se boteze?
Botezul în apã este rezervat celor care rãspund în mod personal mesajului Evangheliei lui Dumnezeu, cu credinţã şi pocãinţã. Biblia explicã faptul cã oamenii care se botezau trebuiau sã facã câteva lucruri:
1. Sã creadã în Isus Hristos, cã El este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul oamenilor (Marcu 16:16).
2. Sã fie învãţaţi voia lui Dumnezeu (Matei 28:20).
3. Sã accepte Cuvântul lui Dumnezeu din Evanghelie (Fapte 10:47). Mulţi dintre pãrinţii bisericeşti, deşi puteau fi botezaţi de pãrinţi când au fost mici, totuşi, s-au botezat în apã când au devenit adulţi: Ambrozie, Ieronim, Grigore de Nazianz, Vasile cel Mare...
Botezul în apã este responsabilitatea oricărui muritor faţã de Creatorul sãu. Să fii credincios lui Dumnezeu presupune să asculţi de El. Să asculţi de Dumnezeu înseamnă să citeşti ceea ce El a scris oamenilor - Biblia. Biblia spune: ,,Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit" (Marcu 16:16).

    

 

 14 aprilie

      Tocmai au trecut sărbătorile de iarnă, Întruparea Mântuitorului și Anul Nou, alegerea și consacrarea conducătorilor bisericii pentru noul mandat și botezul în apă, urmând să aibă loc intrarea Domnului în Ierusalim, Învierea Domnului, Cina Comunitară și Cincizecimea. Și suntem doar la jumătatea anului! Dumnezeu a așezat sărbătorile în viața oamenilor pentru aducere aminte, închinare, odihnă, bucurie și părtășie. Toate aceste sărbători creează unitate și apartenență în mijlocul unui popor, amplificând sentimentul identității spirituale. De aproximativ 12 ori ne împărtășim în biserica locală, însă în Joia Mare avem Cina Comunitară, împărtășirea la masa Domnului cu bisericile din comunitate. Aceasta este o mare sărbătoare, fiind sărbătoare unității, a dragostei și a iertării.
Scopul sărbătorilor este indispensabil și complex:
1. O sărbătoare dă viață și sens trecutului, evenimentele redevenind reale în memoria noastră. Uităm sacrificiile făcute, oboseala și efortul, rămânând doar bucuria - și bucuria este suficientă. În mijlocul acestor sărbători, înconjurați de cei dragi și de poporul sfânt, cinstim pe Dumnezeu ale cărui urme de pași sunt prezente în trecutul fiecăruia.
2. O sărbătoare conferă frumusețe și emoție prezentului. Fiind împreună înaintea Stăpânului în unitate sfîntă, se leagă rănile, se restaurează relațiile, se reasigură colaborarea și prietenia, se
dezvoltă viziunea, se mângâie inimile. Trecutul este doar o amintire, viitorul este doar o așteptare, însă prezentul este o mare realitate, este de fapt tot ce avem. ,,Ieri” a plecat, ,,mâine” stă să vină, însă ,,astăzi” este aici, este chiar aici. Uneori avem obiceiul neînțelept
să ne numărăm anii, însă Dumnezeu ne învață să ,,ne numărăm bine zilele”. Aceasta înseamnă că într-un an vom face lucrul acesta de aproximativ 365 de ori, nu doar o singură dată.
3. O sărbătoare dă motivație și direcție viitorului. Toată zestrea experiențelor de până acum ne îmbogățește, ne face alți oameni, ne înțelepțește.
               Duminica aceasta ne amintește de intrarea Domnului în Ierusalim, fiind duminica prin care se introduce Sâptămâna Mare. La jumătatea săptămânii este Joia Mare, Cina Domnului, este pomenirea Domnului Isus, a morții Sale. Prin moartea Sa, El a biruit moartea,
prin moartea Sa ne-a adus viața. Așteptăm cu emoție sfântă bucuria părtășiei de la Masa Domnului în contextul Cinei Comunitare. Vă invităm cu drag și vă așteptăm cu bucurie!

 21 aprilie

 

     Învierea din morţi este un miracol şi nu are nicio explicaţie logică. Este naturală naşterea, creşterea, îmbolnăvirea şi moartea, însă învierea este supranaturală. În centrul creştinismului stă, ca un simbol al atotputerniciei Divinităţii, învierea inexplicabilă a Mântuitorului Isus Cristos. El este unic, El a înviat, moartea nu L-a putut ţine. El S-a născut în mod miraculos, venind în lume dintr-o existenţă anterioară şi veşnică; El a înviat în mod miraculos, S-a înălţat la cer în mod miraculos şi va reveni în mod miraculos. Viaţa şi activitatea Sa mesianică este plină de miracole. Cea mai mare problemă a omenirii, moartea, a fost rezolvată de soluţia lui Dumnezeu, prin Cristos: învierea. La moartea adusă de om, din cauza păcatului, Dumnezeu a oferit învierea, datorită lui Cristos. Moartea nu mai este o problemă, este doar un eveniment, doar o experienţă, o trecere înspre viaţa veşnică. Moartea nu i-a speriat pe apostolii Domnului, pentru că prin moarte ei au intrat în viaţa veşnică. Aşa se explică fenomenul inexplicabil al morţii martirilor din istoria creştină. Ei mureau bucuroşi, liniştiţi, pentru că, de fapt, ei se mutau la Dumnezeu. Ei schimbau temporarul cu eternul, finitul cu infinitul, putrezirea cu neputrezirea, neputinţa cu puterea, pământul cu slava, lacrimile cu bucuria. De aceea Biblia face această afirmaţie nefirească: ,,Ferice de morţii care mor în Domnul" (Apoc. 14:13). Aşa explică Biblia fenomenul morţii. Pentru creştinii născuţi din nou viaţa umană nu e singura viaţă, ci doar pregătirea temporară pentru adevărata viaţă, cea veşnică. Credinţa în Dumnezeu nu e doar pentru viaţa aceasta. Dimpotrivă, Apostolul Pavel spune: ,,Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!"  (1 Cor. 15:19)
       Învierea lui Cristos este cea mai puternică dovadă pentru viitoarea noastră înviere. Puterea lui Dumnezeu care L-a înviat pe El ne va învia şi pe noi. Învierea Sa e dovada faptului că învierea este posibilă. Când sărbătorim Învierea, proclamăm puterea și Împărăţia lui Dumnezeu, proclămăm suveranitatea şi domnia Sa. Prin înviere trecem dincolo de moarte, prin înviere vinovăţia păcatului rămâne în urmă, prin înviere păşim în veşnicie. Acesta este darul lui Dumnezeu prin Cristos! De fapt, noi ne-am născut cu certificatul de condamnare în mână, din cauza păcatului adamic sub incidenţa căruia am intrat în lume, la naştere. Păcatul în care am trăit cerea pedeapsa, pedeapsa pe care o aplică dreptatea şi adevărul. Nu era nici o scăpare. Atunci S-a întrupat Cristos, asumându-Și vinovăţia tuturor oamenilor, în faţa dreptăţii lui Dumnezeu. În dreptatea Sa, Dumnezeu I-a imputat lui Cristos toate păcatele pe care Și le-a asumat de la cei aproximativ o sută zece miliarde de oameni, care au călcat vreodată în praful blestemat al Planetei Pământ. Cu toate certificatele de condamnare în mânile străpunse de cuie, Cristos a murit moartea tuturor. Înainte să-Și dea Duhul, agăţat pe crucea pedepsei pentru păcatele noastre, a strigat: ,,Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" (Luca 23:34) Cristos a murit pentru noi. Păcatele noastre nu mai există. Cristos a înviat din moarte. Asemenea Lui, vom învia şi noi. El a murit pentru păcat, noi trebuie să murim faţă de păcat. Din nefericire, mulţi oameni rămân morţi în păcat. Învierea nu este posibilă în prezenţa păcatului, doar pedeapsa veşnică din iad.
     Astăzi sărbătorim învierea lui Cristos, care prefigurează viitoarea noastră înviere. Învierea Lui este exemplul viitoarei noastre învieri. Cristos a înviat şi noi vom învia!